|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un hoit – acesta este cuvântul şi tăcerea |
|
|
Text
postat de
Adrian A. Agheorghesei |
|
|
Un hoit – acesta este cuvântul şi tăcerea
Ce-i gâtuie delirul arcuşului de tuş;
Tot vrei să-l cânt? Preabine! Acoperă-ţi vederea,
Auzul şi mirosul, fă-ţi sufletul căuş,
Şi nu cumva, vreo clipă, s-omagiezi poetul,
Căci degetele moarte în lut nu au efect,
Ţărâna, dar, şi florii îi leapădă regretul,
Iar hoitul, ah, iubire, e un Poem perfect!
De ce te miri? Banală iţi simt suflarea, crudă!
Voi, ochi străini şi critici, închideţi-vă-n gât!
De ce-am uscată vena, de ce ţi-e gura udă?
Un rând mai tac şi gata, un rând mai stau şi-atât.
Şi a trecut. Doar piele-s, îţi ocrotesc căderea,
Falsând, final, arcuşul. Asculţi ca un copil...
Un hoit – acesta este cuvântul şi tăcerea,
Cuvântul şi tăcerea mă învelesc tiptil.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Tea, Veronica, Iulia,
...Vă mulţumesc pentru frumoasele cuvinte! Să aveţi un an care să vă împlinească! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-01-08 22:58:52 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Veronica, chapeau bas !
datorita tie, pot spune si autorului :
enfin, maitre !
tu as nommé l'impossible désir de dire au-delà de la crainte de mourir avec
pretuire,
iulia |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2009-01-08 20:30:30 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
AAA,
Am venit tarziu (cu un comentariu) la poezia ta. Stelele au fost date, voturi multe au fost si iata ca lumea a vibrat la spusele si nespusele tale.
Eu vreau numai sa-ti spun asa: ca am simtit, la lectura, momentul de "extaz" in care ai scris-o. Acel moment in care cel ce scrie devine "sclavul" poeziei si se supune vrerii ei, acel rar moment in care POEZIA pune stapanire pe trupul, sufletul si mintea celui in care se cuibareste si din care iese intr-o explozie de frumusetze. Si cel din care ea se naste se numeste POET.
Am simtit tragedia spunerii si nespunerii tale, extinsa, de fapt, la intreaga noastra existentza, am vibrat la poezia asta cum la nicio alta a ta n-am facut-o.
Si am avut un nod in gat de fiecare data cand am citit-o. Pozia ta se ridica, dupa parerea mea, la un nivel la care stelele si voturile sunt irelevante. Totusi votez, pentru ca acesta e singurul fel in care imi pot manifesta admiratia!
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-07 19:12:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu-i deloc usor sa te situezi intr-un "no man's land", Adrian sau poate e usor dar grozav de riscant....asa cum, de fapt, spui in poema ta.....penduland intre "cuvantul si tacerea" extremelor......si mai cred ca de aceea ..."te( ma) invelesc tiptil."....nu cred ca e discretie ci numai o imensa oboseala in care troneaza deziluzia....
La multi Ani, Poete!
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-07 16:10:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
le vor - le va; ueni - unei; pucntele - punctele; |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-01-06 22:18:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...Radu, Cristi, d-le Corbu, Adriana, Marinela, aşa cum ştim, nu există intepretări bune sau rele, există doar interpretări. După ce acestea vor fi fost făcute, receptorul ia cu el o bucată din obiectul intepretat (legitim sau nu), pentru o anumită vreme. În acea bucăţică există reuşita sau eşecul. Mai mult decât un eşec - un buşai zdravăn - se arată rânjind atunci când "opera" rămâne, pe de-a-ntregul, autorului.
...Radule, textul ăsta n-a fost înţeles complet decât de două persoane. Dacă îi cauţi o logică de toate zilele, te vei lovi de mari greutăti. Ţie iţi lipseşte corespondentul afectiv, şi nu vei putea perfora niciodata, total, "suflul" poeziei. Peste timp, nici măcat cele două persoane nu vor mai înţelege, deoarece le vor lipsi şi lor respectivul corespondent.
...D-le Corbu, aveţi un fragment în care aţi punctat foarte loial gândului meu. N-am să-l arăt. Cu privire la nedumerirea din primul vers, respectiv titlu. De foarte curând, am ajuns la concluzia că unui poet, sau unuia care tinde spre acest "titlu", poezia nu i se arată, goală, decât de foarte puţine ori în viaţă. De foarte puţine ori. De cinci, zece ori. Atunci, aceasta deschide cu forcepsul cutia toracică, ia o parte din ceea ce găseşte, şi pleacă. Ce urmează este o căutare a respectivei părţi. Şi, uneori, o altă Întâlnire. Este o mare eroare să se întrebe atunci "de ce", dar una şi mai mare să se întrebe "cum" s-o scriu. Textul ăsta n-are o a doua mâna de var, n-a suportat nici şmirghel. Deci, dezacord? De acord. Sau silepsă? Poate unde "cuvantul şi tăcerea" se identifică, logic nu mai sunt două părţi, deci nici subiect multiplu. Ori versificaţia, atât de adânc întipărită în mine, s-a autoimpus. Nu ştiu ce e cu adevărat, dar este expresia perfectă a ueni fiinţări de ieri. Dacă graamtica nu mă iartă, mă văd nevoit să suport pedeapsa-i. :)
...Adriana, nu ştiu dacă mizez pe intuiţia cititorului. Cred că mai curând pe puterea acestuia de-a penetra unele construcţii care la prima vedere sunt eronate din mai toate pucntele de vedere. Tu ai făcut-o de câteva ori, şi de fiecare dată te-ai apropiat de sensul veridic.
...Marinela, cred că ai dreptate, probabil voi renunţa la ghilimele.
...Carmen, la mulţi ani şi ţie! Toate bune!
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-01-06 22:14:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriane, La multi ani! Faina scriere!
Traiasca Iasul! :) |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Anghelina la data de
2009-01-06 16:24:40 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
PS. Adrian, ţi-aş sugera să nu pui ghilimele la hoit, că te-ai desfăşurat destul pe înţles, apoi.
Tot eu,
M:P. |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-01-06 12:15:20 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un poem care m-a impresionat şi mi-a adus mulţumire în suflet că am intrat aici să îl citesc.
Frumos mai foloseşti cuvîntul, poetule Adrian,acel "Falsând"de la fals, chiar mi-a plăcut cum l-ai utilizat, cum i-ai dat viaţă într-un poem, deşi cunoaştem că gerunziu nu e ceva dorit într-o poezie.
Un vot şi toate stelele din partea mea.
Am să te mai citesc cu foarte mare bucurie în suflet, azi mi-ai dat "desertul" pe care-l căutam aici!
Un an inspirat!
La mulţi ani!
M.P. |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-01-06 12:13:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
este adevarat si asta. de evitat.
|
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-01-06 09:12:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Apreciez la Adrian ca scrie profund, dar mizeaza foarte mult pe intuitia cititorului. Nici nu cred ca e rau. :) |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-01-06 09:12:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Mulţumec Adriana. M-am gândit şi eu însă trebuie să observi vulnerabilitatea ambiguităţii semantice posibile "cuvântul şi tăcerea este un hoit" |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-06 09:11:37 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
hoitul |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-01-06 09:06:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
daca nu ma insel, autorul spune ca mai jos ca hoitrul e un poem perfect.
asa cum cuvantul si tacerea ar putea fi de la inceput cuvantul nerostit ci scris- adica poemul |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-01-06 09:06:27 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Precizare
De regulă, când am timp şi citesc un text care îmi place, şi simt nevoia să comentez, niciodată nu citesc alte comentarii care, în opinia mea m-ar influenţa. Citesc după. Aşa am procedat şi aici. Constat că opinia mea este aproape antitetică celor două comentarii anterioare. Iată diferenţe de percepţie. Evident trebuie luate toate ca atare. Fără vreo semnificaţie voit polemică. Posibila polemică s-a născut din viziunile diferite asupra textului. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-06 09:03:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Un poem profund. Pe care îl citeşti cu plăcere.
Superbă interpretarea antinomiei "cuvânt-noncuvânt" sintagma "hoit" făcând trimitere la descompunere. Aşadar, atât cuvântul cât şi tăcerea , aflate în acest poem, sunt sugerate a fi în descompunere. Care poate presupune nu atât aneantizare perfectă cât, mai ales, cândva, după fireasca reintegrare, o nouă renaştere.
Un poem al dezamăgirii. Al unei mari dezamăgiri, un „luceafăr” condensat, extrem de condensat, devenit aproape monadic.
Superb, absolut superb versul „Un rând mai tac şi gata, un rând mai stau şi-atât.”
Nu am înţeles ori nu am prins eu sensul sau chiar este o greşeală formularea „Un „hoit” – acesta este cuvântul şi tăcerea”; „cuvântul şi tăcerea” par a fi subiectul multiplu datorită articolului hotărât şi copulativei. Şi atunci „este-le” prozodic ar trebui să fie altceva. Numai formularea „Un „hoit” – acesta este cuvânt şi tăcere” ar putea permite formularea din text. Unde greşesc sau cine greşeşte? Ori cum trebuie citit şi interpretat?
Cred că versurile al doilea şi ultimul ar mai trebui lucrate. De exemplu „Ce-i gâtuie delirul absurd ca un arcuş” şi „Cuvântul şi tăcerea mă învelesc subtil”
Poate fi un model de poem canonic „insertat” în modern pe filiera Ion Barbu. Afinităţile, în opinia mea, sunt evidente.
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-06 08:58:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
aşa piere sau aşa n-a fost, poetul
bea şi mănâncă iubire, din sângele şi trupul său
"...Banală îţi simt suflarea, crudă"
"de ce-am uscată vena, de ce ţi-e gura udă?"
"Un „hoit” – acesta este cuvântul şi tăcerea
Ce-i gâtuie delirul arcuşului de tuş;
Tot vrei să-l cânt? Preabine! Acoperă-ţi vederea,
Auzul şi mirosul, fă-ţi sufletul căuş,
.....Căci degetele moarte în lut nu au efect,
...banală...crudă...îţi ocrotesc căderea"
durerea este pentru nevinovaţi
aici poetul se leapădă de falsul martiriu
întreţine crezul lumii, întru efemer, dar simte mizeria şi se autoacuză
"...Asculţi ca un copil...
Un „hoit” – acesta este cuvântul şi tăcerea,
Cuvântul şi tăcerea mă învelesc tiptil."
Aşadar, mai mult decât iubire, minciună, mai mult decât durere, repulsie.
Vot.
De bine,
Cristi
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-01-06 06:27:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adrian, e foarte liric si corect prozodic, dar, iertaciune, n-am priceput mai nimic
m-am gatuit mai ales de aici incolo:
"Ce-i gâtuie delirul arcuşului de tuş"
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-01-05 23:43:42 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|