|
|
|
|
|
|
|
|
|
EMINESCU |
|
|
Text
postat de
Emanuel Cristescu |
|
|
Ar fi interesant dacă membrii site-ului Europeea ar scrie despre manifestările care au loc în ţară şi în lume cu ocazia zilei aniversare a marelui poet.
Eventual puteţi pune link-urile către astfel de manifestări.
Pentru că, sunt sigur, "condamnarea" lui Eminescu la statutul de poet canonic asemănător unui "cadavru din debara" pe care iresponsabilul manager al ICR, de fapt IAcR (Institutul de Anticultră Română), a făcut-o, nu poate fi contracarată prin pasivitate. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Acuş devenişi elegaaaantă!
Vai, parcă ai fi Cleopatra dintr-a patra care umblă-n praf cu şatra! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 23:56:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
doamna Amelia Cojocaru, poate este bine sa veniti cu rugamintea sa vi se scoata comentariul initial si toate cele in legatura cu el vor fi scoase automat. chiar nu merita sa-i intinam memoria poetului. chiar asa, de ce ati adus in discutie tocmai aici, la un entry despre Eminescu, problema "defecarii"? in poemul meu tema este iubirea nu defecarea...
domnule corbu, nu credeti ca este MULT PREA MULT? nu credeti ca este momentul sa luati o hotarare? stiati unde se va ajunge inca de cand amelia cojocaru a scris numele meu.
ibg
...
IBG |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 23:34:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iar faci pe doamna, madam şi eşti de o ipocrizie fără seamăn!
Mai bine ţi-ai ţine-n lanţ fătălăul pe care-l lingi pe unde nimereşti, decît să dai lecţii de etică pe aici! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 23:26:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cum vine asta: gestantele la montă? Simplu: unu-n burtă, altu-n iurtă! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 23:25:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule corbu, iata ce iese din Eminescul dumneavoastra! cum sa mai incapa "floarea albastra" printre badaraniile astea? si doar va rugasem sa facem cumva sa nu escaladam conflictul. macar aici. si nu uitati ca user ioan peia se adreseaza doamnei Amelia Cojocaru, unei doamne, deci. insist sa faceti ce v-am rugat. daca scoteati comentariul respectiv nu se ajungea ca user peia sa o ia iar de la capat cu mitocaniile, dupa cum il cunoasteti. stiam cu totii ca asa se va intampla. pacat de eminescu, domnule corbu! pacat:(
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 23:24:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia Cojocaru,
După cum vezi, te-ai înşelat!
Nu numai panglicile albastre i-au ieşit pe gît, ci toată stămbăria, am inventariat cu atenţie!
Pe lîngă asta, iubirea-i castă nu putea să fie oficiată decît după, citez: "o clisma
o spalatura vaginala cu ceai de galbenele", fapt care simbolizează, nu-i aşa? curăţia trupului în faţa necurăţiei spiritului. Sau invers, cine mai ştie. Problema ar fi să nu îi iasă ţeva de la ierigator pe gît, odată cu stămbăria, că ar putea să se sufoce!
Apoi, observi cîtai limbricul - simbolizat, poetic, prin panglica aia - i-a intrat pe contra/sens, adică de la gură la - pardon! dar DEX nu mă cenzurează! - cur!
Unde mai pui că era şi marcată cu "limbile" înroşite ale iubitului, aşa, ca gestantele la montă!
Deci, pls, nu te supăra că am rectificat, în locul tău, impardonabila greşeală! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 23:15:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
P.S. sau prin anusul contra naturii, ala al Batranului, cum bine zicea consortul |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-17 23:09:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
iar am gresit:)
"dezmintire" se zice... ufffff
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 22:47:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si pentru ca nu vad sa fie scos comentariul si nici user Amelia Cojocaru nu a aparut cu o desmintire, iata textul meu cu panglica albastra:)
"intai mi-am spalat
atenta
fiecare contur
aveam timp
o clisma
o spalatura vaginala cu ceai de galbenele
am inghitit o panglica de atlas la fel de albastra ca iubirea
am asteptat sa treaca
prin esofag stomac intenstine si rect
a iesit curata la fel de albastra
intocmai ca iubirea
mi-am insirat pe brate lanturile
necoclitoare
e timpul
aud primul gong
se va traga cortina
inelele
saruturile tale
urmele limbilor tale
erau incrustate in piele
se apropie ora am bilet in loja centrala pe aleea cu crini
mi-am pus rochia albastra de stamba
ca iubirea albastra de stamba
cu floricele sangerii marunte
m-am parfumat din belsug
lumina albastrie iubirea ta albastrie
incerta
la noduri de cale ferata
m-am asezat inauntru
mi-am tras peste cap capacul greoi
si am murit
in graba"
nu se defeca nimic pe gat aici. dealtfel, pe gat nu prea se poate defeca.
cu scuzele de rigoare, nu era un poem despre defecare cum, poate, s-a banuit din comentariu:)
IBG |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 22:37:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"intai mi-am spalat
atenta
fiecare contur
aveam timp
o clisma
o spalatura vaginala cu ceai de galbenele
am inghitit o panglica de atlas la fel de albastra ca iubirea
am asteptat sa treaca
prin esofag stomac intenstine si rect
a iesit curata la fel de albastra
intocmai ca iubirea
mi-am insirat pe brate lanturile
necoclitoare
e timpul
aud primul gong
se va traga cortina
inelele
saruturile tale
urmele limbilor tale
erau incrustate in piele
se apropie ora am bilet in loja centrala pe aleea cu crini
mi-am pus rochia albastra de stamba
ca iubirea albastra de stamba
cu floricele sangerii marunte
m-am parfumat din belsug
lumina albastrie iubirea ta albastrie
incerta
la noduri de cale ferata
m-am asezat inauntru
mi-am tras peste cap capacul greoi
si am murit
in graba"
Cu scuzele de rigoare, nu apare gatul, defecarea vine aparent pe cale normala insa perfecta curatenie a panglicii ma trimite instinctiv cu gandul la o inversare, intocmai ca in cazul triunghiului celuia cu varfu in jos, ponosit de vinovatii.
Ca doar artistii, din har, stiti, sunt mai boemi (deci) si mai putin preocupati sa se lincăie
Nu merita Eminescu, e-adevarat,asemenea urmaşi dar astea-s timpurile... |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-17 22:31:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata: pentru a "nu" escalada |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 22:24:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
editoare, editori,
pentru a escalada un alt conflict care vad ca se pregateste, va rog sa scoateti comentariul userului Amelia Cojocaru referitor la Ioana Barac Grigore. Ioana Barac Grigore nu are niciun text "(cică postmodernist, de inspiratie vizibil cartaresciană) cu panglici albastre care-şi află defecarea prin gât" cu alte cuvinte este o minciuna. cu siguranta este un mod vizibil de a instiga si nu as fi intervenit daca nu i s-ar fi raspuns. nu merita Eminescu astfel de replici. fireste, va rog sa scoateti si comentariul meu, dupa ce rezolvati doleanta mea.
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 21:53:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia Cojocaru, doamnă,
Uite că, recitind, am constat apariţia unui com ulterior, în care pot spune că aţi reuşit, în cele din urmă, să mă jigniţi. Fiţi fericită?
Cum?
Prin asemănarea mea cu ioana barac grigore!
Vă reamintesc reamintesc, stimată şi onorabilă doamnă (plec de la supoziţia că numele real e cel cu care aţi semnat) că ceea ce a căpătat, ulterior, aspect conflictogen, între mine (un "gînsac sîsîitor") şi dv. (o doamnă super/stilată) a fost amorsat de către excelenţa voastră!
Fapt uşor vizibil mai jos.
Oricum, vă apreciez constanţa principiilor la care aţi aderat cu entuziasm spontan.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 12:52:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prună,
1. Mai întîi, nu poţi să-ţi schimbi şi tu pseudonimul, ăsta? Că am impresia, de cîte ori îţi folosesc numele, că te iau la mişto. Ceea ce nu e tocmai în intenţia mea, oricît ar părea.
2. A crescut procentul de sinucideri pentru că, dpdv psiho-social a crescut capacitatea de receptare a realităţii; fapt care a dus la problematizarea destinului individual şi a conştientizării tragediei umane. Iar cînd unii indivizi ajung în fundătura în care nu mai reuşesc să dea nici o explicaţie plauzibilă, relativă la rostul existenţei sale, atunci îşi fac singuri de petrecanie.
Apoi, am început să ne cam călcăm, malthusian, pe picioare: este firesc ca, o dată cu creşterea numărului indivizilor de pe planetă în progresie geometrică, să crească şi rata sinuciderilor în aceeaşi proporţie.
Sau, cum ar veni: numărul populaţiei a crescut, dar cantitatea de inteligenţă şi fericire a rămas constantă!!
3. Cum adică raiul este pur biologic? Asta chiar nu pricep! Adu lămuriri.
4. De unde naiba ai dedus tu că eu aş fericit?!!
Habar nu am cu ce se mănîncă!
A, că uneori, în amintirile mele din altă lume eram un exuberant inconştient, asta ar fi altă poveste. Dar de cînd muşcai din pomul cunoaşterii, în pofida sintagmei care spune că faptul acesta ar însemna înzestrare cu putere, în cazul meu, şi nu numai, cunoaşterea a reuşit să mă facă extrem de vulnerabil. |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 12:37:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Peia,
este sociologie, e vorba de anchete, chestii aproape stiintifice. ce vrei sa-ti mai spun?
ai de pilda indicatorul "procentul de sinucideri". creste cu civilizatia.
sancta simplicitas, sigur, daca vii la cele sfinte, apoi in toate religiile "raiul" este pur biologic. e sau nu e?
astea cu "conceptualul"... bre Ioane, tu... tu n-ai sa-mi spui acuma ca esti fericit!
sa fim seriosi! :)
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-17 08:26:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae,
Tocmai eşti victima unei mari pervertiri logice.
Cu cît oamenii sunt mai neinstruiţi, cu atît sunt mai fericiţi?!! Ai bre, Prună, fugi de-aici! A fi instruit, înseamnă a accepta şi decela termenul de fericre, în definiţia lui extra/tribală.
Componenţii acelor triburi nu sunt fericiţi, ci doar satisfăcuţi dpdv fiziologic. Ceea ce e cu totul altceva. Rumegătoarele de pe pajişte, în placiditatea lor qietudinală, manifestă exact acelaşi tip de "fericire"!
"Sancta simplicitas" nu înseamnă: "fericiţi cei săraci cu duhul", ci sfîntă neştiinţă care înlesneşte fiinţarea de tip pur- biologic, fără nici un fel de implicaţii legate de problematica existenţială, adică aşa, precum plantele şi animalele. Ţi se pare a fi o mare fericire, în perspectivă conceptuală, Prună? |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 00:51:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae, n-am nicio intentie de gluma sau ironie.
din cand in cand se mai descopera cate un trib in amazonia. se constata imediat ca oamenii aceia sunt pur si simplu fericiti. (din pacate, de indata ce vin in contact cu reprezentantii
restului lumii, mor pe capete contaminati de boli banale, ca oreionul.)
anchete binecunoscute au stabilit ceea ce se stia dintotdeauna, ca oamenii, cu cat sunt mai saraci si mai neinstruiti, cu atat mai fericiti.
iar intrebarea aceea a fost intr-adevar subiect de bacalaureat.
*
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-17 00:07:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Geo, sa analizam o imagine comuna: doi copii sunt pe o banca. unul din ei mananca o portocala. portocala miroase. cel care nu are portocal acasa, dar poate avea doar un fruct la craciun, daca se va gandi cineva sa-i trimita un pachetel, va avea o suferinta mare. el n-ar avea aceasta suferinta daca ar face parte dintr-un trib (nedescoperit - mai exista, oare?). ceea ce nu inseamna ca acolo ar fi neaparat fericit. cu siguranta nu ar avea durere printre oamenii care i-au luat portocalul si celelalte si ii cer sa munceasca pentru a avea un pic din acestea.
de ce crezi ca oamenii dintr-un trib ar fi nefericiti? Nu au masina, radio, calculator, dar au armonie cosmica. adica Dumnezeu.
In afara lui Dumnezeu nu exista fericire. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-01-16 23:32:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae, n-o fi scoala. o fi secta ? :)
"deci invatatura si munca sunt izvoare de nefericire."
pai nu?
iar cei mai fericiti sunt cei din triburile amazoniene inca nedescoperite, asta e un adevar absolut.
dar fii atent aici, altceva: casatoria, este ea cauza divortului?
intrebarea asta a fost si subiect de bacalaureat. ok?
*
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 22:50:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia, eu nu apartin de nici o scoala:)))
M-am trezit aruncat in aceasta lume cu ceva timp in urma. am vazut ca asemeni mie sunt milioane de oameni care de milioane de ani sunt obligati sa invete si sa munceasca pentru a avea cevastilea echilibre. eu cred ca omul nu trebuie sa munceasca deloc, si nici sa invete, ci, ca o normalitate, ar trebui sa stea si sa fie fericit bine-mersi. dar sa aibe de toate pentru al sau stomac: pesti, pasari, animale, fructe. el netrebuind decat sa intinda mana si sa le aiba.
cred ca munca si invatatura sunt motive suplimentare de fericire. si nu pot sa inteleg cum de milioane de ani nu s-a facut decat sa se dezvolte suferinta pe pamant? - "daca am aduna zgomtele lumii am strange doi pumni mari de durere", spune poetul, Sorescu parca.
Printr-o inginerie, ca tot vorbim de scoala, fiinta care se naste in clipa asta nu are nici pamantul mostenit din facerea lumii, nu are pestti s.c.l. si trebuie sa invete si sa munceasca mult, sub exploatare, pentru a nu muri de foame. deci invatatura si munca sunt izvoare de nefericire. si nu ma mir ca este asa, se intampla orice, ma mir ca de milioane si miliarde de ani ingerii de pe acest pamant n-au facut nimic pentru a restabili ceea ce era cand existau doar Adam si Eva. Astfel, copilul care se naste acum sa poata evolua spiritual fara nici o constrangere... stomacala. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-01-16 22:23:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
fara nicio legatura vizibila cu subiectul textului mobilizator de mai sus, va recomand sa cititi (daca mai gasiti pe undeva) cartea "ANTIMETAFIZICA" - Nichita Stanescu insotit de Aurelian Titu Dumitrescu, Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1985
sau "un geniu in viata, despre el insusi, cu bun simt"...
subtitlul, evident, imi apartine |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-01-16 17:56:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Erată:
A se citi: "cine ar pute fi ridicolul reprezentant al acesteia şi cine, prin contrast, consumistul autorizat de cultură al celeilalte. " |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 17:54:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Şi mai-mult-ca-stimabile,
a) Avînd în vedere că, nici eu, nici domnia-ta nu discutăm, angelic, despre nu ştiu ce tare detectate în prea-păcătoasa lume a "Ăluia contra(riu)", că adică afirmaţiile pe care le facem aici ne ating direct şi personal, vă rog să-mi evocaţi cu precizie momentul pliciului "sictirit" şi autosuficient pe regiunea-mi anatomică indicată şi, deasemenea, să-mi definiţi, exact, sfera noţională a (sub)consumistului de cultură, ca să ştim şi noi, prin evaluare lucidă, cine ar pute fi ridicolul reprezentant al acesteia cine, prin contrast, consumistul autorizat de cultură al celeilalte. Sigur, bănuiesc că vă încadraţi, cu modestie, în această din urmă categorie, motiv pentru care vă ros să-mi indicaţi, în plus, dacă acest elevat consum se poate face în paralel cu patrioticele noastre sărmăluţe, asociate cu atît de exploziva mămăligă... sau sunt două capitole complet separate. Aceasta, pentru a nu risca triviale bătăi pe burtică, urmare a (sub)consumului de cultură gastronomică, iar nu a celei "subţire" intelectualiceşte!
PS: Nu avem patrioţi în Danemarca!
b)
Pot şi eu să scot la interval multe evenimente din istoria naţiunii, cu care să epatez, dar consider că ar fi derizoriu, acest lucru fiind capabil a-l face oricine, cu o cărticică de istorie uzuală în faţă.
Apoi, rostiţi la un moment dat, o enormitate filozofică:
"În ceea ce mă priveşte, nu-mi doresc ca, de amorul artei, să-mi pun vreodată la mezat Adevărul."
Aveţi un ADEVĂR personal, pe care-l ţineţi la cutiuţă şi îl protejaţi cu maximă vigilenţă, considerîndu-l, înţeleg, un fel de "piatră filozofală" a oricărei ordini etice??!! În cazul acesta vă acuz de egoism crîncen, de lipsă de generozitate, de "bătaie mulţumită pe burtică", păstrîndu-l numai şi numai pentru dv. Ei, şi cum de la Socrate încoace nimeni nu se poate lăuda că a dat peste un astfel de adevăr, faptul că lipsiţi restul muritorilor de benefica lui revelaţie, vă condamnă întru eternitate.
Recunosc, cu umilinţă, că eu nu am nici un adevăr infailibil. Ba, pe măsură ce umblu după el cu şi mai multă osîrdie, descopăr, contrariat, că nu există!
Motiv pentru care aş putea fi calificat, eventual, drept superior, (cum faceţi domnia-voastră, mulţumesc!) întrucît mi-am însuşit principiul socratic: "Ştiu că nu ştiu"!... dar tot examinez întruna, ca să nu mă pomenesc cu mintea prinsă-n pioneze. E un nevinovat exerciţiu (sub) cultural, cei drept, dar atîta vreme cît există consumatori atît de stilaţi, aşa, ca domnia-voastră, mă liniştesc!
(Întrebare pur retorică: ce poate fi inferior unui "gînsac materialist", în cazul acesta??!)
c) Şi Isus avea acest tip de aplecare, dacă nu mă înşel, căci vorbea cu discipolii numai în "parabole"! Găsiţi aceasta a fi un exerciţiu gartuit, subpotenţat mişeleşte de către osîrdia (Ăluia) - ptiu, drace!?
d) Aci am rămas blocat! Habar nu am care-s "cele două etnii", aflate în tandem, la care faceţi aluzie! Pe una o cunosc, din păcate, foarte bine. Dar cealaltă?
e) Ei, dacă am ajuns la sarmale şi piese radiofonice, înseamnă că ne putem relaxa, făcînd gestul acela liniştitor, cu bătaia familiar-abdominală, mulţumiţi că a mai trecut o zi peste instinctele noastre ancestrale!
Ura! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 17:53:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sfânt?? Aceeaşi întrebare mi-a fost pusă de Ioana Barac Grigore sub un text de-al dumneaei, unul (cică postmodernist, de inspiratie vizibil cartaresciană), cu panglici albastre care-şi află defecarea prin gât. Disputele ideatice dintre dumneavostră sunt, iată, nule, în faţa oglinzii care vă reflectă al naibii de frust pe fiecare în parte. Şi împreună. |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-16 17:33:33 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimabile,
a) Un principiu de viaţă nu poate fi decât constant. Dacă într-o zi faci apologia imaculatei exprimări a sentimentului (cu un scop meschin, cu bătaie scurtă), denigrând autosuficienţa unor supraponderali ai frustului, iar în alta vă bateţi pe burtică cu un sictir al (sub)consumistului de cultură, e ceva putred in...Danemarca.
b)Nu se pune problema unei egalităţi între noi. Doar Mircea cel Bătrân semna cu Sigismund de Luxemburg un tratat de colaborare în condiţii de egalitate (în ciuda diferenţelor de rang)însă aş face o gafă monumentală să vă compar cu vreunul din ei. În ceea ce mă priveşte, nu-mi doresc ca, de amorul artei, să-mi pun vreodată la mezat Adevărul. Îmi sunteţi, deci, superior.
c) Aplecarea pe care o aveţi către parabolă mă face să vă aşez în panteonul celor fără de Idee, pus, deci, în slujba Ăluia contrar(iu).
d) Greşiţi din nou. Ieri făceaţi procesul Ţiganului etern şi vă aşezaţi în postura anonimului Român contemporan dornic de liniste, siguranţă şi bun simţ. Astăzi amestecaţi cele două etnii cu aceeaşi dezinvoltură a lipsei de repere. Eterne şi ea. Totuşi, unde vă situaţi acum?
e)Între două sarmale şi trei piese radiofonice dulcege, îmi fac timp să vă salut cu (acelaşi) respect.
Amelia |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-16 17:02:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Zexe, interventia ta,
calma si de bun simt.
Ceea ce reproseaza in fond HRP este utilizarea lui Eminescu in chip de "moaste"; o spune aici si Ioan Peia. Reproseaza incolonarea dupa statuia Poetului. Reproseaza lipsa de vlaga in a-i spori mostenirea.
Eminescu reprosase si el lucruri similare, la vremea lui. HRP o face ostentativ. Cioran o facuse din orgoliu si din deznadejde, provocativ.
Ar fi de meditat, nu de convocat sedinte de sindicat.
In acest timp, profesorii români din toate scolile, isi dascalesc elevii despre cine a fost si ce a scris Eminescu. Nu ce este cultura hip-hop. Fac educatie de baza, pur si simplu.
*
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 16:57:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sfînt, Amelia?
Ce e aia "sfînt", dacă-mi pot permite o întrebare întrebătoare? Un fetiş? O oală cu tămîie? O carte care-şi revarsă conţinutul cu mult peste finalitatea ei firească? Puşca mea patriotică ce mă apără de duşmani? Zeii de ocazie ai oricărei credinţe, în numele cărora se ucide şi se proclamă republici legitime? Credinţa mea expresă? Credinţa voastră indusă?
Ce sfînt, doamnă(domnule) Amelia?
Ca să ştiu a evita, pe viitor, blasfemicul meu comportament! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 16:45:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimată Amelia Cojocaru,
Numai proştii sunt super/constanţi, aşa ca nişte sperietori puse în lan cu scopul exclusiv de a goni ciorile! Motiv pentru care îmi pot permite să devin, azi, şi un, citez cu satisfacţie nemărginită: "gînsac materialist"! SSsîsssîi adică, pe acilea, ca să stîrnesc "inteligent", dar neautorizat, reacţiile şi mai "inteligente", dar autorizate a vorbi în numele culturii rrromâne!
Ok! Aşa să fie.
Dar mai rămîne ceva de lămurit: dacă discutăm de pe acelaşi palier cultural (sau nu?), înseamnă că, pentru a păstra echilibrul elegant al discuţiei, dv. sunteţi, prin respectarea principiului echivalenţei, o "gîscă idealistă"!
Asta numai dacă nu veţi fi, în fapt, tot un "gîscan realist", aşa ca şi mine, dar ascuns după un pseudonimm palmipedic... |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 16:37:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Buna ziua! Consider ca citatele folosite drept argument nu sunt tocmai ecoliterare. Rog editorul de serviciu sa isi faca treaba. :)
Nu sunt un fan Patapievici si nici al lui Cioran, dar, cu mici exceptii, si considerand ca ambii s-au folosit de "artificii" literare ca sa poata scoate in evidenta ideea pe care doreau sa o transmita, consider ca, si unul, si altul, au bagat degetele in rana si au incercat sa o curete de puroi. Si unul, si altul, au fost bine intentionati, si nu cred ca s-au gandit la altceva decat la trezirea constiintei de sine, mizand ca numai furia nascuta in sufletele mai "slabe de inger", ii mai pot face sa reflecteze asupra celor scrise de ei. Cu alte cuvinte, i-a infuriat pe cititori, astfel incat sa nasca interesul, prin dorinta acestora de a-i combate, sa citeasca textul pana la final si sa primeasca mesajul subliminal. In textul lui Patapievici, nu Eminescu era subiectul, ci capacitatea natiei de a se desprinde de imagini divinizate in mod excesiv, si sa paraseasca starea de autosuficienta sau repaus relativ a constiintei nationale. Observ ca au reusit amandoi. Ca orice om de pe pamantul acesta, deci si ei, au facut consideratii critice la adresele mentionate in comentarii, fara a exclude nicio alta opinie. Nu au fost extremisti, si nici nu gasesc ca sunt, niciunul dintre ei. E parerea lor de oameni normali. Mie imi place Eminescu, dar nu il divinizez, si nici nu imi fac probleme ca parerea unuia sau altuia va lasa macar o umbra pe opera acestuia.
Ma bucur ca marii nostrii scriitori, incepand cu Eminescu, sunt cititi si comentati pe un site de literatura.
O zi frumoasa tuturor, Zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-01-16 16:09:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Tudor, realizezi măcar cărei şcoli de gândire ii aparţii? Domnul Peia mijloceste (doar) o provocare inteligent ţintită dar dumneata esti hilar tare, zău aşa! Idealistul Peia de ieri devine brusc un gânsac materialist. Apropo de Cioran, când n-ai nimic sfânt e lesne a îmbăţişa grăbit orice nihilism de pe axă! |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-16 15:55:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dar ce mişto!
Cum ne aducem noi aminte de Eminescu numai la praznice din astea naţionale!
Paradă, de o mie de ori paradă!
Şi mai e ceva:
Pe vremuri, mai mă preumblam şi eu pe la un cenaclu de pe aici, că n-aveam ce face! Ei bine, există şi situaţia extremă - noi fiind neamul extremelor fierbinţi, nu al mediei lucide! - orice şedinţă din asta de cenaclu se deschidea cu adoraţiile fleşcăite ale unor falşi profeţi de neam, care-l invocau pe Eminescu mai des decît se duceau la privată. Eminescu în sus, Eminescu în jos. Pentru mine care, mărturisesc, Eminescu avea valoare de supra-simbol, acest specacol subcultural mă umplea de o jenă imensă. Şi de durere. Căci îi vedeam pe cei mai tineri, pe elevi, cum pufneau în pumni, cînd un culturnic belea ochii în bagdadie a nemărgimtiă preţuire şi recita din Eminescu, aşa, ca fătuca de pension în faţa primei revelaţii de amor! Platonice, evident... Mare deserviciu, cumplit deserviciu făcut celui ce numai la slujbe din astea popeşti, făcute întru veşnica lui pomenire nu se gîndea. Eminescu a fost un spirit liber. Adoraţia falşilor patrioţi l-a compromis pînă la inexistenţă. De-aia se întîmplă ce se întîmplă. Orice exagerare duce la consecinţe catastrofice, taman contrare ideii în care sunt oficiate. Adoraţi-l deci, în continuare, ca pe nişte moaşte, că moaşte aţi făcut din el!!!
Omorîţi-l la fiecare aniversare din asta răsuflată! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:51:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu eu am dreptate, Nicule!
Adevărul are dreptate! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:50:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ar ce mişto!
Cum ne aducem noi aminte de Eminescu numai la praznice din astea naţionale!
Paradă, de o mie de ori paradă!
Şi mai e ceva:
Pe vremuri, mai mă preumblam şi eu pe la un cenaclu de pe aici, că n-aveam ce face! Ei bine, există şi situaţia extremă - noi fiind neamul extremelor fierbinţi, nu al mediei lucide! - orice şedinţă din asta de cenaclu se deschidea cu adoraţiile fleşcăite ale unor falşi profeţi de neam, care-l invocau pe Eminescu mai des decît se duceau la privată. Eminescu în sus, Eminescu în jos. Pentru mine care, mărturisesc, Eminescu avea valoare de supra-simbol, acest specacol subcultural mă umplea de o jenă imensă. Şi de durere. Căci îi vedeam pe cei mai tineri, pe elevi, cum pufneau în pumni, cînd un culturnic belea ochii în bagdadie a nemărgimtiă preţuire şi recita din Eminescu, aşa, ca fătuca de pension în faţa primei revelaţii de amor! Platonice, evident... Mare deserviciu, cumplit deserviciu făcut celui ce numai la slujbe din astea popeşti, făcute întru veşnica lui pomenire nu se gîndea. Eminescu a fost un spirit liber. Adoraţia falşilor patrioţi l-a compromis pînă la inexistenţă. De-aia se întîmplă ce se întîmplă. Orice exagerare duce la consecinţe catastrofice, taman contrare ideii în care sunt oficiate. Adoraţi-l deci, în continuare, ca pe nişte moaşte, că moaşte aţi făcut din el!!!
Omorîţi-l la fiecare aniversare din asta răsuflată! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:50:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Peia,
bineinteles ca ai citat din Cioran, editia 1990.
apropo. daca asta e ce a ramas, iti dai seama ce o fi fost paginile suprimate.
"scris...la 24 de ani, cu pasiune si orgoliu. Din tot ce-am publicat in româneste si frantuzeste, acest text este poate cel mai pasionat si in acelasi timp imi este cel mai strain."
de meditat.
*
PS. mai mult.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:37:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si nicolae are dreptate:
"Eu ma simt agresat de dv-ingerii care stati deoparte si visati la o clipa de sublim, cand ati putea prin simpla implicare sa transformati Iadul/sistemul intr-un simplu paradis."
un moment! ...paradisul acela guvernat de îngerii d-lui Corbu?
mersi :)
Revenind, Nicolae ridica un colt de adevar si asta începe sa ma bucure.
* |
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:32:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un bun traducator poate face orice, din nimic.
si invers: un nimic poate face orice dintr-un traducator.
sau: oricine poate traduce un nimic.
ok?
;)
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:26:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Peia are dreptate:"de parcă n-am şti că realitatea este asta: toţi vor PUTERE, BANI ŞI MĂRIRE!". nu este limpede acest adevar? ce sa mai demonstrezi? este suficient sa se faca un sondaj cu aceasta intrebare si raspunsul va arata adevarul.
Emanuel are dreptate:"Dacă am fi îngeri guvernarea nu ar fi necesară.”
Deci exista un argument de sublim intr-o lume fara ingeri? (la putere)
Deci asteptati sublim de la... draci?
Va simtiti agresati de hrp ca a agresat orgoliul national. Eu ma simt agresat de dv-ingerii care stati deoparte si visati la o clipa de sublim, cand ati putea prin simpla implicare sa transformati Iadul/sistemul intr-un simplu paradis.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-01-16 15:26:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Peia,
dar nu te mai electriza atâta!
esti in plin câmp si tragi in tot ce misca. umbre de nori.
mai sezi si cugeta, domnule.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:23:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prună,
Adică vrei să spui că, odată taduse aceste iepocale versuri, ne vom trezi cu un geniu naţional pe cap?
Mai ştii! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:19:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Aceasta editie este definitiva. Nimeni nu are dreptul s-o modifice." (Em. Cioran)
Păi eu, din ediţia definitivă am citat.
Deci...?
Rămîne ca-n tren? |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:15:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
din editorialul lui EC:
„You live in your sphere's narrowness
And luck rules over you -
But in my steady world I feel
Eternal, cold and true!"
Nice! Daca n-ar banui autorul, cerberii europeeici ar ridiculiza neintarziat asemenea versuri. Poeti români de geniu sau minori, traducerea tinde sa niveleze valorile.
EC: "Suntem şi rămânem datori lui Eminescu. Avem obligaţia să „exportăm” brandul naţional, creaţia eminesciană. Întru mai buna cunoaştere a noastră în lume."
In afara Romaniei, nu cred ca cineva, astazi, ar mai avea rabdare sa citeasca si sa aprecieze "brandul eminescian", oricat de inflacarata i-ar fi prezentarea.
Revenind la europeea, editorialul lui EC porneste de la un citat din HRP care a mai indignat si pe altii. Nu vad insa niciun progres in intelegerea
sensului, exegeza ramânând la nivel de 'mânie mânioasa'.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:14:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da?
Păi, dacă e s-o luăm aşa, cine se mai poate scuza?
Pruncii din pîntecele mamei au acest privilegiu pentru ceea ce urmează a spune în contra naţiunii?
Sau vor fi educaţi în spiritul globalismului gheşefteresc şi, atunci, "blasfemiile" a/patriotice sunt scuzabile?
Să fim serioşi! Cioran s-a simţit obligat să facă un mic viraj de opinie, ca să nu îi sară de gît, după moarte, patrioţii noştri de serviciu.
Ce repede sărim cu scuzele la interval, cînd nu se îmbucă becul în ghivent!
Realitatea devansează cu mult părerile noastre, mai mult sau mai puţin conforme, dle Prună!
Argumetaţia matale laconică suferă de rahitism!
Aici nu era vorba de "genii" aflate în "greşeală", ci de ralitate frustă, demonstrativă, indiferent că avem curajul a o spune au ba, Liviule. Sau că suntem genii, ori..."minori"! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:14:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Emotionanta pledoarie întru păstrarea identităţii noastre, cea care dă sens existenţei, cum bine subliniaţi. Dacă-mi îngăduiţi, aş avea câteva mici observaţii de făcut:
- în articolul din 2002, H.-R. Patapievici urmăreşte să surprindă o radiografie a spiritului epocii, în linii mari adevărată. Putem cel mult să-l suspectăm pe H.- R.P. de ceea ce în sociologie se numeşte „definirea situaţiei”, un mod extrem de persuasiv de a impune un model, o paradigmă, mai ales atunci când vine dinspre un leader recunoscut astfel de ceilalţi actori printr-un fenomen de fascinaţie bine pus la punct de mediile responsabile cu gestionarea direcţiilor spre care trebuie îndreptată cultura română.
- În materialul său, H.- R.P. consideră „corectitudinea politică” promovată de mediile de stânga vinovată de prăbuşirea „cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei”, prin negarea oricăror modele, mai exact a canonului . Aşadar, una dintre personalităţile adânc implicate în procesul re-configurării culturii române, şef de programe al Fundaţiei Soros (ideologia multiculturalismului promovată prin conceptul de societate deschisă, îşi propune tocmai dezarticularea oricărei culturi naţionale şi distrugerea panteonului naţional prin demitizare!), preşedinte al ICR mai târziu (unde încurajează tineri nihilişti să arunce la propriu cu excremente pe valorile tradiţionale) se spală pe mâni. Libertarianismul domniei sale poate îi permite să justifice contradicţiile ce se ivesc între ceea ce promovează din calitatea de persoană publică şi convingerile personale înfăţişate în Omul recent. Dar conştiinţa? Patologie schizoidă desprinsă din Dostoievski (ştiam că e rău ce fac, dar continuam să mă afund în rahat cu o plăcere egală cu ura faţă de mine însumi!) sau doar... lipseşte?
- Încrederea dumneavoastră în puterea de rezistenţă a culturii române sper să fie mai mult decât o contra-definire a situaţiei fiindcă deja aţi trecut în zona contra-culturii oficiale. Vi se pare prea mult ceea ce afirm? Consultaţi atunci, vă rog, la adresa asta: http://www.presidency.ro/static/ordine/CPARPCR/Raport_CPARPCR.pdf Raportul Comisiei Prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România . Las de-o parte prevederi ca unificarea regimului raportului dintre dreptul intern şi dreptul internaţional în sensul unui monism cu prevalenţa dreptului internaţional, şi vă atrag atenţia asupra capitolului referitor la Revizuirea Constituţiei şi limitele ei, pe care îl găsiţi la pag.83-84. Coroboraţi-l cu art.152 alin.(1) din actuala Constituţie şi veţi descoperi că autorii materialului, somităţi în materie de drept, personalităţi ale culturii române, propun ca revizuibile următoarele dispoziţii ale Constituţiei României: caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului roman, integritatea teritoriului şi limba oficială, deoarece nu mai fac parte din nucleul dur de valori, este vorba de forma republicană de guvernământ, democraţia constituţională şi pluralismul politic.
- Mai am o ultimă observaţie de făcut: crearea culturii moderne şi a statului naţional român s-au făcut prin sincronizarea cu Occidentul european, operă a unei pleiade de mari oameni politici şi de cultură din sec. al XIX-lea, atent selecţionaţi şi pregătiţi la universităţi apusene pentru a pune în practică, la gurile Dunării, proiectul european. Fenomenul continuă şi astăzi. Cultura naţională? O verigă în lanţul nesfârşit al progresului, al trecerii de la cultură la civilizaţie, de la formele vii ale vieţii la cele nepieritoare dar moarte ale artei, de la popoare, râurile cu apă vie ale Domnului la cetăţenii corecţi ce se zbenguie în balta stătută a globalismului, de la supuşii personali ai regelui la sclavii în mod liber supuşi sistemului.. Cultura naţională se bazează pe creaţia marilor oameni de cultură români din ultimele două secole şi se transmite prin sistemul de învăţământ şi reţeaua de instituţii culturale, având vehicul limba română literară, operă a clasicilor. Dispariţia României ca stat naţional, proces ce se desfăşoară sub ochii noştri prin integrare, va avea consecinţe directe asupra instrumentelor prin care se transmite cultura. Eminescu vorbea de rădăcinile neamului românesc înfipte precum un stejar în pământ. Nu pot decât să constat dispariţia oamenilor pământului, cei care trăiau în forme tradiţionale de viaţă ce transmiteau limba, credinţa, obiceiurile, adică întreaga viziune despre lume şi rostul ei. Astăzi, oamenii ce altădată se numeau români sunt total dependenţi de piroanele de fier ale modernităţii ce-i fixează în nefiinţă şi sclavie:
- a) nu mai sunt producători liberi ci salariaţi dependenţi de sistem, cu rarele excepţii ale unor agricultori ajunşi în pragul sărăcirii prin producţia de masă (meşteşugarii chiar au dispărut) sau a unor comercianţi peste care vin supermarketurile;
- b) nu mai trăiesc într-o cultură vie ci într-una mimetică, tele-vizuală, ce-i îndeamnă la consum şi hedonism;
- c) credinţa se usucă, ritualurile, trăirea timpului liturgic, sunt rupte de trăirea fiinţială şi transformate în obiceiuri, persiflate uneori de tinerii ecumenişti, teologi moderni ce refuză habotnicia; nu mai spun cum sunt privite de mass-media.
- d) familia tradiţională deja a dispărut şi astăzi e timpul celei monoparentale sau alternative să intre în scenă.
Dispariţia pârghiilor statului naţional va conduce automat la dispariţia noastră ca neam. Cel care va avea antena va pătrunde ore în şir în fiecare casă şi va educa cetăţeanul liber după cerinţele politice ale momentului.
Ştiu, observaţiile de mai sus sunt reacţionare, le veţi regăsi la mulţi gânditori creştin-conservatori, rod al lecturării lui Eminescu, şi reiau dihotomia specific germană a culturii vs. civilizaţie
Poate că greşesc atunci când sunt pesimistă, dar ştiu că modernitatea e uniformizatoare şi mortifică.
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-16 15:12:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Şi, apropo de blasfemie!
Redau un binecunoscut vers al lui Eminescu:
"Religia, o frază de dînşii inventată..."
Blasfemieeee! Săriţi-i la gît, băi enoriaşilor, ce mai staţi?! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:01:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Blasfemie comite Horia Roman Patapievici. Aici este vorba de adoraţie, pur şi simplu.
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-01-16 12:14:18 "
Ce păcat că nu mai sunt "organele"-n putere! Şi că au dispărut altarele de sacrificiu către zeii Marx, Engels şi Lenin!
Ce păcat! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 14:45:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Am scris aceste divagatii in 1935-36, la 24 de ani, cu pasiune si orgoliu. Din tot ce-am publicat in româneste si frantuzeste, acest text este poate cel mai pasionat si in acelasi timp imi este cel mai strain. Nu ma regasesc in el, desi imi pare evidenta prezenta isteriei mele de atunci. Am crezut de datoria mea sa suprim cateva pagini pretentioase si stupide. Aceasta editie este definitiva. Nimeni nu are dreptul s-o modifice.
E.M. Cioran
Paris, 22 februarie 1990.
Humanitas 1990.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 14:31:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane, şi geniile au momentele lor de rătăcire.
Un "minor". |
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-01-16 14:29:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
buna ziua, bine v-am gasit.
citesc si ma minunez, pentru prima oara printre dvs.
m/a atras titlul, frumos gand, iata, romani care nu l-au uitat pe Eminescu.
felicitari, d-le Cristescu |
|
|
|
Postat
de catre
Alina Ungureanu la data de
2009-01-16 14:10:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Peia,
de vreme ce n-ai facut traducerea, nu stii ce nu stii. dupa ce o vei face, abia atunci imi poti spune "nu stiu ce ai vrut sa demonstrezi cu asta".
scuza-ma, dar tine-te intai de logica. pe urma aplica si polemica, daca vrei.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 14:09:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prună,
Pentru a traduce "versurile" lui Mocanu în altă limbă, trebuie un traducător tot atît de prost (sau de bun!!) precît aşa-zisele versuri!
Nu ştiu ce ai vrut să demonstrezi cu asta! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 13:59:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
SUNTEM UN NEAM CARE-AM IEŞIT DIN VĂGĂUNI, DIN MUNŢI ŞI DIN VĂI. AM PRIVIT CERUL DIN UMBRĂ ŞI AM STAT DREPŢI ÎN ÎNTUNERIC. NE-AM RĂCORIT O MIE DE ANI. DE ACEEA NUMAI FEBRA NE MAI POATE SCĂPA…
Nici un român nu se simte personal vinovat . Toate ratările şi golurile şi le explică prin vidurile României, dezertînd astfel de la responsabilitatea individuală.
Francezul este francez, precum piatra piatră; el este francez, fără să ştie. Şi chiar dacă ştie, nu-i foloseşte şi nu-i ajută la nimic. Noi ŞTIM în fiecare clipă că sîntem români şi ne explicăm toate gesturile şi reacţiunile prin condiţia noastră particulară.
Nu este înfricoşător cazul lui Eminescu, care în loc să se ataşeze de un viitor al României, a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru?
Deficienţele actuale ale poporului român nu sînt produsul “istoriei” sale; ci istoria aceasta este produsul unor deficienţe psihologice structurale.
România a vieţuit secole sub blestemul spiritului bizantin.
Dar ce rămîne după defensiva unei culturi mici ?(a României –n.e.). Praf – dar nu de puşcă, pulbere, purtată de un vînt de toamnă. Caut zadarnic primăvara culturilor mici...
O mie de ani s-a făcut istoria peste noi: o mie de ani de subistorie.
Pe cînd culturile mari pun omul în faţa creaţiei din nimic, culturile mici îl pun în faţa nimicului istoriei. (vezi adnotarea de mai sus).
Naţionalismul românesc de pînă acum n-a fost pozitiv, ci patriotism... adică sentimentalism fără orientare dinamică, fără mesianism, fără dorinţa de realizare. Oricît am vrea să ne mîngîiem de condiţia existenţei noastre, prin împrejurările vitrege ale vremurilor – năvălirea barbarilor, ocupaţia turcească, maghiară, dominaţia fanariotă... nu vom reuşi, totuşi: istoria este e xplicaţie, dar nu o scuză.
... noi, românii, nu am făcut pînă acum istorie ci am aşteptat să ne facă istoria...
Dacă înţelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toţii.
România nu are nimic original în afară de ţărani, artă populară şi peisaj (de care nu e responsabilă).
Toată România miroase a pămînt. Unii spun că e sănătate ; ca şi cum aceasta ar fi un elogiu.
Ne-am mulţumit cu puţin, mîndri de a fi nimic.
România e geografie, nu e istorie.
Nu ştim ce e România, dar ştim perfect ce nu este.
Timpurile “vitrege” prin care am trecut au fost astfel fiindcă nu am fost destul de tari şi de capabili să le înfrîngem. Dacă în noi ar fi fost o pornire de a ne individualiza şi de a ne afirma categoric, am fi învins vitregia vremurilor demult, aşa cum au făcut toate popoarele “mari” ca destin, iar nu ca număr.
Mulţi români, nesfîrşit de mulţi românu mărturisesc că România este ultima ţară din lume.
Ceea ce spunea un lăutar ţigan unui cerc de români: “aveţi noroc cu noi, că, de nu, aţi fi ultimii”, defineşte o situaţie reală nu o exagerare trivială.
Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent şi unaim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viaţa este un prilej de capriciu subiectiv, de exerciţiu minor al dispreţului, de negativitate superficială.
Defectul României este că a fost prea mută vreme o potenţialitate.
Şi etc şi etc şi etc
Vă las plăcerea de a desoperi cine este autorul afirmaţiilor de mai sus şi pe acela de a-l desfiinţa în stil patriotic pentru îndrăzneala de a nu ascunde gunoiul sub preş.
Apoi, spuneţi:
” Ioan Peia,
Şi consideraţiile tale sunt, ca exerciţiu democratic, tolerabile. Atât. Ca valoare de adevăr, ca poziţie etică şi ca realizare stilistică sunt ZERO.”
De ce mi se pare mie că vorbiţi ca un inchizitor care şi-a pierdut răbdarea în a-l convinge pe acuzat să-şi mărturisească păcatele? Un fel de-a spune:”ei bine, te-am lăsat să te joci cu vorbele pînă acum, ţi-am acordat şansa de a scăpa de tragerea pe roată şi smulgerea cărnii cu cleştele-ncins, da’, gata, mi s-au epuizat resursele de răbdare!”
Adică de ce nu ar avea valoare de adevăr spusele mele, iar ale domniei-voastre (eu, totuşi, sunt politicos, că doar m-aţi învăţat ce e aceea reciprocitate, nu?!!) ar fi nişte axiome? Pentru că vorbiţi în numele naţiunii? Aşa cum făceau, pînă mai ieri, liota de secratari de partid şi securişti, care substituiau, cu neruşinare, poporul? Care popor, pentru ei, era o gloată simbolică, compusă din carne de tun ce trebuia să execute, cu capul gol şi în izmene, aşa, ca la Mărăşeşti, asalturile lor triumfale asupra planurilor cincinale. Planuri cincinale care le potenţau lor satisfacţiile biologice? Toţi patrioţii de panaramă care defilau pe bulevardele secrete ale socialismului cu steaguri tricolore în piept? Şi care, acum – pentru că li se spune verde, în faţă, că au fost şi sunt nişte lifte, de către un Patapievici, Liiceanu, Pleşu, şi mulţi alţii – intră în vrie, fac ca trenul, i-ar jupui pe toţi în piaţa publică?
Nu poporul se simte jignit, stimate dle Corbu, ci adunătura de pastramagii care a înlocuit şi înlocuieşte poporul. Ei sunt ofuscaţii. Lor li se-nnegresc ficaţii.
Vorbele mele nu au valoare de adevăr? De ce? Doar am prezentat date reale din istorie. Fapte, nu teorie, aşa cum faceţi domnia-voastră, trăgînd targa pe uscat, într-un limbaj sec academic, de sorginte Ştefan Gheorghiu. Dar, apropo: cred că am terminat Electronica aprox. în aceeaşi perioadă cu domnia-voastră.
Mi se pare mie sau eraţi un şef pe la ASCR? Mi se pare mie sau eraţi în bărcuţa „aleşilor poporului” care murea de grija neamului? Ca şi acum, după căte văd.
Şi ca să-ţi dai seama de faptul că mulţi dintre vechii securişri şi puii lor bîntuie pe acilea cu aplomb şi veselie, eu adopt o metodă subtilă. A devenit aproape o regulă hazlie, cu aceeaşi invariabilă consecinţă: „ceata lui Piţigoi, dai într-unul, ţipă doi!”
Ia să vedem acum, care-s patrioţii de salon care vor sări la gîtul meu?
Ia să vedem!
Vreau să completez lista…
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 13:56:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
EC, cd, IP, etc,
Întrebarile pe care, din necesitate, le puneti depasesc cu mult valoarea raspunsurilor propuse. Falsa demonstratio non nocet.
Oamenii simpli îl simt pe Eminescu, îl au mereu undeva in memorie. Tot asa cum, în subconstient, exista grija de a tine aprins focul în vatra chiar daca locuiesti cu încalzire centrala.
"Miorita" poate fi tradusa in alta limba, poeziile lui Eminescu pot fi. Cu ce rezultat
pentru un cititor de alta cultura? Va propun un test.
EC, ai dat exemplu de traduceri in franceza si engleza. Ia acuma versurile lui Petre Mocanu, cele citate aici, si tradu-le in aceleasi limbi.
Compara.
Ai putea spune cine a scris unele si cine altele? Poate ca da, pentru ca tu ai un a priori.
Daca le arati însa unui literat francez sau englez, vei fi surprins.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 12:58:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E chiar greu de decelat( ca un iz neadecvat într-un butic de parfumuri))că tocmai astfel de "idolatrizări" dau apă la moară lui HRP? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-01-16 12:41:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu este blasfemie. Este efectul unei posibile şi de necondamnat, ba aş spune, fireşti, idolatrizări. O percepţie personală şi o simţire ultrapersonală. Aşa în genul militarilor care pentru a-şi manifesta dragostea faţă de iubita rămasă la ţară cred că aceasta va putea fi potenţată dacă scriu în versuri.
Blasfemie comite Horia Roman Patapievici. Aici este vorba de adoraţie, pur şi simplu. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 12:14:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Şi, scuze, am uitat: nici vorbă de comemorare. Este vorba de o aniversare. După toate canoanele. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 12:05:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Foarte pertinent..da,exact de această atitudine este vorba, pentru că mie, "naivitatea" citată mi se pare în acest prilej chiar o blasfemie!(sau măcar o încercare care nu merita editată) |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-01-16 12:04:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gh. Rechesan,
"prozodice la comemorarea "Luceafărului" de tipul celei de mai jos:"
formularea în sine conţine şi răspunsul aşteptat.
Însă, contextualizând, aici nu suntem într-un congres ori sesiune de comunicări ştiinţifice ori la o sesiune a Academiei. Nici măcar la un seminar dintr-o facultate de profil. Suntem într-un atelier unde pot coexista, ca într-o pinacotecă, atât capodopere cât şi poezie ingenuă, ca să nu zic naivă. Textul citat reprezintă modalitatea de a-şi exprima simţirea a unui user. Că a făcut-o în versuri nu-i aşa o tragedie. Ceva în raport cu nimic este imens. Axiologic vorbind avem mijloace de a ne expune sincer însă ne agresiv părerea, fără a escalada discuţiile şi fără a dori cu tot dinadinsul "exterminarea" autorului (preopinentului)Cel puţin pentru simplul fapt că analogia pe care ai propus-o este departe de a reflecta similitudinea cu situaţia reală. Petre Mocanu nu poate fi perceput în ipostaza de Nichita Stănescu.
Aşadar, bref, nu este vorba de pretenţia unui text valoros ci, în opinia mea, este vorba de o atitudine exprimată în versuri.
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 11:56:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nichita, întrebat fiind la un prilej asemănător, ce părere are despre lirica eminesciană, a spus(citez aproximativ):A vorbi acum despre Poet, este ca şi cum aş vorbi despre sexul mamei mele!
Aş îndrăzni să vă întreb domnule profesor, ce părere aveţi despre reacţii prozodice la comemorarea "Luceafărului" de tipul celei de mai jos:
Ianuarie, 15, 2009
Text postat de Petre Mocanu
Stelele coboară-n lacuri,
Ochiul gheţii le zăreşte,
Dincolo de timpu-n veacuri
Luminând dumnezeieşte
Tutelar în Limba Noastră
Şi-n gândire scânteiere,
Grădinar de flare-albastră,
Muritor care nu piere;
În a naiului parfumuri
A pus freamăt de esenţă,
Veşnicii pe-a ţării drumuri
Dar nu în trădări clemenţă.
Doina Lui cântată-n liră
Freamătă-n codrii măiestru,
România e regină
Rege, Domnul Eminescu. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-01-16 11:22:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dacă am fi îngeri guvernarea nu ar fi necesară. Statul, ca expresie a guvernării derivă din imperfecţiunile individuale şi colective. Specifice TUTUROR INDIVIZILOR ŞI TUTUROR NAŢIUNILOR LUMII. Spuneam mai jos că naţiunea română a cunoscut, şi probabil va mai cunoaşte momente de declin, chiar de decadenţă (ca de altfel toate naţiunile lumii) însă a cunoscut şi va mai cunoaşte şi momente de sublim. Ca român îmi asum durerea momentelor nefericite ale românilor însă nu am niciun motiv să mă simt complexat în faţa niciunei naţiuni de pe planetă. Pentru că există, ca fond de susţinere, argumentul momentelor de sublim. Şi al valorilor româneşti. Iar dacă ar fi "să mă dau rotund" aş pute spune că aceste valori raportate la populaţie, reprezintă un indicator cu care nu multe naţiuni se pot mândri. Şi compătimesc pe toţi aceia care nu au capacitatea să se bucure că sunt români. Cu toate nenorocirile care, vremelnic, chiar şi acum, s-au abătut şi se vor mai abate asupra noastră. Şi îmi place la nebunie formularea americanilor: înainte de a te întreba ce ţi-a dat ţie America întreabă-te ce ai dat tu Americii. Mutatis mutandis, România profundă oferă. România superficială defăimează. IarRomânia reală îi tolerează pe toţi.
Ce-l va fi făcut oare pe luminatul papă Ioan Paul al II-lea să spună că România este Grădina Maicii Domnului? Sigur, nu consideraţiile fecaloid pestilenţiale ale fecalosofului urinofil, şcolit ce-i drept cu, adică "amplitudine intelectuală". |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 10:11:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Absolut corect carpe diem. Citatele respective sunt mostre de leznaţiune. Iar cine este de acord cu fecalosoful urinofil şi este şi român, cum spuneam mai jos, într-un posibil puseu de mazochism axiologic, înseamnă că şi le însuşeşte şi pentru pentru propria-i persoană. Altfel intră în autocontradicţie logică. Scuzabilă doar dacă este patologică.
Ioan Peia,
Şi consideraţiile tale sunt, ca exerciţiu democratic, tolerabile. Atât. Ca valoare de adevăr, ca poziţie etică şi ca realizare stilistică sunt ZERO. La percepţiile pe care le ai, fără argumente, nu eşti eligibil pentru a continua o discuţie pe această temă.
Până şi în deriziune se impune o componentă etică. Asta pentru a fi politcally correct.
Subiectul topicului era totuşi altul. Incoerenţa arborescentă a clivajului abordării, ca eschivă comportamentală, nu suplineşte lipsa argumentaţiei.
PS. "Patriotismul tăcut" al celor care acceptă mizeriile scrise de HRP, făcute chiar şi cu bune intenţii, îi scuză doar dacă şi le asumă şi se identifică, prin consonanţă ideatică deplină, cu ele. Este dreptul fiecăruia. Şi poate fi opţiunea personală a fiecăruia. Încusiv ale ipchimenului HRP. Cu o singură condiţie: să nu fie reprezentant al unei instituţii publice a statului român. Pentru că asta înseamnă să fii plătit din bani publici pentru a denigra valori ale acestui stat. Ceea ce este intolerabil. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 09:49:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Spre exemplificare, citiţi nuvela "Boborul" a lui Caragiale. "Republica de la Ploieşti" ar putea fi republica model, în care volintiri entuziaşti îşi exercită talentele demagogice din plin.
O, dar am uitat: şi ăsta e un intelectual subţire care trebuie lapidat! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 09:40:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dixtra |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 09:25:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mai aveţi un intelectual subţire, pe care să-l căsăpiţi pentru părerile lui sublime despre România: Emil Cioran!
Vă rog frumos să-i faceţi rechizitoriul, ca să am şi eu de ce mă diaxtra de aici încolo... |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 09:25:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Aţi putea să-mi spuneţi, dacă tot vă inflamaţi aşa de patriotic, care au fost înaltele idealuri în numele cărora Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş s-au caftit între ei? Te pomeni că le fierbea patriotismul în vine, ca-n lupat de la Rovine! (N-am găsit altă rimă!)
Eu cred că le fierbea orgoliul de vătafi. Credeţi că glumiţa aia a lui delavrancea cu "Moldova nu e a mea, ci urmaşilor, urmaşilor..." pam, pam, pam!... are vreo sămînţă de adevăr în ea? Dacă ne-am putea imagina, totuşi, un astfel de discurs bombastic, îmbibat de acelaşi ieftin politicianism de totdeauna, fraza corectă ar suna aşa: "Bei, să vă intre-n cap: Moldova e a mea şi a urmaşilor mei, în vecii vecilor! Care îndrăzneşte să creadă altfel, iute-iute îl voi descăpăţîna şi voi înălţa o mănăstire, spre iertarea păcatelor mele de sadism şi prea-curvie! Oricum urmaşii-urmaşilor mă vor sfinţi în catedralele neamului lor, mai mari decît Casa Naţiunii Libere şi mai, ales, prospere, RRRRomânia!"
Dar, Mihai Viteazul, ca să nu mă leg decît de ăştia mai mari şi mai veseli: credeţi că alergau pe autostrăzile virtuale ale minţii lui ştafete incendiare cu pancarte patriotice, de genul: "Voi uni aste trei ţărişoare, spre mîndria urmaşilor şi strălucirea lor în concertul naţiunilor lumii!" Aiurea şi-un praz verde! Voia să fie mare şmeker între şmekerii Europei. Ca, dealtfel, fiecare prinţişor al Germaniei, care era un mic măhăraş în bătătura lui şi făcea anafoare dacă se găsea vreunul mai cu sînge-n el care să vrea să-l vasalizeze. Te pomeni că a apărut, după aia, cine ştie ce mare patriot neamţ care şi-a spus: "Bei prinţişorilor, Landurile astea nu-s ale voastre, ci ale urmaşilor... urmaşilor... etc"!
Nici măcar politicienii Marelui Imperiu Roman nu se gîndeau la "ţărişoara" lor, întinsă ca o plăcintă, din pustii pînă-n apus, ci la burdihanele lor, şi la mărirea lor, şi la gloria lor de doi bani; glorie care însemna armate plătite din gros pentru a se menţine la putere, căsăpind milioane de oponenţi şi semănînd pămîntul cu cadavre.
Credeţi că pe Napoleon îl fredona aşa de tare la bibilică grija de Frrrranţa, patria lui mumă!! Corsicanul, dacă e să credem în patriotisme din astea de cinematecă, a fost o liftă, un trădător care a uitat de "micul dar vînjosul popor corsican" de unde se trăgea şi a trecut pîrăul la Marea şi mult mai Vînjoasa Franţuzie, să devină EL stăpînul lumii, patriotul ucigaş care a căsăpit un rege, ca să înscăuneze un împărat. Nu văd, persona, nici o deosebire între napoleon şi Hitler! Amîndoi - doi mari criminali ai istoriei!
Şi exemplele pot continua la infinit.
Aşa şi cu emblematicii noştri conducători, pe care i-am strîns frumuşel la un loc, într-o carte numită istorie, şi dă-i cu cădelniţa-n stînga şi dreapta, să ne simţim şi noi importanţi, de parcă n-am şti că realitatea este asta: toţi vor PUTERE, BANI ŞI MĂRIRE! Din această perspectivă, orice istorie, mmai mult sau mai puţin veselă, este o îngrămădire gregară de fapte, lustruite de cornicari mincinoşi, care serveau stăpînilor de lăudători de curte. (vezi obicei care s-a perpetuat, vezi marii pupincurişti ai lui ceauşescu, ce şi-au luat, drept pavăză, iubirea de ţărrrrişoara lor, RRRomânia, pe care-o regulau pe la spate, de cîte ori aveau prilejul, proporţional cu zecile de centimetri cu care li se umflau pungile şi burdihanul!
Ca şi azi, dealtfel.
Desfid pe oricare mai face gargară patriotardă şi îmi spune că nu îl combustionează, în a...vînturile lui de fals paşoptism, altceva decît marile interese personale.
Un singur lucru e clar: cine e patriot de paradă, face paradă.
