FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Sonet 179 (CCLVIII)
Text postat de Cristian Vasiliu
Înlănţuit de-un soare malefic drept osândă,
Am aşteptat zadarnic îmbrăţişări ce ard
Şi n-am băgat de seamă, sub orizont, la pândă,
O lună zvăpăiată cu ochii de smarald;
Am adulat lumina venită de departe
Şi-am azvârlit cu umbre înveşmântate-n vers,
Căci dincolo de lacrimi, de vise şi de moarte,
N-am înţeles ce-aproape mi-era în Univers:
Eoni la rând, sfioasă, îşi istovea speranţa
Lucind, făr’ să privească vreo clipă înapoi
Şi mă-nvaţa ce-nseamnă – odată cu distanţa
Iubirea se destramă! – nemărginirea-n doi;
Dar n-am simţit prin haos şi întuneric lipsa-i,
Decât atunci când trupu-mi şi-a început eclipsa.

28 I 2009
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  vot, Cristi  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-01-29 15:41:23
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ca totdeuna, Cristi!

Calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-29 00:36:39
         
 
  Multumesc pentru lectura Maestre Rudy! :)

Cu respect,

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-01-28 23:57:29
         
 
  Te citesc mereu cu placere,maestre Cristi...

Rudy
 
Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2009-01-28 23:23:33
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23972
Comentarii: 120095
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE