|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cu tot respectul |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
(cu mulţumiri lui SP, reiau în prima parte un text mai vechi)
E greu de crezut că mai sînt persoane care să nu simtă că, şi atunci cînd vorbim despre respect există, ca la multe alte cuvinte, un sens tare şi unul slab. Sau, cum spunem de obicei, există un respect în adevăratul sens al cuvîntului şi un altul într-un sens mai restrîns, mai destins, mai relaxat, mai lejer (caracteristic vremurilor noastre postmoderniste), hai să zicem, de consum.
Chiar dacă dicţionarul uită, atunci cînd menţionează substantivul, să menţioneze şi sensul slab, insistînd doar pe cel tare - atitudinea sau sentimentul de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă, veneraţie -, la verb apar şi celelalte sensuri.
Astfel, a acorda atenţia cuvenită, a ţine seamă de..., a nu neglija nu are nimic de a face cu stima şi veneraţia, cel mult cu o anume minuţiozitate şi probitate a competenţei.
La fel, a nu păgubi, a cruţa ţine de grija firească faţă de cele din jurul nostru, de atitudinea de bun simţ a gospodarului şi poate, mai extins, de aceea ecologică.
Precum, a nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament implică doar cunoaştere, supunere, conformare, nicidecum vreo apreciere superlativă şi admiraţie.
A urma prescripţiile medicului nu implică, evident, nici un fel de deferenţă, nici o bucurie, nici o preţuire, poate doar o caznă şi un chin.
Există în toate astea respectul acela plin de consideraţie? Nicidecum, este doar unul care ţine seama de o mulţime de considerente. Argumente logice şi pragmatice. Motive şi calcule.
Cînd mă port plin de atenţie cu un ou, îl respect cumva? Ştiu doar că e foarte fragil şi am grijă să nu se spargă. Admir şi preţuiesc fără măsură pe toţi cei din jurul meu? Nu-i de crezut. Am totuşi grijă să nu încalc o mulţime de reguli scrise şi nescrise care păzesc drepturile celorlalţi. Venerez cumva drepturile omului? Nici vorbă, nu le încalc ca să n-o păţesc şi pentru că ştiu că e o convenţie care mi-e şi mie favorabilă.
În sensul slab, îl respect deci pe cel de alături doar prin faptul că nu-l lezez, chiar dacă n-am nici cea mai mică stimă pentru el. Îl respect chiar şi atunci cînd, de fapt, îl dispreţuiesc. Şi îl menajez, îl îngădui, îl tolerez. Dar asta numai pînă cînd nu mă lezează el pe mine prea tare. Respectul este aici doar o reciprocitate a menajării.
Există o definiţie minunată a politeţii (într-o formă mai inspirată decît o încropesc eu acum, parcă am citit-o la George Călinescu): politeţea nu-i decît evitarea fricţiunilor cu cei din preajmă pentru a-i putea dispreţui mai bine de la distanţă.
*
Există o vorbă ştiută de noi toţi: spune-mi cu cine te aduni ca să-ţi spun cine eşti. Nu se poate ca cei mai mulţi de pe acest site să nu-şi fi dat seama că, din cauza permisivităţii maladive a ideologiei Hyde Park, riscă să fie confundaţi cu personajele stupide şi agresive ale căror nume şi prestaţii fără noimă copleşesc paginile virtuale (şi nicidecum virtuoase).
Lozinca: „intră cine vrea, rămîne cine poate” vrea însă să inducă ideea că ar fi cine ştie ce bravură să rezişti pe site. (E ca în gluma cu barmanul care scrisese mare deasupra sticelor cu băuturi spirtoase: „Băutura e cel mai mare duşman al omului. Cine fuge din faţa duşmanului este un laş!”) De fapt este doar expresia camuflării viciului neputinţei, idiferenţei şi nepăsării. Site-ul este, evident, unul lăsat în voia soartei (care, se ştie, se tot duce pe valea... entropiei).
Usereala cu care sînt abordaţi toţi membrii site-ului vrea să instituie anularea oricărei ierarhii posibile şi autentice. Conflictele permanente lăsate să se lăfăiască zile întregi pe paginile ospitaliere ale site-ului vor să întărească părerea că există o egalitate de netăgăduit între cei care se anagajează în ele: Buricea = Bordaş, Ştefănescu = Toma, Voicu = Peia, goia = Vasiliu etc.
Este şi firesc ca, simţind că eşti băgat abuziv în aceeaşi oală cu scandalagii lipsiţi de orice apetit pentru cultură şi că nu poţi da dezminţiri credibile în acest cadru lipsit prin sine de generozitatea exigenţelor, să ţi se facă lehamite şi să ajungi la concluzia firească de a boicota locul unde nu poţi decît să te degradezi.
Alţii ca alţii, dar pentru mine părăsirea site-ului este un gest firesc şi salutar. Mă apăr de propria mea neputinţă. Nu vreau să mă contaminez. Pe de altă parte, este şi un gest de respect în sensul slab, nu vreau să frecventez, din oroare, cîteva personaje odioase, pe ale căror pagini am evitat să intru. Oroarea e cu atît mai mare cu cît, fiind personaje extrem de mobile, din cînd în cînd, n-am putut evita coliziunea cu ele.
Din cînd în cînd deci, resursele mele de respect în sensul toleranţei prin distanţare se epuizează. Şi prefer să-mi văd de treabă.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sînt perfect de acord că sensul tare se referă la un gen de respect mai interiorizat (şi mai puţin codificat în reguli învăţate la şcoală sau pentru că te-ai ars cu focul). El pare instinctiv, dar ţine de calităţi mai profunde cum ar fi gustul, capacitatea de a iubi (cum spunea Kosta) şi a admira. E greu să spui de ce respecţi în felul ăsta, fiinţa ta se precipită către obiectul admirat fără să-ţi dai seama chiar.
Aparent cei cu nivel peste 10 ar trebui să aibă mai multă răspundere, se presupune că respectul lor faţă de tot şi toate ar fi fost cumva testat (deşi o convorbire telefonică nu e deloc o garanţie pentru asta). Dar ei pot fi readuşi la nivelul la care ireverenţele să nu le fie validate. Sau, altfel vorbind, cine sînt binevoitorii editori cu care rămîn în cîrdăşie şi care-i ajută să le comită în continuare.
Controlul nu este cenzură. Este doar informaţie pertinentă cu care se reglează sistemele ca să nu intră în oscilaţie maladivă.
Asta nu înseamnă că toţi cei cu nivel 10 sînt iresponsabili.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-03-17 16:28:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule Atanasiu,
demarsa dvs de a aduce in atentie cateva calitati subtile adunate in sintagma "respectul in sens slab" este laudabila.
personal, nu ma zvarlu in dileme de tip "sensul slab e mai tare decat sensul tare..." (vezi desigur editorialul :)) dar sper ca sunteti de acord ca, de fapt, asa-zisul sens "slab" este o parte componenta a educatiei cea care se face in familie, la scoala, in societate. este prin urmare un "ceva" difuz. uneori prea difuz ca sa mai poata fi sesizat, asa incat unii opineaza ca post-postmodernitatea s-ar putea lipsi de asta.
sensul denumit "tare" tine mai degraba de partea senzoriala, de instinct chiar. nu e o intamplare, cred eu, sa va fi referit aici, mai jos, la "tinerea la respect".
cu stima
PS cei cu nivelul mai mare de 10 au si raspundere mai ridicata fata de mersul acestui site, acel mers pe care pe buna dreptate il denuntati. cred ca acelora le e adresat mesajul dvs in primul rand.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-03-17 14:16:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mă bucur că, din întîmplare, am nimerit două zile în care ideea de respect, aşa beteagă cum e, a adunat sub acest text debil doar persoane respectabile şi opinii care merită respectul.
Nimic nu ţine mai bine userii la respect decît nivelul 10.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2009-03-17 12:32:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text pertinent, exprimand cu sinceritate si distantare ceea ce incercam de mult noi ceilalti (dar fara succes) sa explicam unora de pe aici: familiaritatea excesiva cu care il abordati pe preopinent, cu intentia de a-i bagateliza importanta sau de a-l cobori la nivelul vostru nu aceluia ii scade ceva ci voua. Fereste-te, asadar, de cel ce te respecta: el iti cunoaste cel mai bine valoarea si te respecta tocmai pentru ca te-a evaluat. Numai cei ce te iubesc cu adevarat sunt indiferenti fata de cat valorezi. Cel care iubeste nu pune conditii, iar valoarea iubirii adevarate este cel mai usor de testat: secretul este ca te iubeste cu adevarat cel ce te mai iubeste inca si dupa ce l-ai dezamagit. Cam astea ar fi diferentele dintre iubire si respect. Dar pe Europeea nu exista nici respect si nici iubire, decat sporadic si firav, numai asa, de pofta. Cu simpatie si pretuire, K |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2009-03-16 18:25:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bierce, Ambrose Gwinett (1842-1914), prozator american. Precursor al prozei scurte moderne prin tehnica răsturnărilor de situaţii şi a finalurilor şocante.
- Tales of Soldiers and Civilians, 1891;
- Can Such Things Be? , 1893;
- Fantastic Fables, 1899;
- The Devil's Dictionary, 1911.
(Scriitori străini - Bucureşti, 1981, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică)
Citatele nu sînt din Dicţionarul scriitorilor străini! |
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-03-16 10:49:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
latunski dragule, tu esti urechist? Eu credeam ca esti notist. Autorul din care citezi se numeste Ambroise Pierce.
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2009-03-16 08:06:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
RESPECTABILITATE, s. Vlăstarul unei relaţii dintre un cap chel şi un cont bancar.
RESPECT DE SINE, s. O laudă eronată.
VENERAŢIE, s. Atitudinea spirituală a unui om faţă de un zeu şi aunui cîine faţă de un om.
POLITEŢE, s. Cea mai acceptabilă ipocrizie.
