|
|
|
|
|
|
|
|
|
pat-ranger (colecția omul în pijama) |
|
|
Text
postat de
Daniel Bratu |
|
|
jocu-i gata, trag oblonul, vai, ce ploaie e
afară...
trec
mâinile ei peste piese,
iar degetele ca o mătură a luminii
cad prin hublouri,
acolo unde fiara își lasă botul s-atârne, jilav,
fălci sunt mâinile lui
în mănuși ca de sfoară cu dinți
- mută, femeie, hai, mută
pionii mei albi au capete de pui
și etichete H5
și N1
- suntem noi în drumul spre casă
toți vom fi albi,
toți vom fi
toți?
cum râde pământul și scuipă cu litere mari bestiarul
e cerul de-acum o hârtie cu tuș de ziar care strânge
- suntem mieii tăi negri suntem lupii tăi suri
- uite, aici are turnul doi ochi mai rotunzi ca fântâna
când cade nimic nu se varsă din apele clare
sub val din săgeți și din pietre ridică din umeri
- nu-l strânge nu-l face pierdut
- prin el șobolanul cel alb vede creasta a lună
cocoș care-l taie pe burtă cu vârful de pană
și-i mușcă din zid
- apoi bidiviul acesta-n leșin, mătase de orb
are-n coamă, lucește de negru și roșu,
de gât îi atârnă fularul din blana de tigru și fum
- în cercuri năluca-nebuna îi prinde grumazul
e albă cu pielea tocmind respirare
și ceață de aur la poarta inchisă
de vrăji
- sub scară-i parfumul de grâu frământat
și copt laolaltă cu praful
urcat peste tablă și măști
- de unde gândacul cioplit în oglindă
își soarbe tot zborul,
izbind în pereții de lemn
regino, ai șaizeci și patru de umbre în lacrimi,
cum te mai cheamă
mai știi?
omul în pijama cu pătrate mușcă din măr, colțul de stradă e-un șarpe,
îl înghite, iar el
își ridică nebunul și umblă,
pe inele, un alt răsărit i se scurge,
- vai, mâinile ei ce frumos poartă focul,
pe când pânza corăbiei negre îl arde sub ochi
- erau doi copii
dacă regele răsturnat a trăit
trebuie să moară
în alb?
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
cred ca textul, prin personajele sale de fum - neclare, poate fi modelat de imaginația, de corespondența sufletească a cititorului -
povestea de dragoste a celor doi copii - deveniți altfel, fiecare, mai târziu - cei buni(negri - ai fetei - ziarista onestă), cei răi (albii - ai băiatului - patronul, rechin financiar), aliații și ipostazele lor,
poate fi permutată, schimbată, altfel citită, ca un cub Rubik al fantasmelor - magia provine astfel de la cel care citește, în special
mă bucura comentariul tău, cred că primul în pagina mea,
mulțumesc, Casandra
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2008-11-03 07:54:53 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
e un text care trebuie citit de mai multe ori: te face sa meditezi, sa vezi dincolo de miscarea din campul de sah, direct in suflete. din fericire, "peisajul" e destul de neclar incat sa reflecte complexitatea interioara a personajelor.
Daniel, textul are un fel de.... magie.
* (stea)
|
|
|
|
Postat
de catre
nuconteaza nuconteaza la data de
2008-11-01 19:33:42 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
da, e ciudat - încifrarea provine din preluarea de simboluri, personaje și mutarea lor ca pe tabla de șah - textul face parte dintr-un proiect mai vechi, oarecum eșuat, iar ideea cu șahul nu-mi aparține - postat izolat, e ca un ciob de vitraliu care adună, suprapune picturile, aproape de nedescifrat
m-a interesat însă dacă acest "ciob" poate rezista singur, dacă și ce mesaj transmite, în ideea de a continua pe anumite sensuri colecția - astfel încât comentariul tău, Tea, m-a încurajat, încântat,
mulțumesc
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniel Bratu la data de
2008-10-30 08:41:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"omul in pijama cu patrate musca din mar, coltul de strada e un sarpe,
il inghite, iar el
isi ridica nebunul si umbla,
pe inele, un alt rasarit i se scurge,
-vai mainile ei ce frumos poarta focul,
pe cand panza corabiei negre il arde sub ochi"
Ciudat poem erotic....ciudat, dar deosebit de puternic, as zice daca n-ar fi prea putin....
M-a uimit ideea jocului de sah, disecat si astfel dezvaluit....misterul fiecarei miscari e un act dependent de intelegerea, sensibilitatea intuitiva cu care, eventual, poate fi tradus....
" regino, ai saizeci si patru de umbre in lacrimi,
cum techeama...
mai stii?"
Nu stiu daca nu gresesc, dar am imaginea unei existente abia pornite, aruncata -fara alegere- pe tabla patratelor in alb si negru si zbatandu-se fara putinta de finalizare....viata curge...zice iubirea..
As ave asa de multe de spus , dar nu cred sa am suficienta putere, Daniel!
Mi-ai amintit de Vasile Munteanu, dar in clipa asta nu-i simt lipsa!
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2008-10-30 05:44:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ciudata si densa poema, Daniel...
recitesc si revin,
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2008-10-30 01:01:23 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|