FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Nomadul ce sunt
Text postat de Cristi Iordache
Căutaţi o fântână, fraţii mei!
Necumpătatul ce sunt,
a întinat cu buzele, izvoare
şi ucigaşul a despicat cu trupul, rafale de vânt.
V-a ademenit în pieptu-i, lumina şi,
rănită, ţărâna
poartă urmele tălpilor sale.
Prindeţi, fraţii mei, tâlharul ce sunt;
furul v-a purtat culorile,
scânteind ochii lui
şi-acum spurcă în palme un ultim cuvânt.
Răstigniţi, fraţii mei, cât nu e târziu,
nomadul ce sunt!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Tea,
sarutmana!
eu, tu şi Vasile mai orbecăim pe-aci!
Chiar nu te-am întâlnit de multă vreme şi este o bucurie să te regăsesc.
Am spus-o şi mai devreme; sunt doar un pierdut în mulţime, vinovat de câte toate.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-12 06:48:11
         
 
  Cristi, toti, cred, avem nevoie de "o mana intinsa" mai ales cand ratacim - "orbecaim' chiar- dar ceea ce da forta versurilor tale este intensitatea strigatului....cutzit infipt pana-n prasele.....si asta e ceva!

Mi-a placut!

Calvar *

chiar daca e asa tarziu.
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-02-12 05:26:58
         
 
  Revin, nu am inteles din cauza superficialitatii si grabei cu care am citit prima data;:)
Friendly...
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2009-02-12 01:59:51
         
 
  esti binevenita, Anca-Maria!
mă mir că nu ai înţeles, pentru că aici chiar n-am vorbit in dodii...
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-12 01:58:03
         
 
  La prima citire nu am inteles nimic.:) Asta din cauza superficialitatii mele. Pierdeam daca nu citeam inca o data.
Critica literara nu o sa incerc niciodata sa fac. Spun doar ca mi-a placut si mai mult. Am ajuns la a treia lectura.:)
Friendly...
 
Postat de catre Anca Maria Spiridon la data de 2009-02-11 23:26:10
         
 
  cum nu-ţi laşi dumneata oamenii să piară, maitre!
să-mi trăieşti!
şi anul ăsta nu vei scăpa de mine....
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-11 19:09:11
         
 
  Realul e vers subiectv(uneori) ori prozaic ludic, mai mereu.
Şătrarul nomad, ursarul artist, circarul escamotând, mereu şi mereu, caută aceeaşi cale. Poetul e peste tot, oriunde, în permanentă întoarcere. Chiar şi rastihnind... cuvântul. Nomad de preţ, izvor întinat cu rost, o urmă de talpă rănită adeseori. Dar despicând!
 
Postat de catre Florentin Maftei la data de 2009-02-11 17:47:56
         
 
  Petre,
semnele noastre vor fi şterse, pentru că noi suntem nimeni.
Mă bucur că ai reintrat în activitatea literară, întrucât, am spus-o şi-n altă parte, am fost şi sunt alături de tine, de omul, de trăitorul Petre Mocanu, însă mă iartă dacă uneori spun franc, ce trebuie să mai şlefuieşti în zona lexicală.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-11 06:36:43
         
 
  Vero,
aici, cu voi spun ce simt, fără veleităţi de artist; sunt doar un trăitor printre atâţia alţii. Tu spuneai că refuz cuvintele şi ai dreptate, însă nu pot altfel oricât aş încerca.
Mulţumesc.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-02-11 06:27:48
         
 
  Un strigăt, o bucurie că viaţa are gust tăindu-i
vântul şi sorbindu-i izvoarele...şi totuşi noi ne vom ucide într-o zi setea de viaţă...mi-a plăcut mult...
 
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2009-02-10 17:45:15
         
 
  Cristi,

Nu stiu daca poemul tau e reusit sau nu, dar l-am simtit foarte adanc in mine. M-a pus pe ganduri durerea cu care l-ai scris, aceeasi parca pe care o am si eu, dar nu indraznesc s-o spun...

Vot

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-02-10 14:01:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE