|
|
|
|
|
|
|
|
|
un titlu de glorie |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
Titlul, aşa cum spune cuvîntul dacă luăm seama la înţelesul său deplin, nu este doar un simplu nume, ci – şi poate aşa ar trebui să înţelegem orice denumire – o instituire a calităţii, o proclamare a rangului, o învestire cu demnitatea fiinţei, o ungere cu mirul mirării. Refuzul de a da un titlu poemului poate să apară astfel ca un reflex al unei semnificaţii implicite activităţii poetice. Poezia este resimţită în ea însăşi ca un singur cuvînt, ca o numire privilegiată, ctitoritoare de lumi, ca titlul cel mai înalt, acela acordat de fiecare dată Fiinţei. Or, în această situaţie, titrarea devine doar un adaos rutinier de catalog, un nume fictiv, banal, pedant, parazitar.
Totuşi, un poet bun nu scapă prilejul de a remarca şi promova expresia concentrată. Drept care, într-o vreme, era la modă să alegi ca titlu al unui poem versul său cel mai bun. Dincolo de modă, ne place să vedem aici o anume exigenţă nu lipsită de modestie: activitatea poetică rămîne inegală şi nedeplin conştientă de valoarea ei de moment, nerămînîndu-i decît şansa de a se mulţumi cu posibilitatea, deloc de dispreţuit, de a selecta şi promova ulterior realizările sale prestigioase.
O ilustrare emblematică este şi această alegere fericită a unui titlu de volum al lui Eugenio Montale – Oase de sepia. El ni se impune nu doar ca un titlu de nobleţe al întregii sale prestaţii poetice, ci totodată ca o definiţie de supremă concizie a oricărei arte poetice. Un prim contact cu expresia ne relevă relieful ei negativ: sepia este o moluscă, o vietate lipsită de oase. Avem în faţă o crasă lipsă de realitate. Nu ne rămîne decît să urmărim, dacă vrem să ne lămurim, sensul figurat al cuvintelor.
Sepia – omologată în grafică – este cerneala (cu care de fapt animalul în legitimă apărare tulbură limpezimea, ce pe moment îi pune în pericol viaţa). Oasele, împăcare a regnurilor, confuzie a viului cu mineralul, simbol al durităţii şi al duratei – acum cerneală zvîntată pe foaia scrisă –, se dovedesc astfel doar fragile şi inconsistente arabescuri maculînd hîrtia. (Ambele însă o salvare în faţa primejdiei de moarte.)
Nu numai că materialitatea obiectului surprins sau recreat astfel s-a redus la minimum, dar chiar şi aceasta, atît cît este, nu mai este decît un simplu semn pentru o irealitate semnificativă. Demersul constituirii sensului pare a fi descris ca o veritabilă cascadă a derealizării şi a dematerializării.
Pe această cădere însă, beneficiind de proaspătul suflu al simţirii, turbine suave convertesc prăvala în dinamismul unei nebănuite înălţări în spaţiul sufletesc. Densitatea materiei pierite se reface în impetuozitate a închipuirii, realitatea brută anulată regenerează eteric în veritabilitate a fiinţei. Printr-o firească descumpănire echilibrul se reface: greutatea cedează locul gravităţii, masivitatea autenticităţii.
Litera – singur şi ultim reazem material al spiritului – se constituie în pildă a puterilor sufleteşti, revelează structura de fantasmă a duhului, devine însemn al unei noi şi înfricoşătoare demnităţi. Fragilă şi vulnerabilă, ea trădează densitatea de colaps a materiei, comprimarea de resort, puterea explozivă gata să propulseze lumea întru spirit. În acest regim, sîntem lansaţi în plin miracol: fragilitatea coincide cu trăinicia, suavitatea cu consistenţa, gingăşia cu puterea, coincidentia oppositorum – ele concordă vibrînd la unison.
