|
|
|
|
|
|
|
|
|
EMINESCU |
|
|
Text
postat de
Emanuel Cristescu |
|
|
Ar fi interesant dacă membrii site-ului Europeea ar scrie despre manifestările care au loc în țară și în lume cu ocazia zilei aniversare a marelui poet.
Eventual puteți pune link-urile către astfel de manifestări.
Pentru că, sunt sigur, "condamnarea" lui Eminescu la statutul de poet canonic asemănător unui "cadavru din debara" pe care iresponsabilul manager al ICR, de fapt IAcR (Institutul de Anticultră Română), a făcut-o, nu poate fi contracarată prin pasivitate. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Acuș deveniși elegaaaantă!
Vai, parcă ai fi Cleopatra dintr-a patra care umblă-n praf cu șatra! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 23:56:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
doamna Amelia Cojocaru, poate este bine sa veniti cu rugamintea sa vi se scoata comentariul initial si toate cele in legatura cu el vor fi scoase automat. chiar nu merita sa-i intinam memoria poetului. chiar asa, de ce ati adus in discutie tocmai aici, la un entry despre Eminescu, problema "defecarii"? in poemul meu tema este iubirea nu defecarea...
domnule corbu, nu credeti ca este MULT PREA MULT? nu credeti ca este momentul sa luati o hotarare? stiati unde se va ajunge inca de cand amelia cojocaru a scris numele meu.
ibg
...
IBG |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 23:34:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iar faci pe doamna, madam și ești de o ipocrizie fără seamăn!
Mai bine ți-ai ține-n lanț fătălăul pe care-l lingi pe unde nimerești, decît să dai lecții de etică pe aici! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 23:26:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cum vine asta: gestantele la montă? Simplu: unu-n burtă, altu-n iurtă! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 23:25:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule corbu, iata ce iese din Eminescul dumneavoastra! cum sa mai incapa "floarea albastra" printre badaraniile astea? si doar va rugasem sa facem cumva sa nu escaladam conflictul. macar aici. si nu uitati ca user ioan peia se adreseaza doamnei Amelia Cojocaru, unei doamne, deci. insist sa faceti ce v-am rugat. daca scoteati comentariul respectiv nu se ajungea ca user peia sa o ia iar de la capat cu mitocaniile, dupa cum il cunoasteti. stiam cu totii ca asa se va intampla. pacat de eminescu, domnule corbu! pacat:(
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 23:24:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia Cojocaru,
După cum vezi, te-ai înșelat!
Nu numai panglicile albastre i-au ieșit pe gît, ci toată stămbăria, am inventariat cu atenție!
Pe lîngă asta, iubirea-i castă nu putea să fie oficiată decît după, citez: "o clisma
o spalatura vaginala cu ceai de galbenele", fapt care simbolizează, nu-i așa? curăția trupului în fața necurăției spiritului. Sau invers, cine mai știe. Problema ar fi să nu îi iasă țeva de la ierigator pe gît, odată cu stămbăria, că ar putea să se sufoce!
Apoi, observi cîtai limbricul - simbolizat, poetic, prin panglica aia - i-a intrat pe contra/sens, adică de la gură la - pardon! dar DEX nu mă cenzurează! - cur!
Unde mai pui că era și marcată cu "limbile" înroșite ale iubitului, așa, ca gestantele la montă!
Deci, pls, nu te supăra că am rectificat, în locul tău, impardonabila greșeală! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 23:15:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
P.S. sau prin anusul contra naturii, ala al Batranului, cum bine zicea consortul |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-17 23:09:01 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
iar am gresit:)
"dezmintire" se zice... ufffff
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 22:47:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si pentru ca nu vad sa fie scos comentariul si nici user Amelia Cojocaru nu a aparut cu o desmintire, iata textul meu cu panglica albastra:)
"intai mi-am spalat
atenta
fiecare contur
aveam timp
o clisma
o spalatura vaginala cu ceai de galbenele
am inghitit o panglica de atlas la fel de albastra ca iubirea
am asteptat sa treaca
prin esofag stomac intenstine si rect
a iesit curata la fel de albastra
intocmai ca iubirea
mi-am insirat pe brate lanturile
necoclitoare
e timpul
aud primul gong
se va traga cortina
inelele
saruturile tale
urmele limbilor tale
erau incrustate in piele
se apropie ora am bilet in loja centrala pe aleea cu crini
mi-am pus rochia albastra de stamba
ca iubirea albastra de stamba
cu floricele sangerii marunte
m-am parfumat din belsug
lumina albastrie iubirea ta albastrie
incerta
la noduri de cale ferata
m-am asezat inauntru
mi-am tras peste cap capacul greoi
si am murit
in graba"
nu se defeca nimic pe gat aici. dealtfel, pe gat nu prea se poate defeca.
cu scuzele de rigoare, nu era un poem despre defecare cum, poate, s-a banuit din comentariu:)
IBG |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 22:37:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"intai mi-am spalat
atenta
fiecare contur
aveam timp
o clisma
o spalatura vaginala cu ceai de galbenele
am inghitit o panglica de atlas la fel de albastra ca iubirea
am asteptat sa treaca
prin esofag stomac intenstine si rect
a iesit curata la fel de albastra
intocmai ca iubirea
mi-am insirat pe brate lanturile
necoclitoare
e timpul
aud primul gong
se va traga cortina
inelele
saruturile tale
urmele limbilor tale
erau incrustate in piele
se apropie ora am bilet in loja centrala pe aleea cu crini
mi-am pus rochia albastra de stamba
ca iubirea albastra de stamba
cu floricele sangerii marunte
m-am parfumat din belsug
lumina albastrie iubirea ta albastrie
incerta
la noduri de cale ferata
m-am asezat inauntru
mi-am tras peste cap capacul greoi
si am murit
in graba"
Cu scuzele de rigoare, nu apare gatul, defecarea vine aparent pe cale normala insa perfecta curatenie a panglicii ma trimite instinctiv cu gandul la o inversare, intocmai ca in cazul triunghiului celuia cu varfu in jos, ponosit de vinovatii.
Ca doar artistii, din har, stiti, sunt mai boemi (deci) si mai putin preocupati sa se lincăie
Nu merita Eminescu, e-adevarat,asemenea urmași dar astea-s timpurile... |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-17 22:31:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata: pentru a "nu" escalada |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 22:24:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
editoare, editori,
pentru a escalada un alt conflict care vad ca se pregateste, va rog sa scoateti comentariul userului Amelia Cojocaru referitor la Ioana Barac Grigore. Ioana Barac Grigore nu are niciun text "(cică postmodernist, de inspiratie vizibil cartaresciană) cu panglici albastre care-și află defecarea prin gât" cu alte cuvinte este o minciuna. cu siguranta este un mod vizibil de a instiga si nu as fi intervenit daca nu i s-ar fi raspuns. nu merita Eminescu astfel de replici. fireste, va rog sa scoateti si comentariul meu, dupa ce rezolvati doleanta mea.
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2009-01-17 21:53:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia Cojocaru, doamnă,
Uite că, recitind, am constat apariția unui com ulterior, în care pot spune că ați reușit, în cele din urmă, să mă jigniți. Fiți fericită?
Cum?
Prin asemănarea mea cu ioana barac grigore!
Vă reamintesc reamintesc, stimată și onorabilă doamnă (plec de la supoziția că numele real e cel cu care ați semnat) că ceea ce a căpătat, ulterior, aspect conflictogen, între mine (un "gînsac sîsîitor") și dv. (o doamnă super/stilată) a fost amorsat de către excelența voastră!
Fapt ușor vizibil mai jos.
Oricum, vă apreciez constanța principiilor la care ați aderat cu entuziasm spontan.
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 12:52:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prună,
1. Mai întîi, nu poți să-ți schimbi și tu pseudonimul, ăsta? Că am impresia, de cîte ori îți folosesc numele, că te iau la mișto. Ceea ce nu e tocmai în intenția mea, oricît ar părea.
2. A crescut procentul de sinucideri pentru că, dpdv psiho-social a crescut capacitatea de receptare a realității; fapt care a dus la problematizarea destinului individual și a conștientizării tragediei umane. Iar cînd unii indivizi ajung în fundătura în care nu mai reușesc să dea nici o explicație plauzibilă, relativă la rostul existenței sale, atunci își fac singuri de petrecanie.
Apoi, am început să ne cam călcăm, malthusian, pe picioare: este firesc ca, o dată cu creșterea numărului indivizilor de pe planetă în progresie geometrică, să crească și rata sinuciderilor în aceeași proporție.
