|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu tot respectul |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
(cu mulțumiri lui SP, reiau în prima parte un text mai vechi)
E greu de crezut că mai sînt persoane care să nu simtă că, și atunci cînd vorbim despre respect există, ca la multe alte cuvinte, un sens tare și unul slab. Sau, cum spunem de obicei, există un respect în adevăratul sens al cuvîntului și un altul într-un sens mai restrîns, mai destins, mai relaxat, mai lejer (caracteristic vremurilor noastre postmoderniste), hai să zicem, de consum.
Chiar dacă dicționarul uită, atunci cînd menționează substantivul, să menționeze și sensul slab, insistînd doar pe cel tare - atitudinea sau sentimentul de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație -, la verb apar și celelalte sensuri.
Astfel, a acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija nu are nimic de a face cu stima și venerația, cel mult cu o anume minuțiozitate și probitate a competenței.
La fel, a nu păgubi, a cruța ține de grija firească față de cele din jurul nostru, de atitudinea de bun simț a gospodarului și poate, mai extins, de aceea ecologică.
Precum, a nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament implică doar cunoaștere, supunere, conformare, nicidecum vreo apreciere superlativă și admirație.
A urma prescripțiile medicului nu implică, evident, nici un fel de deferență, nici o bucurie, nici o prețuire, poate doar o caznă și un chin.
Există în toate astea respectul acela plin de considerație? Nicidecum, este doar unul care ține seama de o mulțime de considerente. Argumente logice și pragmatice. Motive și calcule.
Cînd mă port plin de atenție cu un ou, îl respect cumva? Știu doar că e foarte fragil și am grijă să nu se spargă. Admir și prețuiesc fără măsură pe toți cei din jurul meu? Nu-i de crezut. Am totuși grijă să nu încalc o mulțime de reguli scrise și nescrise care păzesc drepturile celorlalți. Venerez cumva drepturile omului? Nici vorbă, nu le încalc ca să n-o pățesc și pentru că știu că e o convenție care mi-e și mie favorabilă.
În sensul slab, îl respect deci pe cel de alături doar prin faptul că nu-l lezez, chiar dacă n-am nici cea mai mică stimă pentru el. Îl respect chiar și atunci cînd, de fapt, îl disprețuiesc. Și îl menajez, îl îngădui, îl tolerez. Dar asta numai pînă cînd nu mă lezează el pe mine prea tare. Respectul este aici doar o reciprocitate a menajării.
Există o definiție minunată a politeții (într-o formă mai inspirată decît o încropesc eu acum, parcă am citit-o la George Călinescu): politețea nu-i decît evitarea fricțiunilor cu cei din preajmă pentru a-i putea disprețui mai bine de la distanță.
*
Există o vorbă știută de noi toți: spune-mi cu cine te aduni ca să-ți spun cine ești. Nu se poate ca cei mai mulți de pe acest site să nu-și fi dat seama că, din cauza permisivității maladive a ideologiei Hyde Park, riscă să fie confundați cu personajele stupide și agresive ale căror nume și prestații fără noimă copleșesc paginile virtuale (și nicidecum virtuoase).
Lozinca: intră cine vrea, rămîne cine poate vrea însă să inducă ideea că ar fi cine știe ce bravură să reziști pe site. (E ca în gluma cu barmanul care scrisese mare deasupra sticelor cu băuturi spirtoase: Băutura e cel mai mare dușman al omului. Cine fuge din fața dușmanului este un laș!) De fapt este doar expresia camuflării viciului neputinței, idiferenței și nepăsării. Site-ul este, evident, unul lăsat în voia soartei (care, se știe, se tot duce pe valea... entropiei).
Usereala cu care sînt abordați toți membrii site-ului vrea să instituie anularea oricărei ierarhii posibile și autentice. Conflictele permanente lăsate să se lăfăiască zile întregi pe paginile ospitaliere ale site-ului vor să întărească părerea că există o egalitate de netăgăduit între cei care se anagajează în ele: Buricea = Bordaș, Ștefănescu = Toma, Voicu = Peia, goia = Vasiliu etc.
Este și firesc ca, simțind că ești băgat abuziv în aceeași oală cu scandalagii lipsiți de orice apetit pentru cultură și că nu poți da dezmințiri credibile în acest cadru lipsit prin sine de generozitatea exigențelor, să ți se facă lehamite și să ajungi la concluzia firească de a boicota locul unde nu poți decît să te degradezi.
Alții ca alții, dar pentru mine părăsirea site-ului este un gest firesc și salutar. Mă apăr de propria mea neputință. Nu vreau să mă contaminez. Pe de altă parte, este și un gest de respect în sensul slab, nu vreau să frecventez, din oroare, cîteva personaje odioase, pe ale căror pagini am evitat să intru. Oroarea e cu atît mai mare cu cît, fiind personaje extrem de mobile, din cînd în cînd, n-am putut evita coliziunea cu ele.
