PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Comentarii pe marginea traducerilor sonetului LXXVI de William Shakespeare Text postat de Cristian Vasiliu În acest sonet Shakespeare explică tematica ternă şi repetitivă a poeziilor sale prin faptul că natura iubirii este una neschimbată şi nu permite inovaţii. Why is my verse so barren of new pride, So far from variation or quick change? Primele doua versuri sunt traduse aproximativ exact de către N.C., G.T. și I.F.. Shakespere se întreabă de ce versul său nu mai are strălucire şi curge fără schimbări bruște (de ritm) după cum dictează noile (la acea vreme!) reguli ale poeziei. (O întrebare destul de la modă pe care şi-o pun şi unii dintre poeţii neo-clasici :) confruntaţi cu poezia în vers alb (sau fără vers !)). R.S. alege pentru deschidere o metaforă, întrebându-se de ce pune (el – poetul!) în calea simţirii - "vâltoarea apei"- barajul de pietre al unui stil învechit. Elegant şi subtil în acelaşi timp, ţinând seama de faptul că însuşi Shakespeare a sugerat cursul unei ape făcând referire la strălucirea (undelor) şi la schimbări (de curs). Eu însumi am folosit pentru traducere cuvântul “matcă”, întărit în următoarele două versuri de metafora înnoirii prin oglindire (metafora împrumutată tot din Shakespeare – sonet 3 Look in thy glass and tell the face thou viewest/Now is the time that face should form another;). Why with the time do I not glance aside Why with the time do I not glance aside Următoarele două versuri întăresc întrebarea adresată sinelui în primele versuri. G.T.: “De ce nu-mi lunec sterpele priviri/spre-a meşteşugului prea grea lucrare?” pare cel mai aproape de text. De remarcat că şi N.C. şi I.F. întroduc aici ideea de “privire” și de “înnoire” (glance aside - figuratively, be deflected in a different direction, as a projectile striking a surface.). N.C. : “prind c-o singură privire”, I.F. : “trag şi eu cu ochii-n jur”. Shakespere este foarte prozaic în original : “de ce nu trag și eu cu ochiul (de ce nu îmi însușesc și eu?) la noile metode apărute și la neologisme (cuvinte noi)?” astfel încât fiecare traducător și-a luat libertatea de a căuta metafore. R.S. preferă originalitatea deturnării discursului liric spre o construcție reflexivă pregătind concluziile de mai târziu: “Măcar/De m-aş topi în stilul vremii, artă/A şlefuirii ritmurilor, dar...”. El abandonează banala tragere cu ochiul (poate asimilată mai mult ideii de furt decăt de împrumut/inspirație) și introduce metafora “topirii” păstrând în schimb referința prozaică la “arta şlefuirii ritmurilor”. Astfel, râul simțirii devine, prin sugestie, un râu de lavă leneș și fără coturi inutile, tocmai datorită vâscozității și forței. Why write I still all one, ever the same, And keep invention in a noted weed, “Why write I still all one, ever the same, And keep invention in a noted weed,…” continuă Shakespeare. Pentru o mai bună înțelegere a acestui pasaj este necesară explicarea cuvintelor “invention” și “noted weed” care dau cheia întregii strofe a doua. “Invention” – este un termen tehnic din arta retoricii, termen ce denumește prima parte a unui discurs; înțelesul originar derivă din cuvântul latinesc “ invenire” – a descoperi și indică selectarea subiectului discursului. Aici Shakespeare folosește acest cuvânt penrtru a desemna “stilul” (referire și la sonetul 38) sau “arta slefuirii ritmurilor” (... si a rimelor! aș adauga eu) (R.S.). Ca și în traducerea altor sonete, R.S. aglutinează mai multe versuri pentru a produce construcții fidele ca înțeles dar cu o altă întindere, astfel încât “invention” din versul 5 devine “arta slefuirii ritmurilor” din versul 4. Cred că este un bun exemplu al greutăților întâmpinate de câtre un traducătoral lui Shakespeare, greutăți datorate în primul rând faptului că limba engleză este o limba analitică și lapidară. Ceilalți traducători preferă în acest caz să utilizeze ideea de “repetitie” (N.C.: “De ce scriu ce-am mai scris?”, G.T. : “De ce tot una spun?”, I.F.: “De ce mereu scriu tot aceleaşi rime”) probabil înterpretând incorect cuvântul “invention” – invenție, inovație..., dar acest lucru nu împietează traducerii pentru că aceeași idee o vom întâlni mai jos (în strofa a treia și în distihul final). “Noted weed” – îmbrăcăminte (sau stil de îmbrăcăminte) foarte obișnuită la acea vreme. Prin extensie, “noted weed” poate indica nu numai tendința modei ca opoziție la originalitatea poetului dar și învechirea stilului (hainelor) în care poetul își îmbracă sentimentele. În contextul poeziei a doua interpretare pare cea exactă astfel încât autorii au adaugat “veșmântului” (prezent în toate variantele, mai puțin în cea a lui I.F.!) epitetul de vechi, desuet sau vetust (N.C. foloseste chiar cuvântul “zdreanță”). That every word doth almost tell my name, Showing their birth, and where they did proceed? În următoarele 2 versuri Shakespeare deplânge faptul că toate textele sale își trădează prin stil autorul: “de ce ...