Sau, cum ar veni: numărul populației a crescut, dar cantitatea de inteligență și fericire a rămas constantă!!
3. Cum adică raiul este pur biologic? Asta chiar nu pricep! Adu lămuriri.
4. De unde naiba ai dedus tu că eu aș fericit?!!
Habar nu am cu ce se mănîncă!
A, că uneori, în amintirile mele din altă lume eram un exuberant inconștient, asta ar fi altă poveste. Dar de cînd mușcai din pomul cunoașterii, în pofida sintagmei care spune că faptul acesta ar însemna înzestrare cu putere, în cazul meu, și nu numai, cunoașterea a reușit să mă facă extrem de vulnerabil. |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 12:37:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Peia,
este sociologie, e vorba de anchete, chestii aproape stiintifice. ce vrei sa-ti mai spun?
ai de pilda indicatorul "procentul de sinucideri". creste cu civilizatia.
sancta simplicitas, sigur, daca vii la cele sfinte, apoi in toate religiile "raiul" este pur biologic. e sau nu e?
astea cu "conceptualul"... bre Ioane, tu... tu n-ai sa-mi spui acuma ca esti fericit!
sa fim seriosi! :)
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-17 08:26:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae,
Tocmai ești victima unei mari pervertiri logice.
Cu cît oamenii sunt mai neinstruiți, cu atît sunt mai fericiți?!! Ai bre, Prună, fugi de-aici! A fi instruit, înseamnă a accepta și decela termenul de fericre, în definiția lui extra/tribală.
Componenții acelor triburi nu sunt fericiți, ci doar satisfăcuți dpdv fiziologic. Ceea ce e cu totul altceva. Rumegătoarele de pe pajiște, în placiditatea lor qietudinală, manifestă exact același tip de "fericire"!
"Sancta simplicitas" nu înseamnă: "fericiți cei săraci cu duhul", ci sfîntă neștiință care înlesnește ființarea de tip pur- biologic, fără nici un fel de implicații legate de problematica existențială, adică așa, precum plantele și animalele. Ți se pare a fi o mare fericire, în perspectivă conceptuală, Prună? |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-17 00:51:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae, n-am nicio intentie de gluma sau ironie.
din cand in cand se mai descopera cate un trib in amazonia. se constata imediat ca oamenii aceia sunt pur si simplu fericiti. (din pacate, de indata ce vin in contact cu reprezentantii
restului lumii, mor pe capete contaminati de boli banale, ca oreionul.)
anchete binecunoscute au stabilit ceea ce se stia dintotdeauna, ca oamenii, cu cat sunt mai saraci si mai neinstruiti, cu atat mai fericiti.
iar intrebarea aceea a fost intr-adevar subiect de bacalaureat.
*
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-17 00:07:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Geo, sa analizam o imagine comuna: doi copii sunt pe o banca. unul din ei mananca o portocala. portocala miroase. cel care nu are portocal acasa, dar poate avea doar un fruct la craciun, daca se va gandi cineva sa-i trimita un pachetel, va avea o suferinta mare. el n-ar avea aceasta suferinta daca ar face parte dintr-un trib (nedescoperit - mai exista, oare?). ceea ce nu inseamna ca acolo ar fi neaparat fericit. cu siguranta nu ar avea durere printre oamenii care i-au luat portocalul si celelalte si ii cer sa munceasca pentru a avea un pic din acestea.
de ce crezi ca oamenii dintr-un trib ar fi nefericiti? Nu au masina, radio, calculator, dar au armonie cosmica. adica Dumnezeu.
In afara lui Dumnezeu nu exista fericire. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-01-16 23:32:57 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nicolae, n-o fi scoala. o fi secta ? :)
"deci invatatura si munca sunt izvoare de nefericire."
pai nu?
iar cei mai fericiti sunt cei din triburile amazoniene inca nedescoperite, asta e un adevar absolut.
dar fii atent aici, altceva: casatoria, este ea cauza divortului?
intrebarea asta a fost si subiect de bacalaureat. ok?
*
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 22:50:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia, eu nu apartin de nici o scoala:)))
M-am trezit aruncat in aceasta lume cu ceva timp in urma. am vazut ca asemeni mie sunt milioane de oameni care de milioane de ani sunt obligati sa invete si sa munceasca pentru a avea cevastilea echilibre. eu cred ca omul nu trebuie sa munceasca deloc, si nici sa invete, ci, ca o normalitate, ar trebui sa stea si sa fie fericit bine-mersi. dar sa aibe de toate pentru al sau stomac: pesti, pasari, animale, fructe. el netrebuind decat sa intinda mana si sa le aiba.
cred ca munca si invatatura sunt motive suplimentare de fericire. si nu pot sa inteleg cum de milioane de ani nu s-a facut decat sa se dezvolte suferinta pe pamant? - "daca am aduna zgomtele lumii am strange doi pumni mari de durere", spune poetul, Sorescu parca.
Printr-o inginerie, ca tot vorbim de scoala, fiinta care se naste in clipa asta nu are nici pamantul mostenit din facerea lumii, nu are pestti s.c.l. si trebuie sa invete si sa munceasca mult, sub exploatare, pentru a nu muri de foame. deci invatatura si munca sunt izvoare de nefericire. si nu ma mir ca este asa, se intampla orice, ma mir ca de milioane si miliarde de ani ingerii de pe acest pamant n-au facut nimic pentru a restabili ceea ce era cand existau doar Adam si Eva. Astfel, copilul care se naste acum sa poata evolua spiritual fara nici o constrangere... stomacala. |
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-01-16 22:23:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
fara nicio legatura vizibila cu subiectul textului mobilizator de mai sus, va recomand sa cititi (daca mai gasiti pe undeva) cartea "ANTIMETAFIZICA" - Nichita Stanescu insotit de Aurelian Titu Dumitrescu, Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1985
sau "un geniu in viata, despre el insusi, cu bun simt"...
subtitlul, evident, imi apartine |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-01-16 17:56:39 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Erată:
A se citi: "cine ar pute fi ridicolul reprezentant al acesteia și cine, prin contrast, consumistul autorizat de cultură al celeilalte. " |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 17:54:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și mai-mult-ca-stimabile,
a) Avînd în vedere că, nici eu, nici domnia-ta nu discutăm, angelic, despre nu știu ce tare detectate în prea-păcătoasa lume a "Ăluia contra(riu)", că adică afirmațiile pe care le facem aici ne ating direct și personal, vă rog să-mi evocați cu precizie momentul pliciului "sictirit" și autosuficient pe regiunea-mi anatomică indicată și, deasemenea, să-mi definiți, exact, sfera noțională a (sub)consumistului de cultură, ca să știm și noi, prin evaluare lucidă, cine ar pute fi ridicolul reprezentant al acesteia cine, prin contrast, consumistul autorizat de cultură al celeilalte. Sigur, bănuiesc că vă încadrați, cu modestie, în această din urmă categorie, motiv pentru care vă ros să-mi indicați, în plus, dacă acest elevat consum se poate face în paralel cu patrioticele noastre sărmăluțe, asociate cu atît de exploziva mămăligă... sau sunt două capitole complet separate. Aceasta, pentru a nu risca triviale bătăi pe burtică, urmare a (sub)consumului de cultură gastronomică, iar nu a celei "subțire" intelectualicește!
PS: Nu avem patrioți în Danemarca!
b)
Pot și eu să scot la interval multe evenimente din istoria națiunii, cu care să epatez, dar consider că ar fi derizoriu, acest lucru fiind capabil a-l face oricine, cu o cărticică de istorie uzuală în față.
Apoi, rostiți la un moment dat, o enormitate filozofică:
"În ceea ce mă privește, nu-mi doresc ca, de amorul artei, să-mi pun vreodată la mezat Adevărul."
Aveți un ADEVĂR personal, pe care-l țineți la cutiuță și îl protejați cu maximă vigilență, considerîndu-l, înțeleg, un fel de "piatră filozofală" a oricărei ordini etice??!! În cazul acesta vă acuz de egoism crîncen, de lipsă de generozitate, de "bătaie mulțumită pe burtică", păstrîndu-l numai și numai pentru dv. Ei, și cum de la Socrate încoace nimeni nu se poate lăuda că a dat peste un astfel de adevăr, faptul că lipsiți restul muritorilor de benefica lui revelație, vă condamnă întru eternitate.
Recunosc, cu umilință, că eu nu am nici un adevăr infailibil. Ba, pe măsură ce umblu după el cu și mai multă osîrdie, descopăr, contrariat, că nu există!
Motiv pentru care aș putea fi calificat, eventual, drept superior, (cum faceți domnia-voastră, mulțumesc!) întrucît mi-am însușit principiul socratic: "Știu că nu știu"!... dar tot examinez întruna, ca să nu mă pomenesc cu mintea prinsă-n pioneze. E un nevinovat exercițiu (sub) cultural, cei drept, dar atîta vreme cît există consumatori atît de stilați, așa, ca domnia-voastră, mă liniștesc!
(Întrebare pur retorică: ce poate fi inferior unui "gînsac materialist", în cazul acesta??!)
c) Și Isus avea acest tip de aplecare, dacă nu mă înșel, căci vorbea cu discipolii numai în "parabole"! Găsiți aceasta a fi un exercițiu gartuit, subpotențat mișelește de către osîrdia (Ăluia) - ptiu, drace!?
d) Aci am rămas blocat! Habar nu am care-s "cele două etnii", aflate în tandem, la care faceți aluzie! Pe una o cunosc, din păcate, foarte bine. Dar cealaltă?
e) Ei, dacă am ajuns la sarmale și piese radiofonice, înseamnă că ne putem relaxa, făcînd gestul acela liniștitor, cu bătaia familiar-abdominală, mulțumiți că a mai trecut o zi peste instinctele noastre ancestrale!
Ura! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 17:53:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sfânt?? Aceeași întrebare mi-a fost pusă de Ioana Barac Grigore sub un text de-al dumneaei, unul (cică postmodernist, de inspiratie vizibil cartaresciană), cu panglici albastre care-și află defecarea prin gât. Disputele ideatice dintre dumneavostră sunt, iată, nule, în fața oglinzii care vă reflectă al naibii de frust pe fiecare în parte. Și împreună. |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-16 17:33:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimabile,
a) Un principiu de viață nu poate fi decât constant. Dacă într-o zi faci apologia imaculatei exprimări a sentimentului (cu un scop meschin, cu bătaie scurtă), denigrând autosuficiența unor supraponderali ai frustului, iar în alta vă bateți pe burtică cu un sictir al (sub)consumistului de cultură, e ceva putred in...Danemarca.
b)Nu se pune problema unei egalități între noi. Doar Mircea cel Bătrân semna cu Sigismund de Luxemburg un tratat de colaborare în condiții de egalitate (în ciuda diferențelor de rang)însă aș face o gafă monumentală să vă compar cu vreunul din ei. În ceea ce mă privește, nu-mi doresc ca, de amorul artei, să-mi pun vreodată la mezat Adevărul. Îmi sunteți, deci, superior.
c) Aplecarea pe care o aveți către parabolă mă face să vă așez în panteonul celor fără de Idee, pus, deci, în slujba Ăluia contrar(iu).
d) Greșiți din nou. Ieri făceați procesul Țiganului etern și vă așezați în postura anonimului Român contemporan dornic de liniste, siguranță și bun simț. Astăzi amestecați cele două etnii cu aceeași dezinvoltură a lipsei de repere. Eterne și ea. Totuși, unde vă situați acum?
e)Între două sarmale și trei piese radiofonice dulcege, îmi fac timp să vă salut cu (același) respect.
Amelia |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-16 17:02:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Zexe, interventia ta,
calma si de bun simt.
Ceea ce reproseaza in fond HRP este utilizarea lui Eminescu in chip de "moaste"; o spune aici si Ioan Peia. Reproseaza incolonarea dupa statuia Poetului. Reproseaza lipsa de vlaga in a-i spori mostenirea.
Eminescu reprosase si el lucruri similare, la vremea lui. HRP o face ostentativ. Cioran o facuse din orgoliu si din deznadejde, provocativ.
Ar fi de meditat, nu de convocat sedinte de sindicat.
In acest timp, profesorii români din toate scolile, isi dascalesc elevii despre cine a fost si ce a scris Eminescu. Nu ce este cultura hip-hop. Fac educatie de baza, pur si simplu.
*
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 16:57:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sfînt, Amelia?
Ce e aia "sfînt", dacă-mi pot permite o întrebare întrebătoare? Un fetiș? O oală cu tămîie? O carte care-și revarsă conținutul cu mult peste finalitatea ei firească? Pușca mea patriotică ce mă apără de dușmani? Zeii de ocazie ai oricărei credințe, în numele cărora se ucide și se proclamă republici legitime? Credința mea expresă? Credința voastră indusă?
Ce sfînt, doamnă(domnule) Amelia?
Ca să știu a evita, pe viitor, blasfemicul meu comportament! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 16:45:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Stimată Amelia Cojocaru,
Numai proștii sunt super/constanți, așa ca niște sperietori puse în lan cu scopul exclusiv de a goni ciorile! Motiv pentru care îmi pot permite să devin, azi, și un, citez cu satisfacție nemărginită: "gînsac materialist"! SSsîsssîi adică, pe acilea, ca să stîrnesc "inteligent", dar neautorizat, reacțiile și mai "inteligente", dar autorizate a vorbi în numele culturii rrromâne!
Ok! Așa să fie.
Dar mai rămîne ceva de lămurit: dacă discutăm de pe același palier cultural (sau nu?), înseamnă că, pentru a păstra echilibrul elegant al discuției, dv. sunteți, prin respectarea principiului echivalenței, o "gîscă idealistă"!
Asta numai dacă nu veți fi, în fapt, tot un "gîscan realist", așa ca și mine, dar ascuns după un pseudonimm palmipedic... |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 16:37:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Buna ziua! Consider ca citatele folosite drept argument nu sunt tocmai ecoliterare. Rog editorul de serviciu sa isi faca treaba. :)
Nu sunt un fan Patapievici si nici al lui Cioran, dar, cu mici exceptii, si considerand ca ambii s-au folosit de "artificii" literare ca sa poata scoate in evidenta ideea pe care doreau sa o transmita, consider ca, si unul, si altul, au bagat degetele in rana si au incercat sa o curete de puroi. Si unul, si altul, au fost bine intentionati, si nu cred ca s-au gandit la altceva decat la trezirea constiintei de sine, mizand ca numai furia nascuta in sufletele mai "slabe de inger", ii mai pot face sa reflecteze asupra celor scrise de ei. Cu alte cuvinte, i-a infuriat pe cititori, astfel incat sa nasca interesul, prin dorinta acestora de a-i combate, sa citeasca textul pana la final si sa primeasca mesajul subliminal. In textul lui Patapievici, nu Eminescu era subiectul, ci capacitatea natiei de a se desprinde de imagini divinizate in mod excesiv, si sa paraseasca starea de autosuficienta sau repaus relativ a constiintei nationale. Observ ca au reusit amandoi. Ca orice om de pe pamantul acesta, deci si ei, au facut consideratii critice la adresele mentionate in comentarii, fara a exclude nicio alta opinie. Nu au fost extremisti, si nici nu gasesc ca sunt, niciunul dintre ei. E parerea lor de oameni normali. Mie imi place Eminescu, dar nu il divinizez, si nici nu imi fac probleme ca parerea unuia sau altuia va lasa macar o umbra pe opera acestuia.
Ma bucur ca marii nostrii scriitori, incepand cu Eminescu, sunt cititi si comentati pe un site de literatura.
O zi frumoasa tuturor, Zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2009-01-16 16:09:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Tudor, realizezi măcar cărei școli de gândire ii aparții? Domnul Peia mijloceste (doar) o provocare inteligent țintită dar dumneata esti hilar tare, zău așa! Idealistul Peia de ieri devine brusc un gânsac materialist. Apropo de Cioran, când n-ai nimic sfânt e lesne a îmbățișa grăbit orice nihilism de pe axă! |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-16 15:55:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dar ce mișto!
Cum ne aducem noi aminte de Eminescu numai la praznice din astea naționale!
Paradă, de o mie de ori paradă!
Și mai e ceva:
Pe vremuri, mai mă preumblam și eu pe la un cenaclu de pe aici, că n-aveam ce face! Ei bine, există și situația extremă - noi fiind neamul extremelor fierbinți, nu al mediei lucide! - orice ședință din asta de cenaclu se deschidea cu adorațiile fleșcăite ale unor falși profeți de neam, care-l invocau pe Eminescu mai des decît se duceau la privată. Eminescu în sus, Eminescu în jos. Pentru mine care, mărturisesc, Eminescu avea valoare de supra-simbol, acest specacol subcultural mă umplea de o jenă imensă. Și de durere. Căci îi vedeam pe cei mai tineri, pe elevi, cum pufneau în pumni, cînd un culturnic belea ochii în bagdadie a nemărgimtiă prețuire și recita din Eminescu, așa, ca fătuca de pension în fața primei revelații de amor! Platonice, evident... Mare deserviciu, cumplit deserviciu făcut celui ce numai la slujbe din astea popești, făcute întru veșnica lui pomenire nu se gîndea. Eminescu a fost un spirit liber. Adorația falșilor patrioți l-a compromis pînă la inexistență. De-aia se întîmplă ce se întîmplă. Orice exagerare duce la consecințe catastrofice, taman contrare ideii în care sunt oficiate. Adorați-l deci, în continuare, ca pe niște moaște, că moaște ați făcut din el!!!
Omorîți-l la fiecare aniversare din asta răsuflată! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:51:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu eu am dreptate, Nicule!
Adevărul are dreptate! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:50:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ar ce mișto!
Cum ne aducem noi aminte de Eminescu numai la praznice din astea naționale!
Paradă, de o mie de ori paradă!
Și mai e ceva:
Pe vremuri, mai mă preumblam și eu pe la un cenaclu de pe aici, că n-aveam ce face! Ei bine, există și situația extremă - noi fiind neamul extremelor fierbinți, nu al mediei lucide! - orice ședință din asta de cenaclu se deschidea cu adorațiile fleșcăite ale unor falși profeți de neam, care-l invocau pe Eminescu mai des decît se duceau la privată. Eminescu în sus, Eminescu în jos. Pentru mine care, mărturisesc, Eminescu avea valoare de supra-simbol, acest specacol subcultural mă umplea de o jenă imensă. Și de durere. Căci îi vedeam pe cei mai tineri, pe elevi, cum pufneau în pumni, cînd un culturnic belea ochii în bagdadie a nemărgimtiă prețuire și recita din Eminescu, așa, ca fătuca de pension în fața primei revelații de amor! Platonice, evident... Mare deserviciu, cumplit deserviciu făcut celui ce numai la slujbe din astea popești, făcute întru veșnica lui pomenire nu se gîndea. Eminescu a fost un spirit liber. Adorația falșilor patrioți l-a compromis pînă la inexistență. De-aia se întîmplă ce se întîmplă. Orice exagerare duce la consecințe catastrofice, taman contrare ideii în care sunt oficiate. Adorați-l deci, în continuare, ca pe niște moaște, că moaște ați făcut din el!!!
Omorîți-l la fiecare aniversare din asta răsuflată! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:50:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Draga Peia,
bineinteles ca ai citat din Cioran, editia 1990.
apropo. daca asta e ce a ramas, iti dai seama ce o fi fost paginile suprimate.
"scris...la 24 de ani, cu pasiune si orgoliu. Din tot ce-am publicat in româneste si frantuzeste, acest text este poate cel mai pasionat si in acelasi timp imi este cel mai strain."
de meditat.
*
PS. mai mult.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:37:00 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
si nicolae are dreptate:
"Eu ma simt agresat de dv-ingerii care stati deoparte si visati la o clipa de sublim, cand ati putea prin simpla implicare sa transformati Iadul/sistemul intr-un simplu paradis."
un moment! ...paradisul acela guvernat de îngerii d-lui Corbu?
mersi :)
Revenind, Nicolae ridica un colt de adevar si asta începe sa ma bucure.
* |
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:32:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un bun traducator poate face orice, din nimic.
si invers: un nimic poate face orice dintr-un traducator.
sau: oricine poate traduce un nimic.
ok?
;)
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:26:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Peia are dreptate:"de parcă n-am ști că realitatea este asta: toți vor PUTERE, BANI ȘI MĂRIRE!". nu este limpede acest adevar? ce sa mai demonstrezi? este suficient sa se faca un sondaj cu aceasta intrebare si raspunsul va arata adevarul.
Emanuel are dreptate:"Dacă am fi îngeri guvernarea nu ar fi necesară.
Deci exista un argument de sublim intr-o lume fara ingeri? (la putere)
Deci asteptati sublim de la... draci?
Va simtiti agresati de hrp ca a agresat orgoliul national. Eu ma simt agresat de dv-ingerii care stati deoparte si visati la o clipa de sublim, cand ati putea prin simpla implicare sa transformati Iadul/sistemul intr-un simplu paradis.
|
|
|
|
Postat
de catre
nicolae tudor la data de
2009-01-16 15:26:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Peia,
dar nu te mai electriza atâta!
esti in plin câmp si tragi in tot ce misca. umbre de nori.
mai sezi si cugeta, domnule.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:23:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prună,
Adică vrei să spui că, odată taduse aceste iepocale versuri, ne vom trezi cu un geniu național pe cap?
Mai știi! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:19:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Aceasta editie este definitiva. Nimeni nu are dreptul s-o modifice." (Em. Cioran)
Păi eu, din ediția definitivă am citat.
Deci...?
Rămîne ca-n tren? |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:15:58 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
din editorialul lui EC:
You live in your sphere's narrowness
And luck rules over you -
But in my steady world I feel
Eternal, cold and true!"
Nice! Daca n-ar banui autorul, cerberii europeeici ar ridiculiza neintarziat asemenea versuri. Poeti români de geniu sau minori, traducerea tinde sa niveleze valorile.
EC: "Suntem și rămânem datori lui Eminescu. Avem obligația să exportăm brandul național, creația eminesciană. Întru mai buna cunoaștere a noastră în lume."
In afara Romaniei, nu cred ca cineva, astazi, ar mai avea rabdare sa citeasca si sa aprecieze "brandul eminescian", oricat de inflacarata i-ar fi prezentarea.
Revenind la europeea, editorialul lui EC porneste de la un citat din HRP care a mai indignat si pe altii. Nu vad insa niciun progres in intelegerea
sensului, exegeza ramânând la nivel de 'mânie mânioasa'.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 15:14:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da?
Păi, dacă e s-o luăm așa, cine se mai poate scuza?
Pruncii din pîntecele mamei au acest privilegiu pentru ceea ce urmează a spune în contra națiunii?
Sau vor fi educați în spiritul globalismului gheșefteresc și, atunci, "blasfemiile" a/patriotice sunt scuzabile?
Să fim serioși! Cioran s-a simțit obligat să facă un mic viraj de opinie, ca să nu îi sară de gît, după moarte, patrioții noștri de serviciu.
Ce repede sărim cu scuzele la interval, cînd nu se îmbucă becul în ghivent!
Realitatea devansează cu mult părerile noastre, mai mult sau mai puțin conforme, dle Prună!
Argumetația matale laconică suferă de rahitism!
Aici nu era vorba de "genii" aflate în "greșeală", ci de ralitate frustă, demonstrativă, indiferent că avem curajul a o spune au ba, Liviule. Sau că suntem genii, ori..."minori"! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:14:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Emotionanta pledoarie întru păstrarea identității noastre, cea care dă sens existenței, cum bine subliniați. Dacă-mi îngăduiți, aș avea câteva mici observații de făcut:
- în articolul din 2002, H.-R. Patapievici urmărește să surprindă o radiografie a spiritului epocii, în linii mari adevărată. Putem cel mult să-l suspectăm pe H.- R.P. de ceea ce în sociologie se numește definirea situației, un mod extrem de persuasiv de a impune un model, o paradigmă, mai ales atunci când vine dinspre un leader recunoscut astfel de ceilalți actori printr-un fenomen de fascinație bine pus la punct de mediile responsabile cu gestionarea direcțiilor spre care trebuie îndreptată cultura română.
- În materialul său, H.- R.P. consideră corectitudinea politică promovată de mediile de stânga vinovată de prăbușirea cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei, prin negarea oricăror modele, mai exact a canonului . Așadar, una dintre personalitățile adânc implicate în procesul re-configurării culturii române, șef de programe al Fundației Soros (ideologia multiculturalismului promovată prin conceptul de societate deschisă, își propune tocmai dezarticularea oricărei culturi naționale și distrugerea panteonului național prin demitizare!), președinte al ICR mai târziu (unde încurajează tineri nihiliști să arunce la propriu cu excremente pe valorile tradiționale) se spală pe mâni. Libertarianismul domniei sale poate îi permite să justifice contradicțiile ce se ivesc între ceea ce promovează din calitatea de persoană publică și convingerile personale înfățișate în Omul recent. Dar conștiința? Patologie schizoidă desprinsă din Dostoievski (știam că e rău ce fac, dar continuam să mă afund în rahat cu o plăcere egală cu ura față de mine însumi!) sau doar... lipsește?