LOGICĂ, s. Arta de a gîndi şi raţiona în strictă conformitate cu limitările şi incapacităţile neînţelegerii omeneşti. Baza logicii este silogismul, constînd dintr-o premiză majoră, una minoră şi o concluzie, astfel:
Premiza majoră: Şaizeci de oameni pot face o muncă de şaizeci de ori mai repede decît un om;
Premiza minoră: Un om poate săpa o groapă pentru un stîlp în şaizeci de secunde;
Concluzie: Şaizeci de oameni pot săpa o gaură de stîlp într-o secundă.
(A) DISIMULA, v. A pune o cămaşă curată perste caracter. „Să ne disimulăm” Adam.
(Toate definiţiile aparţin lui Ambrose Bierce – DICŢIONARUL DIAVOLULUI)
|
|
|
|
Postat
de catre
latunski criticul la data de
2009-03-15 23:43:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Interesanta analiza. Multzi dintre noi au gandit-o. Personal, daca as fi scris-o, in nici un caz n-as fi rostit nume. Nu de alta, dar, in primul rand, afirmatiile nu sunt foarte-foarte exacte (n-au cum sa fie, sunt speculatii bazate pe constatari subiective), in al doilea rand nu avem nevoie, cei de pe site, de amanunte, am observat, fiecare precepand in felul lui, ce s-a intamplat.
Problema "plecarii" sau a "ramanerii" este mult mai ampla, oricare din alegeri comportand si avantaje, dar si inconveniente. Ca totul in viatza.
Am invatzat, din propria experientza ca echilibrul si mutzumirea ti le construiesti tu insutzi, oriunde te-ai afla. Nu degeaba exista acel superb proverb romanesc "Omul sfintzeste locul".
Imi pare rau de cei care au plecat, foarte foarte rau. Nu cred ca au plecat ca sa gaseasca in alta parte un loc mai bun, ci ca sa se apere momentan (sper) de uratul cu care "a plouat" pe site. Foarte mult sper ca vor vedea ca, totusi, exista si "frumos", aici, pe site, si ca se vor intoarce.
Mai sper si ca sa nu se subtzieze numarul si celor activi acum, pe site....!
Da, uneori e greu de suportat "nonliteratura" care se afiseaza prin comentarii, dar site-ul, asa cum este acuma si cum promite a fi, este, cred eu, un loc unde cei prezenti ar putea (trebui?) sa ramana, iar cei plecati ar putea, cu acceptarea posibilelor inconveniente, reveni.
Vot.
Cu stima,
VPL.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-03-15 14:55:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule CTA, nu sunt Elena Toma
inca
(tocmai din acest ultim, bisilabic motiv, voi reduce aparitiile mele in site, asteptand vremuri mai calme)
felicitari pentru text in ansamblu
in dezacord partial cu:
"Este şi firesc ca, simţind că eşti băgat abuziv în aceeaşi oală cu scandalagii lipsiţi de orice apetit pentru cultură şi că nu poţi da dezminţiri credibile în acest cadru lipsit prin sine de generozitatea exigenţelor, să ţi se facă lehamite şi să ajungi la concluzia firească de a boicota locul unde nu poţi decît să te degradezi."
Radu |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-03-15 14:03:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tania, cand te iei in serios ca autor a-ti vedea de treaba inseamna sa scrii. (Si desigur, sa nu incetezi sa citesti.)Ai datoria sa nu te lasi afectat major de nimic altceva. Altfel iti vei petrece viata mutandu-te dintr-o camera in alta. Pentru ca nu exista camera fara energii negative. Nici macar aceea interioara. Si-atunci nu tot la izolare ajungem?
Poate ma repet. Sau poate doar imi repet mie. Sau domnului CTA. Sau tuturor celor care as fi vrut sa continue si, iata, n-au mai. |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-03-15 13:39:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriana, ma adresez acum tie, a pleca de pe site nu este o izolare. E ca si cum te-ai muta intr-o alta camera unde energiile negative nu se mai simt sau nu te mai afecteaza.
Si ii dau dreptate Domnlui Atanasiu, ca nu te simti ok intr-un spatiu in care, fiind musafir la o adica, nu stii la ce ora e masa si daca te va servi cineva. Am gasit la indemana imagine casnica
pentru ca asa mi-l imaginez pe domnul Atanasiu, un aristocrat elegant cu joben si monoclu. Sau gresesc? Cred ca fiecare din noi avem aceste haine pe undeva dar conteaza pe unde le tinem si cat sunt de ingrijite. La fel ca si respectul de sine.
Tania |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2009-03-15 12:00:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule CTA, nu cred ca este vorba de un pericol real de a fi confundat un scandalagiu de profesie cu un autor serios. Ci doar de teama ca asa ceva se poate intampla. O teama care ne incearca pe toti uneori, dar trebuie sa inaintam impotriva ei. De altfel, nici viata nu ne ofera doar companii placute. Sa fie izolarea singura solutie? Ma intreb.
|
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-03-15 10:58:56 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|