Europeea e şi a mea. Voi aţi devenit şi ai mei. Cum v-aş putea lăsa, atunci, fără daruri de Crăciun, din partea mea?
Vi le las, e drept, oleacă mai repede decât preconizasem…
Nădăjduiesc să vă bucure. Pe mine m-a bucurat să vi le pregătesc.
:)
Primul dar (pentru a nu uita cât de uşor se face răul):
Ascensiunea
Şt. A. Doinaş
Bine-nţeles că muntele din faţă
e accesibil: unora le place
să-l ia pieptiş… Noi însă preferăm -
pentru-a-mpleti utilul cu plăcutul –
un drum mai ocolit care hrăneşte
şi gustul nobil pentru frumuseţe:
privelişti, şi răcoare, şi popasuri,
şi zvon de fagi suit în cer cu triluri.
Ce minunat e să pornim alături,
ca buni tovarăşi, şi încet-încet,
să ne-nşirăm pe cale… Cei mai grei
rămân, fireşte,-n urmă. Dar e bine
să simţi în ceafă răsuflarea lor,
mereu mai otrăvită, galopând
la serpentine. Alţii nu se lasă,
ci calcă-n pas cu noi. Şi e nevoie
de-o piatră lunecoasă, de-o mişcare
îndemânatică pentru a-i face
să cadă în abis. Foarte utile
sunt, uneori, privirea, gestul, vorba:
te-ntorci spre câte unul aruncându-i
dispreţul strecurat prin gene, micul
surâs superior, şi dintr-odată
îl vezi rostogolindu-se la vale,
parcă lovit de-un fulger nevăzut.
Se-ntâmplă însă-adesea ca ispita
să vină chiar din partea lor: în clipa
când au alunecat pe-un smoc de iarbă,
ei scot uşor un strigăt, fac o mină
de nedescris, rugându-te să-ţi sprijini
piciorul greu în pieptul lor, cu talpa
bocancului să calci crispata frunză
a mâinii lor, ce-ar vrea să se agaţe.
Ciudat e că privirea lor, în care
înaltul munte-i cât o gămălie
de ac, în loc să scapere ca spada,
nu-ţi zvârle-ndărăt decât uimirea.
Ulii le-nşfacă strigătele-n clonţ.
Şi e în jur o forfotă voioasă
de răpitoare. Însă vine ploaia,
şi şterge orice urmă… Şi urcăm
tot mai încovoiaţi, dar cu plăcerea
de-a constata că noi, care ajungem,
noi aparţinem toţi, prin gest şi chip,
aceleiaşi plămade: rasă mândră
de-nvingători care se simt acasă
pe creştetele semenilor lor.
Jur-împrejur, priveliştea-i sublimă.
Al doilea dar (pentru atunci când durerea şi tristeţea lumii sunt atât de apăsătoare încât ne mirăm că încă nu ne-au răpus):
Şi-acum, nu înainte de a vă ura să aveţi un Crăciun căruia să nu-i uitaţi esenţa, pe care să-l petreceţi cu bine, în sănătate şi tihnă şi bucurie, pentru că oricum urmează o perioadă în care nu voi avea acces la internet şi pentru că, spre a putea merge mai departe, uneori o pauză e binevenită, „închid uşa, sting lumina, trag oblonul şi încui, magazinul meu de vise nu mai vinde nimănui”…
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
Comentariile
userilor
Mulţumesc şi eu, Iulia! Îmi pare bine că te-ai oprit aici şi, de asemenea, îmi pare bine că ai avut Crăciun alb...
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-12-29 18:48:03
Chiar daca pleci -pentru sarbatori, se accepta :)!
vei gasi aici alaturate multumirile mele !
Te-am lasat pour la bonne bouche, recunosc, ca sa desfac in tihna darurile tale,
la mine merge greu de tot trilulilu - dar am rabdare, sunt prea frumoase, cu inima ta alese toate...
'Şi din fiece dezastru
Şi crepuscul stins în piept,
Doamne, fă lăstun albastru
Şi fă zâmbet înţelept'
Multumesc, Mariana !
Craciun iubit, asa cum meriti tu !
Postat
de catre
iulia ralia la data de
2008-12-21 21:33:46
Ba nu, am greşit, Toru. Fermecă-tor ai fost de fiecare dată.
Poate cel călă-tor, dacă zici că desfaci iurta... Şi înduioşă-tor...
:)
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-12-21 17:50:17
Mulţumesc, Toru!
Da, de data asta, cel fermecă-tor...
Să nu fii singur de Crăciun, asta îţi doresc. Şi te îmbrăţişez. :)
Postat
de catre
Mariana Ghicioi la data de
2008-12-21 17:32:23
admir pornirea de a face daruri asa
cum ai deschide ferestre intr-un "calendar
de Ajun" sufletesc.
nici nu s-ar putea numi daruri,
dar nu stiu ce cuvant s-ar potrivi.
nemaiavand cuvinte, imi desfac iurta si trec.
dar nu inainte de a-mi aminti
cum, pe cand eram copii, ne pazeam si ne spoream cu sârg colectiile de timbre. acele clasoare cu timbre din toata lumea, unele cu flori, pasari exotice sau scriitori si inventatori, altele din tari unde din timp in timp e razboi sau se moare de foame. intre sublim si tragedie, comorile de timbre la care priveam fascinati.
colectia ta foarte autentica mi-a adus aminte de toate astea.
impreuna cu urari de bine
in intampinarea sarbatorilor :)
toru (unul din tori)
Postat
de catre
craciun fericit la data de
2008-12-21 16:41:13
Multumim, Mari. E un dar pretios, cel din suflet. Eu intru mai rar pe aici, dar m-am grabit sa-ti las un semn ca bucuria ta nu a ramas neimpartasita.
Sa ai un Craciun fericit si sarbatori cu fulgi de zapada...
Postat
de catre
elia david la data de
2008-12-20 23:58:37
Si merci, Mariana, pentru gandul tau delicat si pentru frumoasele cadouri. Le-ai ales foarte bine si mi-au incalzit sufletul.
Noi avem astazi Cenclul "Nicapetre" al revistei Observatorul si Tea a facut un montaj de poezii si muzica. Mi-a placut coincidentza de idei, evident Rady Gyr nu lipseste nici la noi!
Craciun Fericit, Mariana, sa ai parte si tu de daruri tot atat de frumoase pe cat de frumos a fost gestul tau de azi.
Cu drag,
Vero
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-12-20 16:20:43
Pusesem si eu o stelutza mai devreme, dra cineva a sters-o, impreuna cu celelalte doua.
Acuma: * sub forma de vot.
VPL.
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-12-20 16:16:40
stelutza
Radu
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-12-20 16:08:40