- Încrederea dumneavoastră în puterea de rezistență a culturii române sper să fie mai mult decât o contra-definire a situației fiindcă deja ați trecut în zona contra-culturii oficiale. Vi se pare prea mult ceea ce afirm? Consultați atunci, vă rog, la adresa asta: http://www.presidency.ro/static/ordine/CPARPCR/Raport_CPARPCR.pdf Raportul Comisiei Prezidențiale de Analiză a Regimului Politic și Constituțional din România . Las de-o parte prevederi ca unificarea regimului raportului dintre dreptul intern și dreptul internațional în sensul unui monism cu prevalența dreptului internațional, și vă atrag atenția asupra capitolului referitor la Revizuirea Constituției și limitele ei, pe care îl găsiți la pag.83-84. Coroborați-l cu art.152 alin.(1) din actuala Constituție și veți descoperi că autorii materialului, somități în materie de drept, personalități ale culturii române, propun ca revizuibile următoarele dispoziții ale Constituției României: caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului roman, integritatea teritoriului și limba oficială, deoarece nu mai fac parte din nucleul dur de valori, este vorba de forma republicană de guvernământ, democrația constituțională și pluralismul politic.
- Mai am o ultimă observație de făcut: crearea culturii moderne și a statului național român s-au făcut prin sincronizarea cu Occidentul european, operă a unei pleiade de mari oameni politici și de cultură din sec. al XIX-lea, atent selecționați și pregătiți la universități apusene pentru a pune în practică, la gurile Dunării, proiectul european. Fenomenul continuă și astăzi. Cultura națională? O verigă în lanțul nesfârșit al progresului, al trecerii de la cultură la civilizație, de la formele vii ale vieții la cele nepieritoare dar moarte ale artei, de la popoare, râurile cu apă vie ale Domnului la cetățenii corecți ce se zbenguie în balta stătută a globalismului, de la supușii personali ai regelui la sclavii în mod liber supuși sistemului.. Cultura națională se bazează pe creația marilor oameni de cultură români din ultimele două secole și se transmite prin sistemul de învățământ și rețeaua de instituții culturale, având vehicul limba română literară, operă a clasicilor. Dispariția României ca stat național, proces ce se desfășoară sub ochii noștri prin integrare, va avea consecințe directe asupra instrumentelor prin care se transmite cultura. Eminescu vorbea de rădăcinile neamului românesc înfipte precum un stejar în pământ. Nu pot decât să constat dispariția oamenilor pământului, cei care trăiau în forme tradiționale de viață ce transmiteau limba, credința, obiceiurile, adică întreaga viziune despre lume și rostul ei. Astăzi, oamenii ce altădată se numeau români sunt total dependenți de piroanele de fier ale modernității ce-i fixează în neființă și sclavie:
- a) nu mai sunt producători liberi ci salariați dependenți de sistem, cu rarele excepții ale unor agricultori ajunși în pragul sărăcirii prin producția de masă (meșteșugarii chiar au dispărut) sau a unor comercianți peste care vin supermarketurile;
- b) nu mai trăiesc într-o cultură vie ci într-una mimetică, tele-vizuală, ce-i îndeamnă la consum și hedonism;
- c) credința se usucă, ritualurile, trăirea timpului liturgic, sunt rupte de trăirea ființială și transformate în obiceiuri, persiflate uneori de tinerii ecumeniști, teologi moderni ce refuză habotnicia; nu mai spun cum sunt privite de mass-media.
- d) familia tradițională deja a dispărut și astăzi e timpul celei monoparentale sau alternative să intre în scenă.
Dispariția pârghiilor statului național va conduce automat la dispariția noastră ca neam. Cel care va avea antena va pătrunde ore în șir în fiecare casă și va educa cetățeanul liber după cerințele politice ale momentului.
Știu, observațiile de mai sus sunt reacționare, le veți regăsi la mulți gânditori creștin-conservatori, rod al lecturării lui Eminescu, și reiau dihotomia specific germană a culturii vs. civilizație
Poate că greșesc atunci când sunt pesimistă, dar știu că modernitatea e uniformizatoare și mortifică.
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2009-01-16 15:12:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și, apropo de blasfemie!
Redau un binecunoscut vers al lui Eminescu:
"Religia, o frază de dînșii inventată..."
Blasfemieeee! Săriți-i la gît, băi enoriașilor, ce mai stați?! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 15:01:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Blasfemie comite Horia Roman Patapievici. Aici este vorba de adorație, pur și simplu.
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-01-16 12:14:18 "
Ce păcat că nu mai sunt "organele"-n putere! Și că au dispărut altarele de sacrificiu către zeii Marx, Engels și Lenin!
Ce păcat! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 14:45:28 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Am scris aceste divagatii in 1935-36, la 24 de ani, cu pasiune si orgoliu. Din tot ce-am publicat in româneste si frantuzeste, acest text este poate cel mai pasionat si in acelasi timp imi este cel mai strain. Nu ma regasesc in el, desi imi pare evidenta prezenta isteriei mele de atunci. Am crezut de datoria mea sa suprim cateva pagini pretentioase si stupide. Aceasta editie este definitiva. Nimeni nu are dreptul s-o modifice.
E.M. Cioran
Paris, 22 februarie 1990.
Humanitas 1990.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 14:31:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane, și geniile au momentele lor de rătăcire.
Un "minor". |
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-01-16 14:29:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
buna ziua, bine v-am gasit.
citesc si ma minunez, pentru prima oara printre dvs.
m/a atras titlul, frumos gand, iata, romani care nu l-au uitat pe Eminescu.
felicitari, d-le Cristescu |
|
|
|
Postat
de catre
Alina Ungureanu la data de
2009-01-16 14:10:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Peia,
de vreme ce n-ai facut traducerea, nu stii ce nu stii. dupa ce o vei face, abia atunci imi poti spune "nu stiu ce ai vrut sa demonstrezi cu asta".
scuza-ma, dar tine-te intai de logica. pe urma aplica si polemica, daca vrei.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 14:09:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Prună,
Pentru a traduce "versurile" lui Mocanu în altă limbă, trebuie un traducător tot atît de prost (sau de bun!!) precît așa-zisele versuri!
Nu știu ce ai vrut să demonstrezi cu asta! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 13:59:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
SUNTEM UN NEAM CARE-AM IEȘIT DIN VĂGĂUNI, DIN MUNȚI ȘI DIN VĂI. AM PRIVIT CERUL DIN UMBRĂ ȘI AM STAT DREPȚI ÎN ÎNTUNERIC. NE-AM RĂCORIT O MIE DE ANI. DE ACEEA NUMAI FEBRA NE MAI POATE SCĂPA
Nici un român nu se simte personal vinovat . Toate ratările și golurile și le explică prin vidurile României, dezertînd astfel de la responsabilitatea individuală.
Francezul este francez, precum piatra piatră; el este francez, fără să știe. Și chiar dacă știe, nu-i folosește și nu-i ajută la nimic. Noi ȘTIM în fiecare clipă că sîntem români și ne explicăm toate gesturile și reacțiunile prin condiția noastră particulară.
Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu, care în loc să se atașeze de un viitor al României, a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru?
Deficiențele actuale ale poporului român nu sînt produsul istoriei sale; ci istoria aceasta este produsul unor deficiențe psihologice structurale.
România a viețuit secole sub blestemul spiritului bizantin.
Dar ce rămîne după defensiva unei culturi mici ?(a României n.e.). Praf dar nu de pușcă, pulbere, purtată de un vînt de toamnă. Caut zadarnic primăvara culturilor mici...
O mie de ani s-a făcut istoria peste noi: o mie de ani de subistorie.
Pe cînd culturile mari pun omul în fața creației din nimic, culturile mici îl pun în fața nimicului istoriei. (vezi adnotarea de mai sus).
Naționalismul românesc de pînă acum n-a fost pozitiv, ci patriotism... adică sentimentalism fără orientare dinamică, fără mesianism, fără dorința de realizare. Oricît am vrea să ne mîngîiem de condiția existenței noastre, prin împrejurările vitrege ale vremurilor năvălirea barbarilor, ocupația turcească, maghiară, dominația fanariotă... nu vom reuși, totuși: istoria este e xplicație, dar nu o scuză.
... noi, românii, nu am făcut pînă acum istorie ci am așteptat să ne facă istoria...
Dacă înțelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toții.
România nu are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă).
Toată România miroase a pămînt. Unii spun că e sănătate ; ca și cum aceasta ar fi un elogiu.
Ne-am mulțumit cu puțin, mîndri de a fi nimic.
