|
|
|
|
|
|
|
|
|
Imposibila iubire |
|
|
Text
postat de
Sanda Nicucie |
|
|
- repostare -
Iubirea mea,
în visul ce-o să fie,
te voi iubi
precum iubesc o carte,
te-oi răsfoi cu-aceeași nostalgie,
și repetir
pe fiecare parte,
am să te-ntorc
ei, multă fantezie -
nu-mi trebuie!
dar ce păcat,
feblețe,
e când distanța - dealuri, munți, câmpie
(că, geografic sunt vreo cinci județe)
și-un imposibil pas
ce trist refren!
mă voi găti,
îmi pun încet năframa,
dar n-am să vin!
doar în colet,
pe tren
trimit să te iubească holograma.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia,
eu iti multumesc!
daca poezia mea transmite asemenea traire, fie si numai unui singur cititor, inseamna ca nu scriu degeaba.
Marinela, Van Ray
va multumesc pentru comentarii.
drag,
sanda
|
|
|
|
Postat
de catre
Sanda Nicucie la data de
2009-04-08 11:23:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumos. Du-te! Vino! Nu-mi da pace! "trimit să te iubească - holograma" Mi-a plăcut. |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-04-07 20:46:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sanda,
Mie cel mai mult (dar cel mai mult) in poeziile tale imi place ca intotdeauna trenul dintr-un vers merge de-adevaratelea pe sine. Poezia ta curge atat de clar, atat de simplu incat niciodata nu o "traiesc" rational, nu incerc sa o inteleg. Pur si simplu merg cu trenul, si imi place mult, mult de tot
stea, cu drag
si multumesc pentru calatorii
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-04-07 20:30:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tea,
iti multumesc!
|
|
|
|
Postat
de catre
Sanda Nicucie la data de
2009-04-07 20:23:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Imposibila iubire
de vrei sau nu, ea totuși...
vine.
Ti se strecoară ca o hoață
în ceas de tihnă,
și de acum
îți schimbă viața!
Nu vine
cum s-ar putea crede
pășind pe-alei cu flori,
ci pe poteci bătute,
de mult timp parăsite.
Ea calcă pe regrete, și...
Suferință e numele ei.
Pe nu îl ține-n brațe:
Nu trebuie, nu se cuvine,
nu e voie...
Cu-acestea viața-ți otrăvește,
nimic nu are dulce-n afară de...
Ispită.
Si asta doar din viclenie,
știind
că nevoit ești ca să zici:
- fugi, Ispită!
Din ea, deci... nu te-mfrupți.
Regretele-ți zburătăcesc în stol
Ca frunzele, când iarna stă să vină.
Si tot o rogi, dar e-n zadar:
- pleacă Iubire, nu vreau să sufăr,
că nu-s eu Julieta!
Pleacă!
Senină-mi era viața
- de dinaintea ta!
Pleacă!
Dar ea, perfida
tot de lucru-și face cu al tău suflet...
și îl subjugă.
Si chiar de-o crezi în sinea ta,
de-ar încerca să plece,
tu
disperat, iute o strigi:
- stai! Rămâi!
Mai bine-i așa...totuși!
N-ai vrea să știi, te rog s-o crezi
cum ar fi viața fără de iubire.
Decât - deloc fie și...
imposibilă!
Sigur ți-o zici și tu aceasta,
și iacă-te... în mreje prins!" (Maria Grosu |
|
|
|
Postat
de catre
Ioan Ratiu la data de
2009-04-07 20:18:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dulce (amara), Sanda si destept scrisa.
mi-a placut!
calvar
vot |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-04-07 17:41:34 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|