Din cînd în cînd deci, resursele mele de respect în sensul toleranței prin distanțare se epuizează. Și prefer să-mi văd de treabă.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sînt perfect de acord că sensul tare se referă la un gen de respect mai interiorizat (și mai puțin codificat în reguli învățate la școală sau pentru că te-ai ars cu focul). El pare instinctiv, dar ține de calități mai profunde cum ar fi gustul, capacitatea de a iubi (cum spunea Kosta) și a admira. E greu să spui de ce respecți în felul ăsta, ființa ta se precipită către obiectul admirat fără să-ți dai seama chiar.
Aparent cei cu nivel peste 10 ar trebui să aibă mai multă răspundere, se presupune că respectul lor față de tot și toate ar fi fost cumva testat (deși o convorbire telefonică nu e deloc o garanție pentru asta). Dar ei pot fi readuși la nivelul la care ireverențele să nu le fie validate. Sau, altfel vorbind, cine sînt binevoitorii editori cu care rămîn în cîrdășie și care-i ajută să le comită în continuare.
Controlul nu este cenzură. Este doar informație pertinentă cu care se reglează sistemele ca să nu intră în oscilație maladivă.
Asta nu înseamnă că toți cei cu nivel 10 sînt iresponsabili.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-03-17 16:28:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule Atanasiu,
demarsa dvs de a aduce in atentie cateva calitati subtile adunate in sintagma "respectul in sens slab" este laudabila.
personal, nu ma zvarlu in dileme de tip "sensul slab e mai tare decat sensul tare..." (vezi desigur editorialul :)) dar sper ca sunteti de acord ca, de fapt, asa-zisul sens "slab" este o parte componenta a educatiei cea care se face in familie, la scoala, in societate. este prin urmare un "ceva" difuz. uneori prea difuz ca sa mai poata fi sesizat, asa incat unii opineaza ca post-postmodernitatea s-ar putea lipsi de asta.
sensul denumit "tare" tine mai degraba de partea senzoriala, de instinct chiar. nu e o intamplare, cred eu, sa va fi referit aici, mai jos, la "tinerea la respect".
cu stima
PS cei cu nivelul mai mare de 10 au si raspundere mai ridicata fata de mersul acestui site, acel mers pe care pe buna dreptate il denuntati. cred ca acelora le e adresat mesajul dvs in primul rand.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-03-17 14:16:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mă bucur că, din întîmplare, am nimerit două zile în care ideea de respect, așa beteagă cum e, a adunat sub acest text debil doar persoane respectabile și opinii care merită respectul.
Nimic nu ține mai bine userii la respect decît nivelul 10.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-03-17 12:32:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text pertinent, exprimand cu sinceritate si distantare ceea ce incercam de mult noi ceilalti (dar fara succes) sa explicam unora de pe aici: familiaritatea excesiva cu care il abordati pe preopinent, cu intentia de a-i bagateliza importanta sau de a-l cobori la nivelul vostru nu aceluia ii scade ceva ci voua. Fereste-te, asadar, de cel ce te respecta: el iti cunoaste cel mai bine valoarea si te respecta tocmai pentru ca te-a evaluat. Numai cei ce te iubesc cu adevarat sunt indiferenti fata de cat valorezi. Cel care iubeste nu pune conditii, iar valoarea iubirii adevarate este cel mai usor de testat: secretul este ca te iubeste cu adevarat cel ce te mai iubeste inca si dupa ce l-ai dezamagit. Cam astea ar fi diferentele dintre iubire si respect. Dar pe Europeea nu exista nici respect si nici iubire, decat sporadic si firav, numai asa, de pofta. Cu simpatie si pretuire, K |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2009-03-16 18:25:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bierce, Ambrose Gwinett (1842-1914), prozator american. Precursor al prozei scurte moderne prin tehnica răsturnărilor de situații și a finalurilor șocante.
- Tales of Soldiers and Civilians, 1891;
- Can Such Things Be? , 1893;
- Fantastic Fables, 1899;
- The Devil's Dictionary, 1911.
(Scriitori străini - București, 1981, Editura Științifică și Enciclopedică)
Citatele nu sînt din Dicționarul scriitorilor străini! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-03-16 10:49:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
latunski dragule, tu esti urechist? Eu credeam ca esti notist. Autorul din care citezi se numeste Ambroise Pierce.
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2009-03-16 08:06:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
RESPECTABILITATE, s. Vlăstarul unei relații dintre un cap chel și un cont bancar.
RESPECT DE SINE, s. O laudă eronată.
VENERAȚIE, s. Atitudinea spirituală a unui om față de un zeu și aunui cîine față de un om.
POLITEȚE, s. Cea mai acceptabilă ipocrizie.
