PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Balada: Va fi ca-ntr-o poveste... (repostare) Text postat de Cristian Vasiliu I Va fi ca-ntr-o poveste: o noapte fără lună, Iar noi iubito tandru, ţinându-ne de mână, Ca doua ape tulburi ce se-ntâlnesc în mare Ne vom călca destinul şi matca în picioare; Vom asculta pianul şi ploile cum sună Şi vom dormi alături în gropniţa comună. Îţi vei închide ochii iar eu n-am să apuc S-aud decât pămantul şi frunzele de nuc Cum se aştern deasupra şi preotul cum spune Adio, trist; vor plânge şi babele nebune Dar lumea o să uite locaşul şi-o să cadă, Ca un veşmânt de gală, la căpătâi, zăpadă. Pe semnul crucii veşted ne va veghea o cioară Îmbrăţişarea strânsă din zori şi până-n seară. Coşmare cu-antilope şi leii din savană Din când în când, alb-negru, vor picura în rană Cu gingăşie plumbul şi doar la primăvară Vom scoate de sub plăpumi iar mâinele afară. II Eu am să-ţi fiu altoiul, iar tu ai să te naşti Mlădie ca măslinul în zilele de Paşti; Ne vom umfla plămânii de sevă şi de soare, Mai verticali o clipă şi-uimiţi vom da în floare, Hrănindu-ne din carnea pământului nedemn Şi putrezit; o clipă ne vom iubi în lemn, Departe de minciună, pădure şi de ură, Uscându-ne anume pentru a da căldură Şi umbră; câteodată, o pasăre maiastră Ne va cânta concentric, pe pajiştea albastră O doină şi-obosită se va culca în palmă. III Cât va dura minunea şi înfrunzirea calmă, Prin vara inocentă şi umedă, nu ştiu!, Dar va veni şi vremea căderii-ntr-un târziu: Ciclopi gheboşi din umbră, cu blănurile sure, Frumoşii Feţi sau Zmeii şi fiare din pădure Vor năvăli cu barda în dimineţi perfide, Vor lua din scurt măsura şi-apoi ne vor ucide, Urlând cu voce aspră şi începând să are Sub scoarţa încă verde cu mâinile murdare. Tu-ţi vei închide ochii, dar eu o să aud Răceala-n temelie izbind atât de crud! Vom îndura-mpreună pedeapsa fără vină Pe marginile lumii, cu lacrimi de răşină La ora blestemată, încetişor plângând; Vom continua sărutul de vifor până când, Pieziş, cu dinţi atavici, o sa ne-mpartă fierul Şi se va-nchide iarăşi în urma noastră cerul; Şi chiar atunci în iarbă strigând, la despărţire, Tu ai să-mi fi mireasă şi eu îţi voi fi mire, Iar pasărea măiastră ce ne-a cântat odată Va răspândi ca vântul povestea-n lumea toată. IV Va fi amurgul verii şi răii-or să ne poarte Prin tainice caverne şi prin păduri, departe: Din tine-or să ridice, sub stalactite rug, Din mine o să facă pereţii-unui cosciug Şi cufundaţi de-a sila în glod şi-n vizuina Jivinelor, prin toamnă, nu vom vedea lumina. Vei arde pân’ la capăt iar eu o să aştept Cu metrii de tăcere ne’mpărtăşiţi în piept Să curgă ploi mărunte ca tropot de termite Şi să se rupă zile şi nopţi îngălbenite Din calendar. În mine cu vremea n-o să-ncapă Decât un stol de larve şi nesfârşita apă A viselor nătânge; într-un moment firesc Încet, ca o umoare, prin vene-am să pornesc, Eliberat de carne, de oase şi de chingi Şi-am să te caut paşnic, dar tu ai să te stingi ‘Nainte ca uitarea de tot să ne înhaţe Sau ca răcoarea-mi blândă să te cuprindă-n braţe. V Va fi o zi de toamna şi prinsă la apus, O pasăre măiastră se va urca mai sus. Va fi o nouă moarte; voi profera blesteme Dar glasul tău iubito, prin frig o să mă cheme. Îţi vei închide ochii, iar eu voi ţine-n frau Durerea ca o stâncă. Am să devin un râu Şi-am să-ţi învălui jarul, dar tu vei fi scânteie. De mersul nostru tragic se va-ndura o zeie: Va coborî din verde cu pasul maiestos, Va face-o scurtă vrajă şi într-un miel duios Cu buze rui şi ochii de dor te va preface. Vei tremura o clipă când vei privi, stângace Cum peste noi aiurea se prăbuşesc comete De sânge şi firavă îmi vei cânta de sete, Iar unda mea învinsă pe veci se va opri Întâmpinând sărutul ca zorile de zi. Tu-ţi vei închide ochii iar eu am să aud O pasăre măiastră alunecând spre sud. VI Va fi o zi