|
|
|
|
|
|
|
|
|
PE COATE ȘI GENUNCHI sau ZBOR ÎMPLETICIT LA MALUL MĂRII |
|
|
Text
postat de
Liviu S. Bordas |
|
|
PE COATE ȘI GENUNCHI sau ZBOR ÎMPLETICIT LA MALUL MĂRII
Pseudoanaliză a poeziei (sau analiză a pseudopoeziei)
Mîndră sunt de mine de Raluca Tanase
Se știe, iar dacă nu se știe încă, se va afla, cu siguranță, că poeții sunt, în marea lor majoritate, firi orgolioase. Ar fi și nefiresc să fie altfel, avînd în vedere că ei își rup din preaplinul sufletesc pentru a sherui (termen absolut admisibil, doar ne aflăm în plin avînt al literaturii virtuale, unde nu se mai împărtășește, ci se sheruiește orice, de la muzică la imagini, de la proză la poezie) pentru a sherui, deci, cititorului bogatele și neînțelesele lor trăiri.
Raluca Tănase nu face nu poate face excepție. Unul dintre ultimele ei poeme ultimele, dar nu cele de pe urmă ne-o dovedește cu prisosință.
Mândră sunt de mine și de ceasul
Ce scânteie-n ciorchini de giuvaere
(Mîndră sunt de mine)
Sesizați, cred, că elementul primordial al liricii tuturor timpurilor timpul în trecerea sa ireversibilă este prezent în lirica Ralucăi Tănase încă din primele versuri ale poeziei, într-o metaforă care ar face invidios orice clasic. Comprimat în ceasul cu giuvaere. Cristale Swarovski, bătute pe cureaua din aur masiv. Pe la 1880, Daniel Swarovski a pus bazele unei industrii înfloritoare. Nu știu dacă a fost polonez la origine, dar, dacă a fost, nu pot să nu-l compar cu Latunski leș și el după nume, rusnac după apucături și român europeean sadea după succesul literar care și-a propus să facă și el avere șlefuind nu pietre prețioase, ci bijuterii literare. Că va muri de foame din asta, nu am nicio îndoială, dacă nu cumva va sesiza potențialul artistic creator al Ralucăi, din opera căreia va putea scoate un volum critic demn de bibliotecile lumii și de tirajul unei Sandra Brown, scăpînd de grija de a pîndi cele cîteva carboave promise de traducătorul, de asemenea europeeic, al marelui Will pentru o exegeză de măcar două pagini a vreunei opere ștefanesciene la alegerea sa.
Deci, dacă ați sesizat orgoliul Ralucăi, poeta care a ținut să șocheze populația pajiștii bleu-ciel, dacă nu prin opera literară, măcar prin ceasul de la încheietura mîinii, sperînd că succesul literar va veni de la sine, putem trece mai departe. Nu foarte departe, nici foarte adînc, deoarece riscul de a ne rătăci printre conceptele filosofice ale poeziei tănasiene nu este de neglijat.
Pe ape, în părere,
Mi-am îndreptat spre spațiile mărețe glasul:
O, mare,-n haină moale de moaruri înflorită,
În care vara vastă în mișcare
Mărită,
Puterea limpezimea cu blânda-nfățișare.
V-am spus că e adînc. Biblic chiar. Moise ar fi invidios, el fiind nevoit să aștepte despicarea apelor cînd cu fuga din Eghipet. Poeta nu. Ea nu așteaptă nimic. O taie de-a dreptul, în părere peste ape, părere semnificînd aici dematerializarea, decorporalizarea, transformarea în suflet pur, dar un suflet cu un glas măreț.
De remarcat construcția de o noutate absolută în poezie, fraza averbială (fără verb, adică), singura capabilă să redea, în staticul ei, marea-n haină moale de moaruri. Orice verb ar fi tulburat apele mării În care vara vastă în mișcare/Mărită,/Puterea limpezimea cu blânda-nfățișare Orice legătură logică între versuri ar fi constituit un sacrilegiu.
Remarcabile frazarea, tehnica versificației, gingășia metaforei în versurile închinate întinderii de ape:
Mare de cucerire vastă
Unde se duc din creastă-n creastă
Pe valuri, peste lungi banchize,
Moi brize.
Haina moale de moaruri nu putea da naștere decît la moi brize/peste lungi banchize. Sfîșietor pastel. Dar, element stilistic absolut inedit, alăturarea voită, căutată, a două silabe accentuate frînge ușor monotonia care, în lipsa elementului menționat, ar fi știrbit frumusețea versului. Moi brize. Genial. Ca un scrîșnet de scoici strivite sub pași, menit să ne trezească din reverie doar pentru a ne trimite din nou în ea în versurile care urmează.
O abordare de o inventivitate ieșită din comun ne surprinde în versurile imediat următoare. Nu e ușor lucru să transmiți cititorului o idee, mai mult, să-l faci să și-o însușească, fără a utiliza, atenție, nicio propoziție principală. Este o tehnică aparte, despre ale cărei virtuți literare vor curge rîuri de cerneală. O nouă revoluție, un nou concept în arta versificării:
Din zorii vieții când închipuiam albastre coaste
Pe care Ursa, Leul, Centaurul, din vaste
Nemărginiri, sub seară,
Veneau să bea acolo-n finister.
Autoarea nu poate concepe viața în lipsa mării. Marea este centrul universului, un soi de buric al lumii, în jurul căruia se învîrte totul.
