|
|
|
|
|
|
|
|
|
Era ca o primăvară |
|
|
Text
postat de
Sorin Solaris |
|
|
era ca un fel de primăvară peste ochii subțiri
ai pământului dar șerpii de-ntuneric răsăreau
din iarba vânătă
sâsâind obscenități
la adresa www.omenire.com
lângă poarta erei atomice
stăteau Dumnezeu și cu
Sfântul Petru
judecând turmele de
crisalide
stadiul larvar a ceea ce
ar fi putut fi odată sufletele
noastre comune
era ca un fel de primăvară peste
epiderma subțire a timpului dar
șerpii de-ntuneric
mâncau antrax cu napalm
pe pâine
și vomitau neutroni
cu care biciuiau apoi
ochii arzânzi ai
planetei-mamă
ce mai scăpau ici și colo
câte o niagară de
lacrimi uscate
atunci am îngenuncheat în iarba
cea vânătă și fierbinte ca un
ou de pasăre phoenix
undeva în adâncul găurii negre
căreia obișnuiam să-i spun odată
inimă sufletul mi se zbătea
hăituit
căutându-mi în zadar marginile
și plângând în hohote peste
întrebările lumii
dar nu mai era deloc primăvară iar eu
muream departe tare departe
pe malul unei ierni
de plutoniu învelit într-un lințoiu
de vise
ce folos ce folos ce folos
că mă porecliseră
homo sapiens poate
mai bine aș fi fost
piatră sau strigăt
sau cale lactee
și totuși a fost doar un vis
cu șerpi atomici
și cu șopârle chimice
care mușcau cu sălbăticie
din primăvara
ce nu avea să mai vină
vreodată
(din volumul Poeme Apocrife)
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|