|
|
|
|
|
|
|
|
|
De dragoste |
|
|
Text
postat de
Label Black |
|
|
Fie. Sunt impaturit intre ganduri ca un brad intr-o beteala. Ma gandesc la tine. Tu esti un vestmant la croiala caruia am depus miliarde de flori. Un altar care pentru mine defineste gradina edenului inconjurata de Pacific. Te fotografiez ca si cum ai fi o megapiramida romaneasca de Constanta. Ma gandesc la tine si la orasul nostru. Fiecare linie si cuta a ta ii seamana, astfel incat: soselele, podurile, parcurile, blocurile sunt toate parti ale trupului tau. Cateodata esti o poveste. O Alba-ca-Zapada moderna cu intreaga mare in priviri.
Sunt langa tine cum mi-as dori sa fiu intreaga mea viata. Linistea de la capatul omenirii. Aici in momentele in care nu ma mai simt nici macar pentru o secunda irosit. Nu ma mai simt nul. A existat o limita la inceputul gandirii mele in care nici o molecula nu isi avea rostul. Functionam, mergeam, mancam, beam doar pentru ca aceste lucruri erau necesare, din punctul firesc de vedere al fizionomiei, al unui intreg, al unui mecanism. Orice granula atinsa ramanea o simpla granula. Fara gust si miros. Fara esenta. Ca si cum toate ar fi fost identice. Precum aceasta noua intrebare a ta : Baby, tu cum distingi gustul berii? Sau al tigarii? De ce bei Carlsberg, daca are acelasi gust cu Bergenbier-ul si este, totusi, mult mai scump? Vidul a devenit plin, baby. Sunt stele stinse care rasar din cele mai tembele neguri doar pentru a straluci pret de cateva secunde. Vezi, acum realizez. Cand ai venit, lucrurile si-au insusit proprietati. Am invatat sa le cunosc personalitatile, sa fac diferentele, sa le sesizez, sa devin mofturos in privinta tuturor substraturilor. Orice dovada de melancolie a devenit pretioasa, orice farama, orice bucatica. Pentru ca inainte de tine melancolia era aici in permanenta, dupa tine, s-a rarefiat. De cate ori m-a prins in perioada ta a fost extraordinar de frumos. Dintr-odata orasul si-a deschis larg portile, ne-a desenat drumuri, itinerarii, ne-a amenajat locuri care astazi sunt insemnate ca fiind ale noastre, stii tu, banca noastra de la Casino, Scoica noastra si multe altele. Aceasta reabilitare si-a insusit ondulatoriile depuneri ale amorului dintre noi. Sarutul nostru nocturn intiparit in memoria fiecarui stalp care a stat de paza la infaptuirea lui. Primul orgasm comun, ti-l amintesti? In masina, la capatul lui 44, mai jos de Colonade. Doamne, cum a fost! Etapele au curs, precum si filele au fost intoarse. In fiecare zi am avut altceva de scris, alte minuni de atins, alte rani de ingrijit si pansat. Astazi ne iubim incercandu-ne a fi mai fini in lagarul cu care impartim teritoriul. Dusmanii nostri s-au modernizat. Si-au cizelat cuvintele, limbajul, actele. Si-au cumparat rochii noi, haine si incaltaminte de firma, cosmetica de asemenea, si au invatat tactici noi. Nu e nimic. Vremea razboiului a trecut. Toate intrigile n-au facut decat sa ne uneasca si sa intareasca sentimentele amandurora. Curand vom vizita Barcelona, vom sta pe un prag al sortii inca nedescoperit, vom canta ca doi ingeri si vom bea whiskey din sticla. Vom vorbi intr-o limba mai mult sau mai putin straina pentru cei de acolo, dar tare mult m-as bucura ca la finalul vizitei noastre sub acele lumini sa ne ramana macar pentru un timp, umbra. Pentru ca asta ar insemna,obligatoriu, sa ne intoarcem. Eu nu pot face lucrurile pe care le-am facut cu tine alaturi de altcineva, asta sa-ti intre in cap, baby. E o calitate a mea sau, poate, un defect. Nu ma intereseaza. Nu tin cont de nimic. Relatarea mea de astazi este atat cat trebuie sa fie de corecta, pentru ca e primavara. Sunt stari noi, lipiri noi, vorbe noi, felatii noi, melodii noi. Aproape de tine, aceste tragedii devin divinitati. Entitati cu o putere superioara. Si cat de bine le cunosti demersul, le stii formele apetisante, dorintele. Privirea ta e asemenea acelei priviri Dumnezeiesti, pentru ca esti posedata de el. Sau el de tine. E oricum aceeasi idee.