(continuare din primele două strofe)... orice cuvânt (pe care îl scriu!) își dezvăluie originea și numele autorului”. Este foarte posibil ca aceste două versuri să fie totuși introduse aici pentru a balansa prin ironie acuzația de învechire a stilului din primele două versuri, deoarece cristalizarea unui stil pentru un autor este un motiv de laudă și nicidecum unul de defăimare. Personal nu sunt multumit de propria-mi variantă a strofei a doua deoarece diluează prea mult aceasta ironie subtilă a textului original, deși păstrează (cum păstrează de altfel fără excepție și ceilalți autori!) înțelesul exact. Sunt încheiate astfel cu un răspuns intrinsec toate întrebările anterioare, iar autorul poate trece la demonstrația faptului că repetiția și simplitatea sunt coordonatele de bază ale sentimentului iubirii și că nu sunt necesare inovații de niciun fel pentru a-l surprinde. O! know sweet love I always write of you, And you and love are still my argument; Însuși adresarea către iubit(ă) - “sweet love”, oricât ar părea de banală, nu poate fi schimbată pentru că s-ar pierde din forța sentimentului, sentiment ce rămâne în continuare tema centrală a poeziei (poeziilor) și care trebuie să prevaleze în detrimentul stilului. Este o mărturisire de credință, un ars poetica: “always write of you,/And you and love are still my argument”. Iată de ce îi sugerez și lui R.S. să șteargă acel “Prietene” din versul 9 și să folosească “Iubitul meu” sau “Iubita mea” (ca și ceilalți autori!). “Prietene” este un cuvânt prea moale. So all my best is dressing old words new, Spending again what is already spent: În ultimele versuri din strofa a treia, Shakespeare revine la metafora îmbrăcăminții (dressing) sugerând că este posibila reutilizarea cuvintelor vechi (zdrențe!) în construcții noi pentru a reprezenta sentimentul iubirii. Insist asupra construcției greoaie a lui R.S., deoarece I.F., N.C. și G.T. nu se depărtează de text dar nici nu excelează prin inovație. R.S. spune “Timpul scurs mi-a însoţit rostirea cu slava ta!” adica “slava ta” – renumele tau - a potențat “rostirea” – citirea – versurilor, întorcând ideea în continuare : “slava ta” – renumele - “mi-a pus straiul preţios în vechiul stil” și repetând-o: “slava ta” – renumele tău – “îmbătrânind frumos” a dus la “înnoirea metaforei”. Poți să cazi foarte ușor în capcana acestei fraze urmând susurul cu efect hipnotic al ritmului și al rimei. Îmi permit din nou să sugerez autorului R.S. revizuirea acestui paragraf pentru a obține o mai mare claritate (precizez că este foarte posibil ca și eu să mă fii pierdut în hățisurile acestei fraze și că aceasta poate să fie, atât gramatical cât și ideatic, corectă!). For as the sun is daily new and old, So is my love still telling what is told. Finalul este fulminant: nu te poți plictisi de iubire așa cum nu te poți plictisi de apariția soarelui în fiecare zi pe boltă. Transcriu fără alte comentarii distihurile celor 5 autori (mă trec și eu printre ei cu umilință!): NC: Cum reînvie soarele apus Şi dragostea mea spune ce s-a spus ! GT Ca soarele ivit şi-apoi apus iubirea-mi spune doar ce s-a mai spus... IF Cum se-nnoieşte soarele apus, Iubirea spune doar ce s-a mai spus. RS Cum stins ori viu e soarele, aşa Mi-e dragostea, arzând ce-i ars deja. CV În fiecare zi, precum un soare, Iubirea mea apune şi răsare. Cristi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   cateva observatii direct pe text: În acest sonet Shakespeare explică tematica ternă şi repetitivă a poeziilor sale prin faptul că natura iubirii este una neschimbată şi nu permite inovaţii. Why is my verse so barren of new pride, So far from variation or quick change? Primele doua