Mirata-mi bucurie fecundă, până-n cer,
Ai fost tu, mare. Mare,-ncordata-mi tinerețe,
Mareele mărețe,
Spre dunele cu mii de creste,
Întâmpine-mă-n ziua când totul freamăt este.
Dar marea nu este doar atît. Ea este munte în același timp. Este și pisc, și hău nepătruns, pe care hălăduie, cînd în sus, cînd la vale, sufletul poetei, neînfricat. Diluat, în același timp. Ușoara masculinizare a trăsăturilor psiho-motrice ale autoarei, sugerată de acel neînfricat din finalul ultimului vers, nu are alt dar decît acela de a sublinia, dacă mai era necesar, că nu trebuie să fii musai bărbat pentru a naviga pe întinsele înălțimi ale adîncii zări albastre. Poți să fii și bărbată pentru a face asta.
Aș fi urcat cu suflet diluat
Sub chipurile clare, profunde și precise,
Privind în înălțimea adâncii zări deschise
Către splendoarea lor, neînfricat.
Finalul este epopeic. Uriașele metamorfoze ale mării o transformă într-o imensă gură flămîndă, capabilă să înghită tot ce este în jur. Și nu doar marea suferă această metamorfoză. Lumea întreagă, surprinsă în sintagma fire pornită, este în transformare. Apoi, așa cum orice furtună scoate la mal tot ceea ce a înghițit în furia valurilor ei, refluxul, ca o uriașă eructație a stăpînului adîncurilor, o readuce pe poetă în mijlocul nostru, al muritorilor de rînd, spre a ne ferici cu poetica descriere a acestor ciudate întîmplări.
Aș fi simțit cum fluxul
Întregii firi pornite,
În mari metamorfoze, mă înghite
Și mă întoarce cu refluxul.
Să mai subliniez că lirica tănasiană este departe de a-și fi epuizat valențele?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cristinika, bună dimineața. Acum, că o fi trecut efectul Haloperidolului, ne explici și nouă care este accepțiunea pe care o dai adjectivului vulgar? Sau încă te mai bîntuie fantasmele nopții și nu te poți concentra?
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-02-28 10:35:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tea, nu grăi de două ori! :))
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-02-27 21:14:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asta , DA, critica literara, Simion (Eugen, bineinteles) ar avea de invatat!
Vorba Adrianei, daca te decizi sa te "bagi" si la proza si ma vizezi, ma las de meserie!
Calvar
si vot, conform deciziei....cu stele
|
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-02-27 21:09:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"PE COATE ȘI GENUNCHI sau ZBOR ÎMPLETICIT LA MALUL MĂRII" vulgar comentariu ca si fantasmele obosite ale unora. |
|
|
|
Postat
de catre
Cristina MareK la data de
2009-02-27 21:01:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Va fi plăcerea mea! :)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-02-27 20:57:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu, când voi dori să mă vindec de poezie, o să te rog să-mi scrii o astfel de recenzie! :))
las vot...văd că asta se poartă acum. |
|
|
|
Postat
de catre
Adriana Lisandru la data de
2009-02-27 20:56:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mitică, ți-am mai spus: ești incorigibil. Și inconfundabil! :)))
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-02-27 20:40:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
parerea unei asesoare de la tribunalul pe langa care avocateste Liviu:
"Liviu, tragi de mine. Se vede de la o posta ! Ma provoci, ma determini sa comunic cu tine, desi am spus ca nu meriti atentia mea."
(Raluca Tanase catre Liviu S. Bordas)
lui Liviu la provocare
de nu-i rezisti ca o stanca
va vrea o comunicare
din ce in ce mai adanca. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2009-02-27 20:37:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Raluca, o imprecizie în exprimare. Nu trag de tine. Trag în tine.
Cristi, Veronica, Radu, fiți bineveniți.
And God bless Europeea!
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-02-27 20:09:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
sezi bland, Lenuta, Liviu nu vorbeste cu tine
nu te provoaca, nu te critica, nu-ti explica, nu vrea sa te convinga de nimic, pentru ca e perfect convins de inutilitatea gestului.
e vorba doar de un mic exercitiu retoric...
pentru initiati
(vot)
P.S. cat de tare il ignori pe Liviu am putut sa-mi dau seama dupa viteza cu care te-ai rostogolit din asternut, pana la tastatura... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-02-27 20:01:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviule,
Primul paragraf mi se pare antologic, ma ras cu lacrimi, ai un simtz al umorului pe care il gust din plin! N-am stiut ca termenul "a sherui" se foloseste in Romania, dar felul in care ai spus-o m-a distrat copios!!!
Felicitari!
Vot,
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-02-27 19:52:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviu, tragi de mine. Se vede de la o posta ! Ma provoci, ma determini sa comunic cu tine, desi am spus ca nu meriti atentia mea. Mi-ai dorit disparitia, cutremurator mesaj, care, indiferent de ce vei continua sa scrii pe paginile mele, alte pagini dedicate creatiilor mele, ma lasa, RECE, asa cum mi-ai urat, anterior, in subsolul unui text.
Inutil. Imi esti indiferent. Te ignor. Mi-am permis sa-ti reamintesc. Probabil, memoria iti joaca feste. Te ajut sa-ti reamintesti promisiunea mea. Daca nu-ti ajunge umbra zambitoare, eu nu am nevoie de umbra ta. Punct.
Amuza-te cat poftesti. Patetic, oricum.
|
|
|
|
Postat
de catre
Raluca Tanase la data de
2009-02-27 19:45:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Curată recenzie, domnule Bordaș.
Vă-mpovărați, cred, ținând cont de valoarea creației!
Vot
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-02-27 19:39:12 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|