Bate vantul ca si cand in urma mea se scrie istoria. Este un semn de final. Sau de inceput. Sau de mijloc. Sau doar un semn de carte. Dincolo de aceste idei imi ramane fiecare ora in care te-ai gandit la mine, fiecare comanda pe care ai facut-o la restaurant pentru mine, fiecare scrisoare pe care mi-ai trimis-o din Elvetia… sau din Constanta, fiecare sarut.
Merg catre tine. Stiu ca in interiorul acestei cladiri te voi gasi. Stiu cum esti imbracata pentru ca dimineata ti-am facut o poza cu aparatul digital, pe care mi-am pus-o pe desktop. Stiu ca ma astepti. Imi vei zambi si ma vei imbratisa cu intreg spiritul tau. Apoi, in spatele nostru clipele se vor sparge in eternitate, se vor inchide in sicriele lor enigmatice si nu vor mai continua sa ne sufle in suvite parfumul lor. A ramas enorm de mult timp pentru noi. Zambeste-mi. Asa. Te vad acum. Te vad. Te vad. Te vad…
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica, e omenesc a-ti crea o parere gresita despre o anumita persoana. Ma bucura faptul ca apreciezi, acum, ceva la mine! :)
Ion Ion - nu stiu sa pun diacritice - am spus-o de nenumarate ori! Oricum - e bine daca ti-a placut. Raz`` |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-03-06 08:37:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un text foarte frumos. Votez. De ce nu il scrii cu diacritice? Asa e greu de citit. :( |
|
|
|
Postat
de catre
Ion Ion la data de
2009-03-06 08:33:36 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Razvane,
Am citit acest text si am citit, cu mult interes, si pe cel scris de tine imediat dupa "plecarea" bunicului tau si care era foarte bine scris, dupa parerea mea.
Vreau sa stii ca m-am gandit mult la tine (inchipuindu-mi, gresit sau nu, ca reprezintzi o intreaga generatie). Si, citindu-ti aceste texte, pe care eu le considerasem la inceput, din pdv literar, cam prea "personale", am incercat, din ele, sa-mi explic "nevoia" ta de a spune celorlati ce te doare sau ce e frumos in viatza ta. Si, de asemenea, sa-mi explic de ce, numai datorita dragostei pe care o traiesti ai inceput sa observi adanca semnificatie a obiectelor, cu alte cuvinte ai inceput sa "vezi" viatza. Si multe altele ar mai fi de spus.
Doar atat am vrut sa stii: ca apreciez faptul ca nu esti arogant ci ca, dimpotriva, ai un fel sincer si direct de a-ti declara starile personale.
Cu stima si respect,
VPL.
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-03-05 18:50:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc Suzana. E acolo unde trebuie sa fie.. |
|
|
|
Postat
de catre
Label Black la data de
2009-03-05 15:43:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Aproape de tine, aceste tragedii devin divinitati".
"Te vad"... dar fizic nu mai esti cu mine, poate nici in suflet.
Este o marturisire sensibila si plastica, in care fiinta iubita imbraca hainele universului si trairile timpului etern.
Mi-a facut placere sa citesc textul tau. |
|
|
|
Postat
de catre
Suzana Deac la data de
2009-03-05 15:21:41 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|