versuri sunt traduse aproximativ exact de către N.C., G.T. şi I.F.. Shakespere se întreabă de ce versul său nu mai are strălucire şi curge fără schimbări bruşte (de ritm) după cum dictează noile (la acea vreme!) reguli ale poeziei. (O întrebare destul de la modă pe care şi-o pun şi unii dintre poeţii neo-clasici :) confruntaţi cu poezia în vers alb (sau fără vers !)). R.S. alege pentru deschidere o metaforă, întrebându-se de ce pune (el – poetul!) în calea simţirii - "vâltoarea apei"- barajul de pietre al unui stil învechit. Elegant şi subtil în acelaşi timp, ţinând seama de faptul că însuşi Shakespeare a sugerat cursul unei ape făcând referire la strălucirea (undelor) şi la schimbări (de curs). (multumesc pentru aprecieri; initial ma oprisem asupra altei imagini, poetul - o stanca sub cerul ravasit de turbulenta schimbarii/inovatiei - termen nefericit, oarecum impus de metrica si ritm, la care am renuntat) Eu însumi am folosit pentru traducere cuvântul “matcă”, întărit în următoarele două versuri de metafora înnoirii prin oglindire (metafora împrumutată tot din Shakespeare – sonet 3 Look in thy glass and tell the face thou viewest/Now is the time that face should form another;). Ai scris: “De ce îşi pierde versu-mi strălucirea Şi curge-n matcă leneş şi anost?” aici am avut obiectii privind acel “lenes” care nu-i totuna cu “inert”; adaug ca apa evoca miscarea, curgerea, nelinistea – din acest punct de vedere mi se pare de inteles de ce ai folosit (cred, instinctiv) adverbele care urmeaza dupa “curge”: sa-l atenueze. Why with the time do I not glance aside To new-found methods, and to compounds strange? Următoarele două versuri întăresc întrebarea adresată sinelui în primele versuri. G.T.: “De ce nu-mi lunec sterpele priviri/spre-a meşteşugului prea grea lucrare?” pare cel mai aproape de text. De remarcat că şi N.C. şi I.F. întroduc aici ideea de “privire” şi de “înnoire” (glance aside - figuratively, be deflected in a different direction, as a projectile striking a surface.). N.C. : “prind c-o singură privire”, I.F. : “trag şi eu cu ochii-n jur”. Shakespere este foarte prozaic în original : “de ce nu trag şi eu cu ochiul (de ce nu îmi însuşesc şi eu?) la noile metode apărute şi la neologisme (cuvinte noi)?” astfel încât fiecare traducător şi-a luat libertatea de a căuta metafore. R.S. preferă originalitatea deturnării discursului liric spre o construcţie reflexivă pregătind concluziile de mai târziu: “Măcar/De m-aş topi în stilul vremii, artă/A şlefuirii ritmurilor, dar...”. El abandonează banala tragere cu ochiul (poate asimilată mai mult ideii de furt decăt de împrumut/inspiraţie) şi introduce metafora “topirii” păstrând în schimb referinţa prozaică la “arta şlefuirii ritmurilor”. am preferat sa ignor intelesul secundar al lui “glance aside” (mi s-a parut vulgar “a trage cu ochiul”) - a ramas neputinta pietrei de a urma cursul apei, lasandu-se topita si dusa de curentul schimbarii - piatra reflectand, prin natura ei, orice impact. La fel, pentru “neologisme” nu am gasit un sinonim de epoca... Astfel, râul simţirii devine, prin sugestie, un râu de lavă leneş şi fără coturi inutile, tocmai datorită vâscozităţii şi forţei. Cristi, pentru explicatii privind ultimul paragraf, voi reveni   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-01-11 18:13:36               Salut, Cristi promit sa revin cu cateva observatii la scurta ta analiza, dar mi-e imposibil in seara asta nu de altceva, dar a te vedea cateva clipe alaturi de nume atat de grele, ar sensibiliza, cred, si un picior de lemn... oameni suntem... inghesuit, Radu   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-01-08 21:37:44               Oricum, Cristian Vasiliu, varianta ce iti apartine imi pare cea mai optimista! in plus alternanta apus-rasarit din iubire, alternanta atat de "chinuitoare" pentru cei ce o traiesc ai surprins-o fidel si simplu. cand zic simplu nu spun simplist, ci autosuficient. respectele mele pentru munca extraordinara in descifrarea mesajului poetic!   Postat de catre Iulia Elize la data de 2009-01-08 20:38:53               iubirea voastra este ca un soare nici nu apune bine, ca rasare a fost o gluma :)...nu va deranjati sa imi raspundeti Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-01-08 19:09:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE