PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Protocolar Text postat de Adrian A. Agheorghesei .....Pe drumul principal al cătunului X, din comuna Y, se derula un eveniment mai rar decât Crăciunul şi mai surprinzător decât orice moft al naturii. Două maşini identice se strecurau sârguincios printre construcţiile de chirpici şi celofan. La capătul uliţei, roţile din faţă ale dubiţei se încăpăţânară, intrând, pe jumătate, în gura flămăndă de noroi. -Paştele mă-sii, bolborosi grăsunul din dreapta şoferului, frecându-şi fruntea proaspăt pricopsită cu un cucui. Vrei să-mi spargi scăfârlia, nerodule, de mă bagi în parbriz? De ce-ai frânat aşa? -Păi n-am frânat, ne-am împotmolit! Am întrat în mocirlă. -Mda, şi acu’ ce facem? Cum ajungem? -Păi am cam ajuns. S-a terminat strad... uliţa. Deci, de-aci băgăm autopasu’. -Auto... Aaa, ce băşcălios eşti, Toadere! În paştele mă-sii! -Şefu’ e Crăciunu’... -Aşa, şi? -Lasaţi Paştele mă-sii... -Da’, ce, intră-n conflict unu’ cu altu’? ! Ha, ha... Hai, jos! Cei doi coborâră, şi ajunseră pe pământ sigur cu picioarele împodobite de la genunchi în jos. Grăsunul încercă să-şi afle pantofii albi, işi slabi iritat nodul cravatei brăzdată şi ea de fire maronii, apoi privi invidios la cizmele de cauciuc din picioarele lui Toader, care se terminau peste rotule. -Ştiai, Toadere, paştele cui l-o făcut! - Ce, şefu’? Cum să găsesc adresa? -Taci, băi, şi cheamă-i pe ceilalţi, să facem rapid o recapitulare, până nu te colind c-un dos de palmă. Din cealaltă dubiţă, se coborâră cinci inşi, doi din faţă, trei din spate, şi, alături de Toader, se împliniră în faţa grasunului. -Aşa, începu grăsunul, curăţându-şi cu o cârpă pantalonii de stofă. Deci: practic mergem la o adunătură de sălbatici, care stă dincolo de dealul din faţa noastră, in prima cocioabă de după el. Bărbat, femeie şi vreo cinci, şapte, opt sau nouă puradei. Că da, n-ai, da’ te coţăieşti. Toată ziua şi de patru ori pe noapte. C-aşa-i rom... Paştele... În mare ştiţi protocolul. Ca anu’ trecut, dar cu îmbunătăţiri. Vlad şi Anghel descarcă aparatura şi alimentele, aranjează alimentele; Nicu, anul ăsta, la sunet, Dorin şi Cornel la imagine, eu peste voi şi la microfon, iar tu, Toadere, om bun la toate. Anghele, fă-mi repede un inventar. Ce dăm? -Nu dăm noi, dau... -Eu văd că noi suntem aici. Ce dăm? -Cinşpe kile de ulei, zece de făină, zece de zahăr, doi saci de cartofi... -Ho, îl opri grăsunu. Descărcaţi şapte de ulei, făina lăsaţi-o toată, un sac de cartofi, cinci de zahăr! Continuă! - Orez, nu ştiu exact, vreo zece, cred, vreo zece batoane de salam, carne de porc, nu ştiu cât, zece pui... De astea mari, cam atât. În rest, juma’ de dubă de prostii - bomboane, ciocolată, portocale, banane, suc... Aaa, nişte tigăi, oale, farfurii, un brad... -Bun, bun. Ei, voi descărcaţi jumătate din totu’ ăsta. Nu ca anul trecut. Ptiu. Fraieri! Vlad, tu eşti ăla priceput la design? -Da, dar... -Perfect. Bă, nene, ştii cum aşezi acolo? Aşezi în aşa hal, încât din sacu’ ăla de cartofi să pară un câmp, kilele alea de carne, o crescători de porci, uleiul, lanuri de floarea soarelui, puii să cadă din cer, ca-n reclama aia, o ştii, şi tot aşa, băi nene. Aşa le pui. Bun, bun. Dorine, tu mi-ai distrus emisiunea ultima dată. De aia nu mai stai la prim-plan. Stă Cornel. Tu la ansamblu. Nici acum nu pot uita. Păi cum, bă nene, să filmezi tu cum râdea ţâncu’ ăla negru. Taman în minutu’ de aur tu-mi filmezi zâmbet! Pleosc!. Cum mă, Dorine? Paştele... Aşa. Cornele! -Da. -Ştii ce vreau de la tine? Cand suntem live şi intră Vlad şi Anghel încărcaţi cu alea-alea tu propteşti prim-planul... unde? -Unde?! -Cum unde, imbecilule?! Băi, voi aţi terminat v’o şcoală de televiziune? Că parcă numai eu ştiu cum se face asta. Cum unde? Trânteşti camera în ochiul ăluia care-şi zborşeşte primul lacrimile. De preferat la mamă. Ştiţi, femeie în vârstă, fără viitor... Nu prunc care încă speră, că nu-i bun impactul. Vreau să-i bagi obiectivul in pupilă. Dacă îşi ţine ochii închişi, intri prin pleoapă, nu mă interesează. Tu ajungi la pupilă! Vezi cu luminiozitatea – să n-o sfecleşti! Bagi atăta cât să pară ăla roşu la „făţet”, că urlă a moarte. Să-i prinzi muşchii care se contractă de durere, lacrimile care-i intră-n nas, şi nu care cumva să muţi imaginea când îşi trage nasu’. Las-o acolo. Dacă pune mâna pe vreo bucată de carne, vreau să-i surprinzi tremuratu’ ăla de emoţie. La fel la buze, la barbă. Întri cu imaginea până-n măruntaiele inimii lui mici şi negre, de nimic. Nicule, vezi cu sunetul! Vreau să aud sughiţuri, eventual hohote, vreau să aud cum se amestecă mucii cu lacrimile. Cum trosnesc oasele degetelor când pune oarecare mâna pe oareşce bunătăţi. Nu vreau numai durere, vreau să văd şi să aud umilinţa, că asta-i satisface pe cei din faţa televizorului – bucuria de-a nu fi în locul celui de după sticlă. Bucuria de-a fi mereu telespectatorul. Mila, altruismul şi celelalte prostii vin mereu şi mereu după. Aţi priceput, băieţi, da? Ok, să mergem. Şapte oameni urcau alene dealul la călcâilele căruia o cocioabă aştepta primul vânt şi nimic mai mult. În faţa acesteia, alţi şapte priveau prin aceştia. Şapte chipuri fără persoane după ele, şi un cor anemic. -Crăciun fericit! Grăsunul călcă într-o groapă, se dezechilibră şi se adună de pe jos. -Paştele... Doamne iartă-mă, că-i Crăciunu’! Da, da... Crăciun fericit şi vouă!. Înainte de-a intra în căsuţa de chirpici, îl trase deoparte pe Anghel. -Anghele, ştii, cu toata învălmăşeala asta, am uitat un lucru. Mă omoară nevasta! Am uitat de brad. Aşa că du bradul înapoi în maşină, bine? .....În clipa când printre spărturile coştoroabei se auzi „suntem în direct”, pe cătunul X, din comuna Y, începu să ningă cu fulgi mici şi rari, pe care vântul îi înalţa din nou, ori ii purta mereu înapoi. Ningea sărăcăcios şi leneş, ningea protocolar. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Cu un ochi am ras si cu unul am plans... ...si mi-a placut...   Postat de catre Adra Pescarus la data de 2009-01-19 23:37:54               Da, are fraze care contravin spiritului său general, dacă pot spune aşa. Una dintre ele e chiar fraza cheie.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-12-15 23:12:22               am vrut sa spun ca are "mici" scapari de rafinament si spirit de sub stratul ala de ozanza... care contrariaza   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-12-15 23:09:48               ...Radu, m-aş scoate uşor, spunând că aşa e grăsunu - inconsecvent, dar n-ar fi adevărul gol. Da, am vrut să-l fac mai "instabil", dar nu atât de tare. Aici e vina mea. Merci! ...Mariana, acel "şti" e un typo. Voi corecta. Mulţumesc!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-12-15 23:07:54               Las' că-ţi dau eu o steluţă, mai ales pentru pasajul acesta: "Să-i prinzi muşchii care se contractă de durere, lacrimile care-i intră-n nas, şi nu care cumva să muţi imaginea când îşi trage nasu’. Las-o acolo. Dacă pune mâna pe vreo bucată de carne, vreau să-i surprinzi tremuratu’ ăla de emoţie. La fel la buze, la barbă. Întri cu imaginea până-n măruntaiele inimii lui mici şi negre, de nimic. Nicule, vezi cu sunetul! Vreau să aud sughiţuri, eventual hohote, vreau să aud cum se amestecă mucii cu lacrimile. Cum trosnesc oasele degetelor când pune oarecare mâna pe oareşce bunătăţi. Nu vreau numai durere, vreau să văd şi să aud umilinţa, că asta-i satisface pe cei din faţa televizorului – bucuria de-a nu fi în locul celui de după sticlă. Bucuria de-a fi mereu telespectatorul. Mila, altruismul şi celelalte prostii vin mereu şi mereu după." Şi pentru ninsoarea din final. * (simbolică, desigur) Vezi la "cizmelele de cauciuc" şi la "şti ce vreau de la tine"...   Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2008-12-15 20:27:42               grasu' e personajul cheie, evident, dar inconsecventele de limbaj din spiciul final il fac usor neverosimil altfel era de stea (textul, nu grasu') vot   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-12-15 19:57:23	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE