|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un hoit acesta este cuvântul și tăcerea |
|
|
Text
postat de
Adrian A. Agheorghesei |
|
|
Un hoit acesta este cuvântul și tăcerea
Ce-i gâtuie delirul arcușului de tuș;
Tot vrei să-l cânt? Preabine! Acoperă-ți vederea,
Auzul și mirosul, fă-ți sufletul căuș,
Și nu cumva, vreo clipă, s-omagiezi poetul,
Căci degetele moarte în lut nu au efect,
Țărâna, dar, și florii îi leapădă regretul,
Iar hoitul, ah, iubire, e un Poem perfect!
De ce te miri? Banală iți simt suflarea, crudă!
Voi, ochi străini și critici, închideți-vă-n gât!
De ce-am uscată vena, de ce ți-e gura udă?
Un rând mai tac și gata, un rând mai stau și-atât.
Și a trecut. Doar piele-s, îți ocrotesc căderea,
Falsând, final, arcușul. Asculți ca un copil...
Un hoit acesta este cuvântul și tăcerea,
Cuvântul și tăcerea mă învelesc tiptil.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tea, Veronica, Iulia,
...Vă mulțumesc pentru frumoasele cuvinte! Să aveți un an care să vă împlinească! |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-01-08 22:58:52 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Veronica, chapeau bas !
datorita tie, pot spune si autorului :
enfin, maitre !
tu as nommé l'impossible désir de dire au-delà de la crainte de mourir avec
pretuire,
iulia |
|
|
|
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2009-01-08 20:30:30 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
AAA,
Am venit tarziu (cu un comentariu) la poezia ta. Stelele au fost date, voturi multe au fost si iata ca lumea a vibrat la spusele si nespusele tale.
Eu vreau numai sa-ti spun asa: ca am simtit, la lectura, momentul de "extaz" in care ai scris-o. Acel moment in care cel ce scrie devine "sclavul" poeziei si se supune vrerii ei, acel rar moment in care POEZIA pune stapanire pe trupul, sufletul si mintea celui in care se cuibareste si din care iese intr-o explozie de frumusetze. Si cel din care ea se naste se numeste POET.
Am simtit tragedia spunerii si nespunerii tale, extinsa, de fapt, la intreaga noastra existentza, am vibrat la poezia asta cum la nicio alta a ta n-am facut-o.
Si am avut un nod in gat de fiecare data cand am citit-o. Pozia ta se ridica, dupa parerea mea, la un nivel la care stelele si voturile sunt irelevante. Totusi votez, pentru ca acesta e singurul fel in care imi pot manifesta admiratia!
VPL. |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2009-01-07 19:12:38 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu-i deloc usor sa te situezi intr-un "no man's land", Adrian sau poate e usor dar grozav de riscant....asa cum, de fapt, spui in poema ta.....penduland intre "cuvantul si tacerea" extremelor......si mai cred ca de aceea ..."te( ma) invelesc tiptil."....nu cred ca e discretie ci numai o imensa oboseala in care troneaza deziluzia....
La multi Ani, Poete!
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2009-01-07 16:10:26 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
le vor - le va; ueni - unei; pucntele - punctele; |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-01-06 22:18:49 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
...Radu, Cristi, d-le Corbu, Adriana, Marinela, așa cum știm, nu există intepretări bune sau rele, există doar interpretări. După ce acestea vor fi fost făcute, receptorul ia cu el o bucată din obiectul intepretat (legitim sau nu), pentru o anumită vreme. În acea bucățică există reușita sau eșecul. Mai mult decât un eșec - un bușai zdravăn - se arată rânjind atunci când "opera" rămâne, pe de-a-ntregul, autorului.
...Radule, textul ăsta n-a fost înțeles complet decât de două persoane. Dacă îi cauți o logică de toate zilele, te vei lovi de mari greutăti. Ție iți lipsește corespondentul afectiv, și nu vei putea perfora niciodata, total, "suflul" poeziei. Peste timp, nici măcat cele două persoane nu vor mai înțelege, deoarece le vor lipsi și lor respectivul corespondent.
...D-le Corbu, aveți un fragment în care ați punctat foarte loial gândului meu. N-am să-l arăt. Cu privire la nedumerirea din primul vers, respectiv titlu. De foarte curând, am ajuns la concluzia că unui poet, sau unuia care tinde spre acest "titlu", poezia nu i se arată, goală, decât de foarte puține ori în viață. De foarte puține ori. De cinci, zece ori. Atunci, aceasta deschide cu forcepsul cutia toracică, ia o parte din ceea ce găsește, și pleacă. Ce urmează este o căutare a respectivei părți. Și, uneori, o altă Întâlnire. Este o mare eroare să se întrebe atunci "de ce", dar una și mai mare să se întrebe "cum" s-o scriu. Textul ăsta n-are o a doua mâna de var, n-a suportat nici șmirghel. Deci, dezacord? De acord. Sau silepsă? Poate unde "cuvantul și tăcerea" se identifică, logic nu mai sunt două părți, deci nici subiect multiplu. Ori versificația, atât de adânc întipărită în mine, s-a autoimpus. Nu știu ce e cu adevărat, dar este expresia perfectă a ueni ființări de ieri. Dacă graamtica nu mă iartă, mă văd nevoit să suport pedeapsa-i. :)
...Adriana, nu știu dacă mizez pe intuiția cititorului. Cred că mai curând pe puterea acestuia de-a penetra unele construcții care la prima vedere sunt eronate din mai toate pucntele de vedere. Tu ai făcut-o de câteva ori, și de fiecare dată te-ai apropiat de sensul veridic.
...Marinela, cred că ai dreptate, probabil voi renunța la ghilimele.
...Carmen, la mulți ani și ție! Toate bune!
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2009-01-06 22:14:55 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adriane, La multi ani! Faina scriere!
Traiasca Iasul! :) |
|
|
|
Postat
de catre
Carmen Anghelina la data de
2009-01-06 16:24:40 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
PS. Adrian, ți-aș sugera să nu pui ghilimele la hoit, că te-ai desfășurat destul pe înțles, apoi.
Tot eu,
M:P. |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-01-06 12:15:20 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un poem care m-a impresionat și mi-a adus mulțumire în suflet că am intrat aici să îl citesc.
Frumos mai folosești cuvîntul, poetule Adrian,acel "Falsând"de la fals, chiar mi-a plăcut cum l-ai utilizat, cum i-ai dat viață într-un poem, deși cunoaștem că gerunziu nu e ceva dorit într-o poezie.
Un vot și toate stelele din partea mea.
Am să te mai citesc cu foarte mare bucurie în suflet, azi mi-ai dat "desertul" pe care-l căutam aici!
Un an inspirat!
La mulți ani!
M.P. |
|
|
|
Postat
de catre
Marinela Preoteasa la data de
2009-01-06 12:13:33 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
este adevarat si asta. de evitat.
|
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-01-06 09:12:56 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Apreciez la Adrian ca scrie profund, dar mizeaza foarte mult pe intuitia cititorului. Nici nu cred ca e rau. :) |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-01-06 09:12:18 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mulțumec Adriana. M-am gândit și eu însă trebuie să observi vulnerabilitatea ambiguității semantice posibile "cuvântul și tăcerea este un hoit" |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-06 09:11:37 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
hoitul |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-01-06 09:06:53 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
daca nu ma insel, autorul spune ca mai jos ca hoitrul e un poem perfect.
asa cum cuvantul si tacerea ar putea fi de la inceput cuvantul nerostit ci scris- adica poemul |
|
|
|
Postat
de catre
. Fiinta la data de
2009-01-06 09:06:27 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Precizare
De regulă, când am timp și citesc un text care îmi place, și simt nevoia să comentez, niciodată nu citesc alte comentarii care, în opinia mea m-ar influența. Citesc după. Așa am procedat și aici. Constat că opinia mea este aproape antitetică celor două comentarii anterioare. Iată diferențe de percepție. Evident trebuie luate toate ca atare. Fără vreo semnificație voit polemică. Posibila polemică s-a născut din viziunile diferite asupra textului. |
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-06 09:03:42 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un poem profund. Pe care îl citești cu plăcere.
Superbă interpretarea antinomiei "cuvânt-noncuvânt" sintagma "hoit" făcând trimitere la descompunere. Așadar, atât cuvântul cât și tăcerea , aflate în acest poem, sunt sugerate a fi în descompunere. Care poate presupune nu atât aneantizare perfectă cât, mai ales, cândva, după fireasca reintegrare, o nouă renaștere.
Un poem al dezamăgirii. Al unei mari dezamăgiri, un luceafăr condensat, extrem de condensat, devenit aproape monadic.
Superb, absolut superb versul Un rând mai tac și gata, un rând mai stau și-atât.
Nu am înțeles ori nu am prins eu sensul sau chiar este o greșeală formularea Un hoit acesta este cuvântul și tăcerea; cuvântul și tăcerea par a fi subiectul multiplu datorită articolului hotărât și copulativei. Și atunci este-le prozodic ar trebui să fie altceva. Numai formularea Un hoit acesta este cuvânt și tăcere ar putea permite formularea din text. Unde greșesc sau cine greșește? Ori cum trebuie citit și interpretat?
Cred că versurile al doilea și ultimul ar mai trebui lucrate. De exemplu Ce-i gâtuie delirul absurd ca un arcuș și Cuvântul și tăcerea mă învelesc subtil
Poate fi un model de poem canonic insertat în modern pe filiera Ion Barbu. Afinitățile, în opinia mea, sunt evidente.
|
|
|
|
Postat
de catre
Emanuel Cristescu la data de
2009-01-06 08:58:32 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
așa piere sau așa n-a fost, poetul
bea și mănâncă iubire, din sângele și trupul său
"...Banală îți simt suflarea, crudă"
"de ce-am uscată vena, de ce ți-e gura udă?"
"Un hoit acesta este cuvântul și tăcerea
Ce-i gâtuie delirul arcușului de tuș;
Tot vrei să-l cânt? Preabine! Acoperă-ți vederea,
Auzul și mirosul, fă-ți sufletul căuș,
.....Căci degetele moarte în lut nu au efect,
...banală...crudă...îți ocrotesc căderea"
durerea este pentru nevinovați
aici poetul se leapădă de falsul martiriu
întreține crezul lumii, întru efemer, dar simte mizeria și se autoacuză
"...Asculți ca un copil...
Un hoit acesta este cuvântul și tăcerea,
Cuvântul și tăcerea mă învelesc tiptil."
Așadar, mai mult decât iubire, minciună, mai mult decât durere, repulsie.
Vot.
De bine,
Cristi
|
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Iordache la data de
2009-01-06 06:27:56 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adrian, e foarte liric si corect prozodic, dar, iertaciune, n-am priceput mai nimic
m-am gatuit mai ales de aici incolo:
"Ce-i gâtuie delirul arcușului de tuș"
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2009-01-05 23:43:42 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|