|
|
|
|
|
|
|
|
|
Floarea Soarelui |
|
|
Text
postat de
Veronica Pavel |
|
|
Într-o zi de vară, cu niște ani în urmă, pe când mergeam uitându-mă cu interes pe la vitrinele micului centru de cumpărături din cartierul meu, lânga Toronto, am văzut la florăria din colț un vas cu câteva fire de floarea soarelui imense, cât o farurie de mare. Frumusețea lor m-a fascinat și strălucirea lor aproape că mi-a tăiat răsuflarea. Mi-am desprins cu greu privirea de la ele. O clipă m-am gândit să-mi cumpăr un fir, dar pe urmă am renunțat și am plecat gândindu-mă, cum era de așteptat, la Van Gogh, la culoarea galben intensă a câmpurilor lui și la siluetele viguroase ale florilor lui.
Era, de fapt, pentru prima oară în viată când vedeam floarea soarelui la florărie. Obișnuită din România să văd câmpuri pline de floarea soarelui, le-am dus dorul în Canada. În Quebec, care e destul de friguros, nu există nici floarea soarelui, nici maci, nici ghiocei, nici copaci de tei, nici multe din florile și copacii care-mi erau atât de dragi și familiari. Am fost plăcut surprinsă mutându-mă în Ontario care, fiind mai la sud, găzduiește și castanii, și teii, și trandafirii și cireșii, și, prin curțile oamenilor, floarea soarelui. Dar la florărie n-o mai văzusem. Iar dacă Van Gogh a pictat acel renumit vas cu floarea soarelui, înseamnă, mi-am spus, că în Europa există obiceiul ca floarea soarelui să fie utilizată ca floare decorativă și că deci acolo, peste Ocean, se pot vedea aceste flori. Pe vremea mea însă, în România, floarea soarelui era o floare de întinderi imense, prin Dobrogea, pe care o admiram din tren când mă duceam vara la mare.
A doua zi după ce am observat acele splendori în vitrină, am poposit din nou la florărie ca să le revăd. Vasul nu mai era în vitrină, așa că am intrat înăuntru, căutând cu insistență florile mele. Nu mai era însă decât una, ascunsă de florar, căci petalele galbene începuseră să-i cadă. Stătea singură și tristă.
-Nu mai aveți floarea soarelui?, îl întreb pe florar, un bărbat foarte subțire și cu ochii extrem de mici, de origină asiatică. (Asta e frumusețea Canadei, diversitatea etnică!)
-Nu, azi nu ne-a adus, îmi răspunde florarul în timp ce își îngrijea florile primite.
-Dar când vă aduce? insist eu naivă.
-Ehei, zice florarul cu un zâmbet de parcă ar fi știut el ce știe. Cu floarea soarelui nu e așa de simplu.
-De ce? continui eu, nu e la fel ca celelalte flori?
-Întâi că nu toate florile sunt la fel, mă pune el la punct. Fiecare are viata ei, personalitatea ei, durata ei și gusturile ei. Înfine, astea sunt amănunte pe care trebuie să le știm noi, cei care ne ocupăm de ele, nu dumneavoastră, care le cumpărati.
S-a oprit din vorbă, ca să aranjeze niste flori în vaze, după care, văzând că eu nu plec, mi-a zâmbit și a continuat:
-Azi ne-au venit o mulțime de flori: trandafiri, gura leului, jerbera, dar floarea soarelui nu a venit. Nu știm niciodată dinainte când vom primi floarea soarelui. Ea e complet diferită de toate celelalte flori și are nevoie de condiții speciale ca să devină frumoasă precum o cunoașteti.
-Deci nu știți când le veti primi?
-Nu, nu știm.
Mi-a zâmbit din nou, cu același zâmbet atotștiutor, dar și umil în același timp și s-a reapucat de treburile lui cu celelalte flori.
Vorbele lui m-au pus pe gânduri. Am înțeles atunci că dacă doresc să fac loc florilor în viața mea, va trebui să accept nu numai particularitățile mele și ale celor din jur, dar și pe cele ale florilor.
Am iesit din magazin, dar imaginea acelei unice flori rămasă într-un ascunziș a persistat în mintea mea. Nu-i de mirare că Van Gogh a fost fermecat de această floare. Și eu sunt, mai ales acuma, de când am aflat că e altfel decât toate celelalte . Saint Exupéry ar fi rămas și el pe gânduri, cred.
Din vol. "Miniaturi de dincolo de ocean", Buc. 1999
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cristi prietene,
Multzumesc mult pentru trecere si comentariul tau cald ca soarele.
PS: Da, da, merita sa vezi revista aceea, costa 7 lei, nu stiu exact unde poti sa o cumperi, dra merita, crede-ma, e de exceptie!
Vero |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-05-06 17:10:29 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vero,
În fiecare floare câte-un soare!
Și rămâi pe gânduri atunci când o floare se află în mâinile unei femei, altfel decât celelalte!
Nu-i de mirare că rămâi fermecat!!!
Am lecturat cu plăcere
Vot
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2009-05-06 14:55:18 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Vero, multumesc mult! Tinem aproape!:)
c. |
|
|
|
Postat
de catre
Atropa Belladonna la data de
2009-05-05 07:31:08 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ma bucur, Matraguno, ca-ti plac si tie florile astea! Vrei o carte? Complicat, s-au epuizat, iar in varianta engleza s-au vandurt atat de repede ca, la Amazon.com un exemplar e acum $300. Pretz de "anticariat" :))))
Dar, la cata bucuie imi faci tu, o carte as mai gasi pentru tine (in romaneste). Vin in Buc. la sf. lui mai. Cartea e si la biblioteca centrala, la Bucuresti.
[email protected] |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-05-04 22:54:47 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Si eu iubesc aceste minunate flori, Vero! :)
Pe cand volumul tau si-n biblioteca mea?
c. |
|
|
|
Postat
de catre
Atropa Belladonna la data de
2009-05-04 22:38:13 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gheorghe,
Multzam mult de trecere, lectura si aprecieri. Ce e interesant este ca, dupa ce a aparut povestirea asta si in engleza, m-am dus cu cartea la florarie, sa i-o arat florarului respectiv, sa vada ca a aparut si el in carte! Dialogul care a urmat a fost formidabil, ar fi putut fi subiectul unei noi povestiri :)))
Merci, Monsieur!
Vero.
PS: in familie suntem impresionati nu numai de talentul, umorul si limbajul tau literar, dar si de eruditia ta!
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-05-04 22:18:12 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pies
Pentru tîlc și eleganța scriiturii |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-05-04 21:36:18 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Atît? Chiar cînd mă încălzise Van Gogh cu imaginile lui m-ai lăsat pe gînduri. Cred.Preț de-un vot! |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-05-04 21:35:07 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|