LOGICĂ, s. Arta de a gîndi și raționa în strictă conformitate cu limitările și incapacitățile neînțelegerii omenești. Baza logicii este silogismul, constînd dintr-o premiză majoră, una minoră și o concluzie, astfel:
Premiza majoră: Șaizeci de oameni pot face o muncă de șaizeci de ori mai repede decît un om;
Premiza minoră: Un om poate săpa o groapă pentru un stîlp în șaizeci de secunde;
Concluzie: Șaizeci de oameni pot săpa o gaură de stîlp într-o secundă.
(A) DISIMULA, v. A pune o cămașă curată perste caracter. Să ne disimulăm Adam.
(Toate definițiile aparțin lui Ambrose Bierce DICȚIONARUL DIAVOLULUI)
|
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-03-15 23:43:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Interesanta analiza. Multzi dintre noi au gandit-o. Personal, daca as fi scris-o, in nici un caz n-as fi rostit nume. Nu de alta, dar, in primul rand, afirmatiile nu sunt foarte-foarte exacte (n-au cum sa fie, sunt speculatii bazate pe constatari subiective), in al doilea rand nu avem nevoie, cei de pe site, de amanunte, am observat, fiecare precepand in felul lui, ce s-a intamplat.
Problema "plecarii" sau a "ramanerii" este mult mai ampla, oricare din alegeri comportand si avantaje, dar si inconveniente. Ca totul in viatza.
Am invatzat, din propria experientza ca echilibrul si mutzumirea ti le construiesti tu insutzi, oriunde te-ai afla. Nu degeaba exista acel superb proverb romanesc "Omul sfintzeste locul".
Imi pare rau de cei care au plecat, foarte foarte rau. Nu cred ca au plecat ca sa gaseasca in alta parte un loc mai bun, ci ca sa se apere momentan (sper) de uratul cu care "a plouat" pe site. Foarte mult sper ca vor vedea ca, totusi, exista si "frumos", aici, pe site, si ca se vor intoarce.
Mai sper si ca sa nu se subtzieze numarul si celor activi acum, pe site....!
Da, uneori e greu de suportat "nonliteratura" care se afiseaza prin comentarii, dar site-ul, asa cum este acuma si cum promite a fi, este, cred eu, un loc unde cei prezenti ar putea (trebui?) sa ramana, iar cei plecati ar putea, cu acceptarea posibilelor inconveniente, reveni.
Vot.
Cu stima,
VPL.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-03-15 14:55:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule CTA, nu sunt Elena Toma
inca
(tocmai din acest ultim, bisilabic motiv, voi reduce aparitiile mele in site, asteptand vremuri mai calme)
felicitari pentru text in ansamblu
in dezacord partial cu:
"Este și firesc ca, simțind că ești băgat abuziv în aceeași oală cu scandalagii lipsiți de orice apetit pentru cultură și că nu poți da dezmințiri credibile în acest cadru lipsit prin sine de generozitatea exigențelor, să ți se facă lehamite și să ajungi la concluzia firească de a boicota locul unde nu poți decît să te degradezi."
Radu |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-03-15 14:03:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tania, cand te iei in serios ca autor a-ti vedea de treaba inseamna sa scrii. (Si desigur, sa nu incetezi sa citesti.)Ai datoria sa nu te lasi afectat major de nimic altceva. Altfel iti vei petrece viata mutandu-te dintr-o camera in alta. Pentru ca nu exista camera fara energii negative. Nici macar aceea interioara. Si-atunci nu tot la izolare ajungem?
Poate ma repet. Sau poate doar imi repet mie. Sau domnului CTA. Sau tuturor celor care as fi vrut sa continue si, iata, n-au mai. |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-03-15 13:39:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriana, ma adresez acum tie, a pleca de pe site nu este o izolare. E ca si cum te-ai muta intr-o alta camera unde energiile negative nu se mai simt sau nu te mai afecteaza.
Si ii dau dreptate Domnlui Atanasiu, ca nu te simti ok intr-un spatiu in care, fiind musafir la o adica, nu stii la ce ora e masa si daca te va servi cineva. Am gasit la indemana imagine casnica
pentru ca asa mi-l imaginez pe domnul Atanasiu, un aristocrat elegant cu joben si monoclu. Sau gresesc? Cred ca fiecare din noi avem aceste haine pe undeva dar conteaza pe unde le tinem si cat sunt de ingrijite. La fel ca si respectul de sine.
Tania |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2009-03-15 12:00:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule CTA, nu cred ca este vorba de un pericol real de a fi confundat un scandalagiu de profesie cu un autor serios. Ci doar de teama ca asa ceva se poate intampla. O teama care ne incearca pe toti uneori, dar trebuie sa inaintam impotriva ei. De altfel, nici viata nu ne ofera doar companii placute. Sa fie izolarea singura solutie? Ma intreb.
|
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-03-15 10:58:56 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|