România e geografie, nu e istorie.
Nu știm ce e România, dar știm perfect ce nu este.
Timpurile vitrege prin care am trecut au fost astfel fiindcă nu am fost destul de tari și de capabili să le înfrîngem. Dacă în noi ar fi fost o pornire de a ne individualiza și de a ne afirma categoric, am fi învins vitregia vremurilor demult, așa cum au făcut toate popoarele mari ca destin, iar nu ca număr.
Mulți români, nesfîrșit de mulți românu mărturisesc că România este ultima țară din lume.
Ceea ce spunea un lăutar țigan unui cerc de români: aveți noroc cu noi, că, de nu, ați fi ultimii, definește o situație reală nu o exagerare trivială.
Nu există popor în lume care să facă o virtute din faptul de a nu munci. În România, tipul omului inteligent și unaim simpatizat este chiulangiul sistematic, pentru care viața este un prilej de capriciu subiectiv, de exercițiu minor al disprețului, de negativitate superficială.
Defectul României este că a fost prea mută vreme o potențialitate.
Și etc și etc și etc
Vă las plăcerea de a desoperi cine este autorul afirmațiilor de mai sus și pe acela de a-l desființa în stil patriotic pentru îndrăzneala de a nu ascunde gunoiul sub preș.
Apoi, spuneți:
Ioan Peia,
Și considerațiile tale sunt, ca exercițiu democratic, tolerabile. Atât. Ca valoare de adevăr, ca poziție etică și ca realizare stilistică sunt ZERO.
De ce mi se pare mie că vorbiți ca un inchizitor care și-a pierdut răbdarea în a-l convinge pe acuzat să-și mărturisească păcatele? Un fel de-a spune:ei bine, te-am lăsat să te joci cu vorbele pînă acum, ți-am acordat șansa de a scăpa de tragerea pe roată și smulgerea cărnii cu cleștele-ncins, da, gata, mi s-au epuizat resursele de răbdare!
Adică de ce nu ar avea valoare de adevăr spusele mele, iar ale domniei-voastre (eu, totuși, sunt politicos, că doar m-ați învățat ce e aceea reciprocitate, nu?!!) ar fi niște axiome? Pentru că vorbiți în numele națiunii? Așa cum făceau, pînă mai ieri, liota de secratari de partid și securiști, care substituiau, cu nerușinare, poporul? Care popor, pentru ei, era o gloată simbolică, compusă din carne de tun ce trebuia să execute, cu capul gol și în izmene, așa, ca la Mărășești, asalturile lor triumfale asupra planurilor cincinale. Planuri cincinale care le potențau lor satisfacțiile biologice? Toți patrioții de panaramă care defilau pe bulevardele secrete ale socialismului cu steaguri tricolore în piept? Și care, acum pentru că li se spune verde, în față, că au fost și sunt niște lifte, de către un Patapievici, Liiceanu, Pleșu, și mulți alții intră în vrie, fac ca trenul, i-ar jupui pe toți în piața publică?
Nu poporul se simte jignit, stimate dle Corbu, ci adunătura de pastramagii care a înlocuit și înlocuiește poporul. Ei sunt ofuscații. Lor li se-nnegresc ficații.
Vorbele mele nu au valoare de adevăr? De ce? Doar am prezentat date reale din istorie. Fapte, nu teorie, așa cum faceți domnia-voastră, trăgînd targa pe uscat, într-un limbaj sec academic, de sorginte Ștefan Gheorghiu. Dar, apropo: cred că am terminat Electronica aprox. în aceeași perioadă cu domnia-voastră.
Mi se pare mie sau erați un șef pe la ASCR? Mi se pare mie sau erați în bărcuța aleșilor poporului care murea de grija neamului? Ca și acum, după căte văd.
Și ca să-ți dai seama de faptul că mulți dintre vechii securișri și puii lor bîntuie pe acilea cu aplomb și veselie, eu adopt o metodă subtilă. A devenit aproape o regulă hazlie, cu aceeași invariabilă consecință: ceata lui Pițigoi, dai într-unul, țipă doi!
Ia să vedem acum, care-s patrioții de salon care vor sări la gîtul meu?
Ia să vedem!
Vreau să completez lista
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 13:56:44 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
EC, cd, IP, etc,
Întrebarile pe care, din necesitate, le puneti depasesc cu mult valoarea raspunsurilor propuse. Falsa demonstratio non nocet.
Oamenii simpli îl simt pe Eminescu, îl au mereu undeva in memorie. Tot asa cum, în subconstient, exista grija de a tine aprins focul în vatra chiar daca locuiesti cu încalzire centrala.
"Miorita" poate fi tradusa in alta limba, poeziile lui Eminescu pot fi. Cu ce rezultat
pentru un cititor de alta cultura? Va propun un test.
EC, ai dat exemplu de traduceri in franceza si engleza. Ia acuma versurile lui Petre Mocanu, cele citate aici, si tradu-le in aceleasi limbi.
Compara.
Ai putea spune cine a scris unele si cine altele? Poate ca da, pentru ca tu ai un a priori.
Daca le arati însa unui literat francez sau englez, vei fi surprins.
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras la data de
2009-01-16 12:58:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
E chiar greu de decelat( ca un iz neadecvat într-un butic de parfumuri))că tocmai astfel de "idolatrizări" dau apă la moară lui HRP? |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-01-16 12:41:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu este blasfemie. Este efectul unei posibile și de necondamnat, ba aș spune, firești, idolatrizări. O percepție personală și o simțire ultrapersonală. Așa în genul militarilor care pentru a-și manifesta dragostea față de iubita rămasă la țară cred că aceasta va putea fi potențată dacă scriu în versuri.
Blasfemie comite Horia Roman Patapievici. Aici este vorba de adorație, pur și simplu. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 12:14:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Și, scuze, am uitat: nici vorbă de comemorare. Este vorba de o aniversare. După toate canoanele. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 12:05:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Foarte pertinent..da,exact de această atitudine este vorba, pentru că mie, "naivitatea" citată mi se pare în acest prilej chiar o blasfemie!(sau măcar o încercare care nu merita editată) |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-01-16 12:04:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Gh. Rechesan,
"prozodice la comemorarea "Luceafărului" de tipul celei de mai jos:"
formularea în sine conține și răspunsul așteptat.
Însă, contextualizând, aici nu suntem într-un congres ori sesiune de comunicări științifice ori la o sesiune a Academiei. Nici măcar la un seminar dintr-o facultate de profil. Suntem într-un atelier unde pot coexista, ca într-o pinacotecă, atât capodopere cât și poezie ingenuă, ca să nu zic naivă. Textul citat reprezintă modalitatea de a-și exprima simțirea a unui user. Că a făcut-o în versuri nu-i așa o tragedie. Ceva în raport cu nimic este imens. Axiologic vorbind avem mijloace de a ne expune sincer însă ne agresiv părerea, fără a escalada discuțiile și fără a dori cu tot dinadinsul "exterminarea" autorului (preopinentului)Cel puțin pentru simplul fapt că analogia pe care ai propus-o este departe de a reflecta similitudinea cu situația reală. Petre Mocanu nu poate fi perceput în ipostaza de Nichita Stănescu.
Așadar, bref, nu este vorba de pretenția unui text valoros ci, în opinia mea, este vorba de o atitudine exprimată în versuri.
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 11:56:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nichita, întrebat fiind la un prilej asemănător, ce părere are despre lirica eminesciană, a spus(citez aproximativ):A vorbi acum despre Poet, este ca și cum aș vorbi despre sexul mamei mele!
Aș îndrăzni să vă întreb domnule profesor, ce părere aveți despre reacții prozodice la comemorarea "Luceafărului" de tipul celei de mai jos:
Ianuarie, 15, 2009
Text postat de Petre Mocanu
Stelele coboară-n lacuri,
Ochiul gheții le zărește,
Dincolo de timpu-n veacuri
Luminând dumnezeiește
Tutelar în Limba Noastră
Și-n gândire scânteiere,
Grădinar de flare-albastră,
Muritor care nu piere;
În a naiului parfumuri
A pus freamăt de esență,
Veșnicii pe-a țării drumuri
Dar nu în trădări clemență.
Doina Lui cântată-n liră
Freamătă-n codrii măiestru,
România e regină
Rege, Domnul Eminescu. |
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2009-01-16 11:22:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dacă am fi îngeri guvernarea nu ar fi necesară. Statul, ca expresie a guvernării derivă din imperfecțiunile individuale și colective. Specifice TUTUROR INDIVIZILOR ȘI TUTUROR NAȚIUNILOR LUMII. Spuneam mai jos că națiunea română a cunoscut, și probabil va mai cunoaște momente de declin, chiar de decadență (ca de altfel toate națiunile lumii) însă a cunoscut și va mai cunoaște și momente de sublim. Ca român îmi asum durerea momentelor nefericite ale românilor însă nu am niciun motiv să mă simt complexat în fața niciunei națiuni de pe planetă. Pentru că există, ca fond de susținere, argumentul momentelor de sublim. Și al valorilor românești. Iar dacă ar fi "să mă dau rotund" aș pute spune că aceste valori raportate la populație, reprezintă un indicator cu care nu multe națiuni se pot mândri. Și compătimesc pe toți aceia care nu au capacitatea să se bucure că sunt români. Cu toate nenorocirile care, vremelnic, chiar și acum, s-au abătut și se vor mai abate asupra noastră. Și îmi place la nebunie formularea americanilor: înainte de a te întreba ce ți-a dat ție America întreabă-te ce ai dat tu Americii. Mutatis mutandis, România profundă oferă. România superficială defăimează. IarRomânia reală îi tolerează pe toți.
Ce-l va fi făcut oare pe luminatul papă Ioan Paul al II-lea să spună că România este Grădina Maicii Domnului? Sigur, nu considerațiile fecaloid pestilențiale ale fecalosofului urinofil, școlit ce-i drept cu, adică "amplitudine intelectuală". |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 10:11:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Absolut corect carpe diem. Citatele respective sunt mostre de leznațiune. Iar cine este de acord cu fecalosoful urinofil și este și român, cum spuneam mai jos, într-un posibil puseu de mazochism axiologic, înseamnă că și le însușește și pentru pentru propria-i persoană. Altfel intră în autocontradicție logică. Scuzabilă doar dacă este patologică.
Ioan Peia,
Și considerațiile tale sunt, ca exercițiu democratic, tolerabile. Atât. Ca valoare de adevăr, ca poziție etică și ca realizare stilistică sunt ZERO. La percepțiile pe care le ai, fără argumente, nu ești eligibil pentru a continua o discuție pe această temă.
Până și în deriziune se impune o componentă etică. Asta pentru a fi politcally correct.
Subiectul topicului era totuși altul. Incoerența arborescentă a clivajului abordării, ca eschivă comportamentală, nu suplinește lipsa argumentației.
PS. "Patriotismul tăcut" al celor care acceptă mizeriile scrise de HRP, făcute chiar și cu bune intenții, îi scuză doar dacă și le asumă și se identifică, prin consonanță ideatică deplină, cu ele. Este dreptul fiecăruia. Și poate fi opțiunea personală a fiecăruia. Încusiv ale ipchimenului HRP. Cu o singură condiție: să nu fie reprezentant al unei instituții publice a statului român. Pentru că asta înseamnă să fii plătit din bani publici pentru a denigra valori ale acestui stat. Ceea ce este intolerabil. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 09:49:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Spre exemplificare, citiți nuvela "Boborul" a lui Caragiale. "Republica de la Ploiești" ar putea fi republica model, în care volintiri entuziaști își exercită talentele demagogice din plin.
O, dar am uitat: și ăsta e un intelectual subțire care trebuie lapidat! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 09:40:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dixtra |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 09:25:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mai aveți un intelectual subțire, pe care să-l căsăpiți pentru părerile lui sublime despre România: Emil Cioran!
Vă rog frumos să-i faceți rechizitoriul, ca să am și eu de ce mă diaxtra de aici încolo... |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 09:25:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ați putea să-mi spuneți, dacă tot vă inflamați așa de patriotic, care au fost înaltele idealuri în numele cărora Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș s-au caftit între ei? Te pomeni că le fierbea patriotismul în vine, ca-n lupat de la Rovine! (N-am găsit altă rimă!)
Eu cred că le fierbea orgoliul de vătafi. Credeți că glumița aia a lui delavrancea cu "Moldova nu e a mea, ci urmașilor, urmașilor..." pam, pam, pam!... are vreo sămînță de adevăr în ea? Dacă ne-am putea imagina, totuși, un astfel de discurs bombastic, îmbibat de același ieftin politicianism de totdeauna, fraza corectă ar suna așa: "Bei, să vă intre-n cap: Moldova e a mea și a urmașilor mei, în vecii vecilor! Care îndrăznește să creadă altfel, iute-iute îl voi descăpățîna și voi înălța o mănăstire, spre iertarea păcatelor mele de sadism și prea-curvie! Oricum urmașii-urmașilor mă vor sfinți în catedralele neamului lor, mai mari decît Casa Națiunii Libere și mai, ales, prospere, RRRRomânia!"
Dar, Mihai Viteazul, ca să nu mă leg decît de ăștia mai mari și mai veseli: credeți că alergau pe autostrăzile virtuale ale minții lui ștafete incendiare cu pancarte patriotice, de genul: "Voi uni aste trei țărișoare, spre mîndria urmașilor și strălucirea lor în concertul națiunilor lumii!" Aiurea și-un praz verde! Voia să fie mare șmeker între șmekerii Europei. Ca, dealtfel, fiecare prințișor al Germaniei, care era un mic măhăraș în bătătura lui și făcea anafoare dacă se găsea vreunul mai cu sînge-n el care să vrea să-l vasalizeze. Te pomeni că a apărut, după aia, cine știe ce mare patriot neamț care și-a spus: "Bei prințișorilor, Landurile astea nu-s ale voastre, ci ale urmașilor... urmașilor... etc"!
Nici măcar politicienii Marelui Imperiu Roman nu se gîndeau la "țărișoara" lor, întinsă ca o plăcintă, din pustii pînă-n apus, ci la burdihanele lor, și la mărirea lor, și la gloria lor de doi bani; glorie care însemna armate plătite din gros pentru a se menține la putere, căsăpind milioane de oponenți și semănînd pămîntul cu cadavre.
Credeți că pe Napoleon îl fredona așa de tare la bibilică grija de Frrrranța, patria lui mumă!! Corsicanul, dacă e să credem în patriotisme din astea de cinematecă, a fost o liftă, un trădător care a uitat de "micul dar vînjosul popor corsican" de unde se trăgea și a trecut pîrăul la Marea și mult mai Vînjoasa Franțuzie, să devină EL stăpînul lumii, patriotul ucigaș care a căsăpit un rege, ca să înscăuneze un împărat. Nu văd, persona, nici o deosebire între napoleon și Hitler! Amîndoi - doi mari criminali ai istoriei!
Și exemplele pot continua la infinit.
Așa și cu emblematicii noștri conducători, pe care i-am strîns frumușel la un loc, într-o carte numită istorie, și dă-i cu cădelnița-n stînga și dreapta, să ne simțim și noi importanți, de parcă n-am ști că realitatea este asta: toți vor PUTERE, BANI ȘI MĂRIRE! Din această perspectivă, orice istorie, mmai mult sau mai puțin veselă, este o îngrămădire gregară de fapte, lustruite de cornicari mincinoși, care serveau stăpînilor de lăudători de curte. (vezi obicei care s-a perpetuat, vezi marii pupincuriști ai lui ceaușescu, ce și-au luat, drept pavăză, iubirea de țărrrrișoara lor, RRRomânia, pe care-o regulau pe la spate, de cîte ori aveau prilejul, proporțional cu zecile de centimetri cu care li se umflau pungile și burdihanul!
Ca și azi, dealtfel.
Desfid pe oricare mai face gargară patriotardă și îmi spune că nu îl combustionează, în a...vînturile lui de fals pașoptism, altceva decît marile interese personale.
Un singur lucru e clar: cine e patriot de paradă, face paradă.
Adevărul măturat frumușel și ascuns sub preș face infinit mai mult rău decît zicerea pe șleau. Așa putem să ne alertăm, să găsim soluții. Dacă ne mințim cu fală, ne putem culca frumușel pe o ureche în cuhnia noastră ăclduță și să tragem la aghioase de patrioți prefabricați pînă la Sf. Așteaptă.
Patrioți din ăștia, vorbăreți și mitingiști, se găsesc pe toate drumurile. Dar oameni cu creier, realiști și eficienți, nu prea.
Cine are un oarece sentiment de solidaritate cu ceea ce poate fi perceput ca neam, rămîne tăcut în dezamăgirea lui cuminte, de om care știe că fățărnicia papă omenia de cînd lumea și pămîntul...
|
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 09:04:08 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
- din volumul Politice semnat H.R. Patapievici, ediția 1996, pag. 34)
GEOGRAFIA ROMÂNIEI: Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării. (din Politice de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.63)
POPULAȚIA ROMÂNIEI: 23 de milioane de omuleți patibulari. (din Politice de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag 53) Un popor cu substanță tîrîtă. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare, ochi mohorîți, maxilare încrîncenate, fețe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare. (din Politice de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag. 34) Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cît o turmă: după grămadă, la semnul fierului roșu. (din Politice de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag. 64)
LIMBA ROMÂNĂ: Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături... (din Politice de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.64)
ISTORIA ROMÂNILOR: Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoșească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au făcut-o. Dem- 4 nitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, și așa mai departe, la nesfîrșit. Apoi ne-au luat la urină rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o bășică a udului mai mare (de, bețiile...) i-au dove-dit. (din Politice de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.63)
CULTURA ROMÂNILOR: Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească își urmează cursul pînă la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconșient, pînă ce mintea va fi în sfîrșit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos. (din Politice de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag 49) Cu o educație pur românească nu poți face NIMIC. (Din Politice de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.56) România are o cultură de tip second hand a enunțat în-tr-o emisiune televizată. (după Viorel Patrichi în Revista Rost nr.24/ 2005)
VIITORUL ROMÎNIEI: Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană. (după Viorel Patrichi în Revista Rost nr. 24 / 2005) CELE de mai sus se pot verifica în partea întîia a volumului POLITICE apărut în 1996 în Editura Humanitas; citate și în Revista ROST NR.24 / 2005.
Vă rugăm să citiți și să meditați.
Sursa textului: Ziarul Adevarul
ce-ati exemplificat dvs, d-le profesor, sunt lucruri marunte pe langa apropo-urile jignitoare si afirmatiile scandaloase facute de intelectualul cu pricina (da! platit de poporul pe care-l ia in deradere)la emisiunile de pe TVR Cultural - zambetul contorsionat, mimica aroganta, atunci cand se aduce in discutie Romania, valorile ei culturale sau tanara generatie.
Wake - up! |
|
|
|
Postat
de catre
carpe diem la data de
2009-01-16 08:15:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Pentru cineva care face afirmații defăimătoare la adresa unui popor, amplitudinea sa intelectuala poate fi invocată ca o posibilă scuză, dacă nu-l duce mintea, ori acuză în caz contrar. Pentru că o mare amplitudine intelectuală presupune conștientizare și asumare. Adică nu poate fi invocată, ca în cazul proștilor, de exemplu, celebra zicere, iartă-i doamne că nu știu ce fac! (În mod practic, principial, amplitudinea intelectuală a cuiva nu poate deranja decât eventual anumite spirite complexate.)
Ce deranjează la HRP este că generalizează la scara unui popor, poporul român, din banii căruia, în calitate de director al ICR, este plătit, zone, ori secvențe particulare ori nedemne din viața și istoria acestui popor. Care, firesc, se găsesc la orice alt popor. Existența monstrului din Austria nu poate face din poporul austriac un popor incestuos, Al Capone nu poate fi emblema Americii iar americanii, ca popor, nu pot fi numiți angro, bandiți. Și exemplele ar putea continua.
Poporul român a avut, de-a lungul istoriei, momente de cădere dar și momente de mare înălțare spirituală. Poporul român din care fac parte nu poate fi batjocorit și umilit de niciun intelectual, oricâtă amplitudine intelectuală ar avea cel care îndrăznește o astfel de întreprindere, mizând pe toleranța și pasivitatea noastră. Chiar dacă din rândul poporului vor fi fiind și oameni care, din adulație pentru "amplitudinea intelectuală" a cuiva, sau din orice alte motive, vor fi fiind de acord cu astfel de blasfemiatori. Într-un, posibil puseu de mazochism etic. Pentru că altfel este greu de înțeles comportamentul cuiva, care, român fiind, poate fi de acord cu frazele monstruoase rostite la adresa poporului român, deci și a sa, de către HRP.
Ca fapt democratic poporul român este tolerant. Iar toleranța vine din forță. Infirmitatea produce intoleranță, extremism, ură. Personal îl privesc detașat pe acest Sorin Toma, ce-i drept, mai cultivat însă tot un culturnic fanatic, în fond un șmecheraș giruetă care nu va înțelege în veci gestul unui român, care a preferat moartea, abjurării. L-am numit pe Brâncoveanu. Câte popoare se pot lăuda cu un asemenea gest? Fecalosoful și adepții lui, am mari îndoieli că pot accede în astfel de zone ale sublimului.
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-16 07:40:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata2: si virgula dintre ....respectul pe care...
a doua scuza,
calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-16 01:15:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata : amplitudine..
scuze,
calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-16 01:13:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioane, nu-mi place sa polemizez, dar trebuie sa-ti precizez ca atata vreme cat o persoana cu "amplitudineine intelectuala" se coboara in submediocru- ca sa pastrez o anumita tinuta- pierde respectul , pe care tu consideri ca l-ar merita ....
"Cadavru din debara" .....descalifica .....
Iar timpul.....califica!
respecte,
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-16 01:12:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
și "obediente", desigur... e cam tîrziu! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 00:27:29 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erată: "antipatice" |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 00:23:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cred că faceți o greșeală impardonabilă!
Nu știu exact care-s afirmațiile celui ce a vorbit "de pe podiumul intelectualității subțiri" și nu cred că și-a exprimat altceva decît un punct de vedere. Dar sărind în felul acesta crizat la gîtul unui, cu adevărat, intelectual subțire, nu faceți decît să comiteți exact tipul de atitudine pe care-l reproșați altcuiva. Adică să vă autodescalificați din start.
În altă ordine de idei, văd că îi deranjează cam pe mulți faptul că H.R.Patapievici are o amplitudine intelectuală la care nu pot visa mulți. Mai acum cîteva seri, m-am intersectat cu "părerile critice" ale unui individ care auzise și el, la radio-șanț, că Patapievici, așa și pe dincolo, nu știu ce făcuse, nu știu pe unde. Trec peste faptul că argumentele lui erau culese din ciocul lătăreț al altora, el limitîndu-se la rolul de colportor mărunțel de zvonuri. Și de inchizitor de ocazie. Bine zic, dar ai citit ceva din Patapievici ca să ai dreptul să-ți exprimi măcar o minimă părere? Zi-mi măcar un titlu de carte. "Patapaievici!? Ce dracu mai scrie și ăsta?!", și-a regurgitat tîmpeniile bosumflate individul. Înjura și el, că auzise pe alții. Se hrănea cu fierea scuipată pe caldarîm de către procurorii milidocți .
De aceea, zic: atenție la tipul de solidaritate exclusivistă, magmatică, gregară, necondiționat incriminantă la care se face apel. Și atenție la consecințe!
Vom ajunge să zeificăm nulități, numai pentru că-s obedienți și ne gîdilă comoditățile mentale, și să expunem oprobriului public creiere valoroase, pentru că ne-au devenit antipatici - prea "să crede dăștepți!"
Nu "se crede", chiar esteră, dle inchizitor de ocazie! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2009-01-16 00:21:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
erata inevitabila....lunii...dar noi..
stiu eu daca am scuze?
am un typo execrabil mai mereu, iar cand nervii imi sunt pusi la incercare.....si mai si!
merci de intelegere,
Valvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-15 23:40:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
L-am omagiat in articolul de pe europeea (Ianuarie) si in revista Observatorul.
Cei din Cenaclul Nicapetre,din Toronto, vom avea momentul Eminescu spre sfarsitul luni, ca in fiecare an......dar no suntem diaspora...."rupti" de realitatea aceea "majora" despre care ne vorbeste de pe "podiumul" intelectualitatii "subtiri" , d-ul Patapevici!
Un an Bun, Emanuel!
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-15 23:38:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eu zic sa-l recitam pe Radu Stefanescu!
Rudy |
|
|
|
Postat
de catre
MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de
2009-01-15 21:28:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ne-am amintit, L-am cinstit de ziua lui
L-am citit, L-am recitat - noi. Un liceu.
Nu suntem Academia |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2009-01-15 20:01:07 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"La propunerea secției de Filologie și Literatură, membrii Academiei Române au aprobat, în unanimitate, ca ziua de 15 ianuarie să fie declarată Ziua Națională a Culturii Române. Am înaintat această propunere Parlamentului României și sperăm ca acesta să o aprobe, la rândul său", a precizat academicianul Eugen Simion (adevărul.ro, 15.01.2009)
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2009-01-15 19:18:49 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|