În delicata ei făptură, aşternută din fuga condeiului în fragede atingeri pe zăpada hîrtiei, slova se confirmă totuşi a fi scheletul viguros al spiritualităţii umane. Aeriană şi efemeră, simplă adiere articulînd vibraţii, limba se dovedeşte solul ferm al înrădăcinării noastre întru lume. Imponderabilă şi umilă, poezia – parcă în ciuda debilităţii sale constitutive – se vădeşte a fi autentică armătură a Fiinţei.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aşteptam de mult un sponsor, Elia. Eu investesc acum în haiku.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-04-29 10:35:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multa poezie si substanta in eseurile tale...
Intotdeauna le citesc cu placere.
Si tot nu stiu daca le ai sau nu adunate intr-un volum. |
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2009-04-29 09:50:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aveam nevoie de virgula aia, merge după îndurător.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-04-29 09:39:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
numai maestrul Cioacă n-are milă
Luchi, îmi place-apucătura
ta, pe poetese însă, vezi tu,
îndurător eu le-am iertat,destul
le chinuie literatura.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-04-29 09:37:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Scuze de virgula nepotrivita la locul nepotrivit!
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2009-04-29 09:33:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu, e misogin
El le urăşte pe femei
Şi pân' cuvântul să-l termin
Le chinuie cu mult temei!
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2009-04-29 08:45:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu, imi place ideea: ...."poezia.....se vadeste a fi autentica armatura a Fiintei" , Dasein direct traductibil si mai aproape de ceea ce ar fi convergent capacitatii de A FI.....
Pretentios, stiu, sa ni-l alaturam pe Heidegger, dar, hei, de ce nu?
Interesanta si provocatoare scriere.
Merci!
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-04-29 01:11:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
scuze typo, de început de comentariu!
Şi nu-l face nesuferit pe Luchi, CTA. E un om serios, scrie epigrame când vrea să ironizeze ceva, e o apucătură de scriitor, pe când nişte misogini de pe aici, au lene să gândească în versuri!
... |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-04-29 01:08:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e rog sa-mi scrii numele corect, daca tot vrei sa-l scrii. Eu semnez cu numele oficial, acel "
Petronela Mariteasa" nu este numele meu. După cum te comporţi de o vreme, sunt îndreptăţită să te consider misogin. N-ai niciun drept să-mi sluţeşti numele. Dacă mai ai astfel de ieşiri nu-ţi mai răspund, precum unui "grozav" de pe aici, cu nivel 200, orice ai spune (de bine sau de rău).
Te rog să fii cuviincios.Nu este cazul să ne tragem de şireturi! Tocmai acest lucru nu l-aţi înţeles câţiva de pe aici. Între voi, bărbaţii, ca prieteni de pahar, puteţi să vă şi trageţi de curele!dar lăsaţi poetesele în pace! |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-04-29 01:02:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Petronela Mariteasa, dacă vrei să jucăm şotron pe steluţe, nu te ruşina. Lasă gramatica pe altădată. Epigrame să scrie nesuferitul ăla de Luchi.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-04-29 00:39:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
CTA, i-ai speriat pe toţi?!
Nu prea ai comentatori!Tu crezi că i-ai lăsat pe toţi cu gura căscată! Mă gândisem să-mi spun părerea printr-o epigramă, dar m-am răzgândit!
... |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-04-29 00:31:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ca să nu apară iar comentarii, deşi repet, eu cred în principiul acordării steluţelor în mod anonim, precizez că am înstelat textul de mai sus şi textul "CELE TREI CERCURI ALE IMPOSTURII"
Merită şi comentarii însă lipsa timpului mă pune în imposibilitatea de a le face. Cum din aceeaşi lipsă de timp nu am putut da curs invitaţiei (somaţia a fost, sper, o glumă) d-lui Nicolae referitoare la textul "liedul ultimei (sic) extaze". Sper să-i pot da curs. Până atunci scuze. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-04-28 14:14:42 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|