Adevărul măturat frumuşel şi ascuns sub preş face infinit mai mult rău decît zicerea pe şleau. Aşa putem să ne alertăm, să găsim soluţii. Dacă ne minţim cu fală, ne putem culca frumuşel pe o ureche în cuhnia noastră ăclduţă şi să tragem la aghioase de patrioţi prefabricaţi pînă la Sf. Aşteaptă.
Patrioţi din ăştia, vorbăreţi şi mitingişti, se găsesc pe toate drumurile. Dar oameni cu creier, realişti şi eficienţi, nu prea.
Cine are un oarece sentiment de solidaritate cu ceea ce poate fi perceput ca neam, rămîne tăcut în dezamăgirea lui cuminte, de om care ştie că făţărnicia papă omenia de cînd lumea şi pămîntul...
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 09:04:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
- din volumul „Politice“ semnat H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 34)
GEOGRAFIA ROMÂNIEI: „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)
POPULAŢIA ROMÂNIEI: – „23 de milioane de omuleţi patibulari.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53) – „Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 34) – „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)
LIMBA ROMÂNĂ: „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături...“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)
ISTORIA ROMÂNILOR: „Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Dem- 4 nitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile...) i-au dove-dit.” (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)
CULTURA ROMÂNILOR: „Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 49) „Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.“ (Din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56) „România are o cultură de tip second hand“ a enunţat în-tr-o emisiune televizată. (după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr.24/ 2005)
VIITORUL ROMÎNIEI: „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.“ (după Viorel Patrichi în Revista „Rost“ nr. 24 / 2005) CELE de mai sus se pot verifica în partea întîia a volumului „POLITICE“ apărut în 1996 în Editura Humanitas; citate şi în Revista „ROST“ NR.24 / 2005.
Vă rugăm să citiţi şi să meditaţi.
Sursa textului: Ziarul Adevarul
ce-ati exemplificat dvs, d-le profesor, sunt lucruri marunte pe langa apropo-urile jignitoare si afirmatiile scandaloase facute de intelectualul cu pricina (da! platit de poporul pe care-l ia in deradere)la emisiunile de pe TVR Cultural - zambetul contorsionat, mimica aroganta, atunci cand se aduce in discutie Romania, valorile ei culturale sau tanara generatie.
Wake - up! |
|
|
|
Postat
de catre
carpe diem la data de
2009-01-16 08:15:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru cineva care face afirmaţii defăimătoare la adresa unui popor, amplitudinea sa intelectuala poate fi invocată ca o posibilă scuză, dacă nu-l duce mintea, ori acuză în caz contrar. Pentru că o mare amplitudine intelectuală presupune conştientizare şi asumare. Adică nu poate fi invocată, ca în cazul proştilor, de exemplu, celebra zicere, iartă-i doamne că nu ştiu ce fac! (În mod practic, principial, amplitudinea intelectuală a cuiva nu poate deranja decât eventual anumite spirite complexate.)
Ce deranjează la HRP este că generalizează la scara unui popor, poporul român, din banii căruia, în calitate de director al ICR, este plătit, zone, ori secvenţe particulare ori nedemne din viaţa şi istoria acestui popor. Care, firesc, se găsesc la orice alt popor. Existenţa monstrului din Austria nu poate face din poporul austriac un popor incestuos, Al Capone nu poate fi emblema Americii iar americanii, ca popor, nu pot fi numiţi angro, bandiţi. Şi exemplele ar putea continua.
Poporul român a avut, de-a lungul istoriei, momente de cădere dar şi momente de mare înălţare spirituală. Poporul român din care fac parte nu poate fi batjocorit şi umilit de niciun intelectual, oricâtă amplitudine intelectuală ar avea cel care îndrăzneşte o astfel de întreprindere, mizând pe toleranţa şi pasivitatea noastră. Chiar dacă din rândul poporului vor fi fiind şi oameni care, din adulaţie pentru "amplitudinea intelectuală" a cuiva, sau din orice alte motive, vor fi fiind de acord cu astfel de blasfemiatori. Într-un, posibil puseu de mazochism etic. Pentru că altfel este greu de înţeles comportamentul cuiva, care, român fiind, poate fi de acord cu frazele monstruoase rostite la adresa poporului român, deci şi a sa, de către HRP.
Ca fapt democratic poporul român este tolerant. Iar toleranţa vine din forţă. Infirmitatea produce intoleranţă, extremism, ură. Personal îl privesc detaşat pe acest Sorin Toma, ce-i drept, mai cultivat însă tot un culturnic fanatic, în fond un şmecheraş giruetă care nu va înţelege în veci gestul unui român, care a preferat moartea, abjurării. L-am numit pe Brâncoveanu. Câte popoare se pot lăuda cu un asemenea gest? Fecalosoful şi adepţii lui, am mari îndoieli că pot accede în astfel de zone ale sublimului.
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 07:40:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata2: si virgula dintre ....respectul pe care...
a doua scuza,
calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-16 01:15:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata : amplitudine..
scuze,
calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-16 01:13:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane, nu-mi place sa polemizez, dar trebuie sa-ti precizez ca atata vreme cat o persoana cu "amplitudineine intelectuala" se coboara in submediocru- ca sa pastrez o anumita tinuta- pierde respectul , pe care tu consideri ca l-ar merita ....
"Cadavru din debara" .....descalifica .....
Iar timpul.....califica!
respecte,
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-16 01:12:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
şi "obediente", desigur... e cam tîrziu! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 00:27:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erată: "antipatice" |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 00:23:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cred că faceţi o greşeală impardonabilă!
Nu ştiu exact care-s afirmaţiile celui ce a vorbit "de pe podiumul intelectualităţii subţiri" şi nu cred că şi-a exprimat altceva decît un punct de vedere. Dar sărind în felul acesta crizat la gîtul unui, cu adevărat, intelectual subţire, nu faceţi decît să comiteţi exact tipul de atitudine pe care-l reproşaţi altcuiva. Adică să vă autodescalificaţi din start.
În altă ordine de idei, văd că îi deranjează cam pe mulţi faptul că H.R.Patapievici are o amplitudine intelectuală la care nu pot visa mulţi. Mai acum cîteva seri, m-am intersectat cu "părerile critice" ale unui individ care auzise şi el, la radio-şanţ, că Patapievici, aşa şi pe dincolo, nu ştiu ce făcuse, nu ştiu pe unde. Trec peste faptul că argumentele lui erau culese din ciocul lătăreţ al altora, el limitîndu-se la rolul de colportor mărunţel de zvonuri. Şi de inchizitor de ocazie. Bine zic, dar ai citit ceva din Patapievici ca să ai dreptul să-ţi exprimi măcar o minimă părere? Zi-mi măcar un titlu de carte. "Patapaievici!? Ce dracu mai scrie şi ăsta?!", şi-a regurgitat tîmpeniile bosumflate individul. Înjura şi el, că auzise pe alţii. Se hrănea cu fierea scuipată pe caldarîm de către procurorii milidocţi .
De aceea, zic: atenţie la tipul de solidaritate exclusivistă, magmatică, gregară, necondiţionat incriminantă la care se face apel. Şi atenţie la consecinţe!
Vom ajunge să zeificăm nulităţi, numai pentru că-s obedienţi şi ne gîdilă comodităţile mentale, şi să expunem oprobriului public creiere valoroase, pentru că ne-au devenit antipatici - prea "să crede dăştepţi!"
Nu "se crede", chiar esteră, dle inchizitor de ocazie! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 00:21:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata inevitabila....lunii...dar noi..
stiu eu daca am scuze?
am un typo execrabil mai mereu, iar cand nervii imi sunt pusi la incercare.....si mai si!
merci de intelegere,
Valvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-15 23:40:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
L-am omagiat in articolul de pe europeea (Ianuarie) si in revista Observatorul.
Cei din Cenaclul Nicapetre,din Toronto, vom avea momentul Eminescu spre sfarsitul luni, ca in fiecare an......dar no suntem diaspora...."rupti" de realitatea aceea "majora" despre care ne vorbeste de pe "podiumul" intelectualitatii "subtiri" , d-ul Patapevici!
Un an Bun, Emanuel!
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-15 23:38:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eu zic sa-l recitam pe Radu Stefanescu!
Rudy |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2009-01-15 21:28:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ne-am amintit, L-am cinstit de ziua lui
L-am citit, L-am recitat - noi. Un liceu.
Nu suntem Academia |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2009-01-15 20:01:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"La propunerea secţiei de Filologie şi Literatură, membrii Academiei Române au aprobat, în unanimitate, ca ziua de 15 ianuarie să fie declarată Ziua Naţională a Culturii Române. Am înaintat această propunere Parlamentului României şi sperăm ca acesta să o aprobe, la rândul său", a precizat academicianul Eugen Simion (adevărul.ro, 15.01.2009)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-01-15 19:18:49 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|