|
|
|
|
|
|
|
|
|
Evadare eșuată |
|
|
Text
postat de
Carmen Stanciu |
|
|
Genele au căzut de prea multă ploaie.
Vechiul toiag a smuls un zâmbet orbului din mine
Adormi fără griji, am pus ceasul sa sune, iubite!
Ochii înmuguresc la oră fixă
să uite durerea celor exilați pe pământ
fortuit, un vis transparent evadează
lanțurile le-a spulberat speranța
Inima levitează desupra mea
la crăpătura dintre cerul meu
și celălalt cer...iluzoriu
Cuvintele, ascunse, cedează tronul corpului
.........................
Un fâlfâit mai departe
se găsește jumătatea unui întreg
jonglând cu atomii universului
Dorința a zămislit aripa dreaptă...
aproape miroase zborul...
Din inima de ieri
un schelet de aripă își plânge penele
...le-a incendiat amorul,
Toiagul s-a frânt.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
(+)
-Genele au căzut de prea multă ploaie.
-Vechiul toiag a smuls un zâmbet orbului din mine
-Adormi fără griji, am pus ceasul sa sune, iubite!
Ochii înmuguresc la oră fixă
-Dorința a zămislit aripa dreaptă...
aproape miroase zborul...
-Din inima de ieri
un schelet de aripă își plânge penele
(_)
-pe pământ
-lanțurile le-a spulberat speranța
-corpului
-unui întreg
un poem complex plin de frămânări și stări confuze.
|
|
|
|
Postat
de catre
vasile iftime la data de
2009-03-25 19:46:35 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|