de iarnă şi-n noi o să se-aprindă Făcliile din astre sclipind ca-ntr-o oglindă. De mersul nostru tragic se va-ndura o zeie: Vom fi din nou alături, bărbat şi tu femeie; Prin pulberea de fildeş, ne vom întinde mâna Vom fi din nou alături, dar pentru totdeuna. Îţi vei închide ochii de parcă ţi-ar fi teamă Iar eu voi sta de strajă ca un colos de-alamă De gumă şi tămâie, cu torsul obosit. Vom face jurăminte aproape de sfârşit; Vom sta o vreme limpezi ţinându-ne de mână - Doi inorogi de aur sub razele de lună - Şi-apoi urcând pe aer extatici, fără veste, Ne vom întoarce-n stele. Va fi ca-ntr-o poveste! 2 noiembrie 2007 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   O creatie de exceptie..Am dat doar un vot pentru ca am ajuns prea tarziu ca sa mai dau 3 stelutze... Cu prietenie, Rudy   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2009-02-18 00:22:32               Multumesc celor care au citit (sau recitit) poezia de acum mai bine de un an! Cristi   Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-02-16 23:53:36               Slava Domnului ca n-ai plecat si tu, Cristi! Liviu are dreptate, e o lectie! Take care, Cristi! si deplina mea admiratie, calvar*** (simbolic, altfel, vot )   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-02-16 19:38:29               Cristian, - da, a fost ca-ntr-o poveste... - a fost ca-ntr-o poveste... (repostat) cu preţuire, r.k. vot!   Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2009-02-16 19:24:00               "După cântări frumoase, trebuie o vreme de tăcere. - iată-mă deci, trăgând un aer delicios, de fapt văzduh de paradis, dungat cu aur, luminos, cel mai bun aer care-a fost vreodată venit din lună!" F N Asta am simtit citind acest poem. Votul l-am lasat mai devreme.   Postat de catre . Fiinta la data de 2009-02-16 19:20:09               frumos, Cristi "vor plânge şi babele nebune" citind sper, vot, e prea tarziu pentru stele   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-16 19:09:36               Este tardiv să mai spun ceva; au făcut-o deja colegii noştri. Eu citisem la tine doar sonete şi-acum... Vot. De bine, Cristi   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-16 19:09:16               Unde sunteţi, raluci şi cristinici şi protopopese? Luaţi aminte. Patetic (mă rog, după unii): luaţi lumină!   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-16 18:58:34               *** exprimate printr-un vot, ca m-am trezit prea tarziu... Superb, Cristi, iata adevarata POEZIE!!!! Avem cu totii de invatzat! VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-16 18:40:09               ce fain i-ai dat baladei anotimpuri - 'aorte si ventriculi' - fiziologica rostire... e marca ta Cristi-V... si printre/intre/impletita trairea-ti, regards, goia p.s mi-am amintit in mare parte 'postarea'. take care   Postat de catre nula nada la data de 2009-02-16 18:38:56               Cristi, salut repostarea asta, pentru că, prea ades luaţi de val, suntem tentaţi să uităm de lucrurile bune. Sper că nu fiu acuzat de braconaj pentru folosirea năvodului, dar prietenii ştiu de ce ;) Uscându-ne anume pentru a da căldură Vor lua din scurt măsura şi-apoi ne vor ucide, Vom continua sărutul de vifor până când, *   Postat de catre Al Trep la data de 2009-02-16 18:33:57               Două. Nu m-am putut abţine. O fac atît de rar. Poate vor vedea şi alţii ce înseamnă cuvîntul poezie. Cu plecăciuni, Liviu S.Bordaş   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-16 18:33:13               Superb, Cristi. Dar cred că am spus-o şi la prima postare. Un poem de dragoste cum rar poţi întîlni. Realul şi mitologicul se împletesc în poezia ta într-o muzicalitate aparte. O stea, meritată pe deplin.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2009-02-16 18:30:29	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE