PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Pedepsirea faptei bune sau arta delaţiunii, frustrarea şi ura servite ca amintiri* Text postat de Emanuel Cristescu Într-o perioadă, în care proletcultismul era atotstăpânitor, creaţia lui Nichita a spart întreaga ideologie intrând în literatură asemenea luminii printr-o fantă. Şi devenind astfel un simbol. Preţuit, admirat, adorat, invidiat şi, mai târziu, contestat. Însă El şi „patria lui”, limba română, spre disperarea multora, dăinuie şi vor dăinui. Asemenea altui simbol etern: Eminescu. Înţelepciunea lumii ne spune că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Să fi fost acceptat în preajma lui Nichita însemna să ţi se fi făcut o mare onoare. Indiferent cum te vei fi insinuat în acel mediu. Din păcate, acolo, în spaţiul generos în care oficia marele preot al cuvintelor, pe lângă, probabil prieteni adevăraţi, au pătruns ori vor fi fost implantaţi, tot soiul de ipochimeni. Dintre care unii vor fi fost doar nişte pigmei dornici de parvenire cu orice preţ. Lichelismul atavic, frustrarea şi ura funciară a unora dintre aceşti pigmei, care se vor fi bucurat de o astfel de onoare, bine şi profitabil cenzurate atunci, se trădează, iată, mai târziu. Bunul simţ şi minima educaţie ne spun, cu referire la cei plecaţi în lumea umbrelor, aflaţi, cel puţin fizic, în imposibilitate de a se apăra, ca, dacă nu suntem capabili să-i vorbim de bine, măcar să-i lăsăm să se odihnească în pace. Pigmeul parvenit, în furia sa disperată de a-şi depăşi condiţia de pigmeu, va încerca să scape de frustrările şi angoasele pe care apropierea de geniu i le-a inculcat ireversibil în gena sa existenţială. El va face tot ce va fi în stare să scape de acestea. Şi, crede el, singura şansă ca să scape de obsesiva conştientizare a distanţei ce-l separă de ceea ce adora cândva ar fi distrugerea subiectului acestei adoraţii. Direct, în stilul mahalalei ori subtil, în postura de prieten care-şi deapănă amintirile legate de omul declarat a-i fi acordat prietenia. Astfel încearcă el sublimarea propriei sale neputinţe, care, speră, l-ar face independent. L-ar elibera de povara condiţiei de pigmeu şi, de ce nu, l-ar transforma în geniu. Aşa înţelege el să răsplătească fapta bună de a fi fost lăsat în preajma geniului. Adică „umanizând” geniul, prin demitizare, până la calomnie, insultă şi delaţiune sub masca unor manipulante şi, chipurile, detaşate şi nevinovate amintiri. Evident, cum spunea cândva Eminescu, nescăpând ocazia de a se lăuda pe el. Cunosc pe cineva care, la înmormântarea soţiei sale, nu şi-a lăsat fetiţele, destul de mici de altfel, să participe, în ideea ca acestea să rămână în memorie cu imaginea luminoasă a mamei lor de pe când era în viaţă şi nu un chip pe care moartea îşi pusese amprenta. Geniul Nichita va fi avut păcatele sale însă calitatea de „prieten” al lui nu-ţi dă dreptul, în nici un context, să foloseşti, într-o evocare, fie şi detaşată, fie şi polemică, sintagme de tipul „un barbat de 47 de ani, destul de gras, alcoolic”, „Pina una alta, el s-a dus undeva in mintea noastra, care, numai cu multa bunăvoinţa, poate fi descrisa altfel decit iadul.” ”era deja dependent de alcool”, „Multi si-au pus problema daca Nichita ar fi scris ce a scris daca n-ar fi baut. Probabil ca nu.”, ”betiile lui Nichita.” „Nichita credea ca e un mare bucatar” „Era ranchiunos”, „Ii placea sa birfeasca”, „Mintea cu multa fantezie si nu se rusina cind era prins cu minciuna”, „Ii placea sa se uite la televizor la toate prostiile comuniste.” Etc. etc. Şi aceasta numai ca exemlificare a aspectelor care ţin de forma expresiei. Fondul „amintirilor” este şi mai ticălos. La o simplă analiză se constată că textul depăşeşte cu mult aria calomniei. Este delaţiune pură. Probabil, pornind de la astfel de manifestări, se va fi ajuns la dictonul „apără-mă doamne de prieteni că de duşmani mă apăr singur” *Ştefan Agopian, Amintiri din scriitorie: Nichita Stănescu, serial, Academia Caţavencu. (Texte propuse pe Europeea de Radu Ştefănescu. Va fi având oare copyright) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Emanuel, celor de tine afirmate, mai jos/ aduse ca referinta/: 'Cât priveşte prezumţia de onestitate pe care i-o atribui francului prieten al lui Nichita am o singură observaţie: fă un exerciţiu de empatie şi vezi cam ce ar putea să-şi amintească despre tine vreo bună prietenă peste ani. În funcţie de rezultat s-ar putea să-ţi reevaluezi unele afinităţi.' (Emanuel-C) nu pot sa 'le raspund'. nicio clipa nu m-am gandit, nici nu o sa ma gandesc, nici macar nu consider ca este motiv de ingrijoare, ori teama, ori -oricealta indoiala 'cu aplecare' peste viata. 'exercitiul de empatie', in astfel de situatie, este o tentativa la 'ipocrizie'. asa simt 'io' - (si aici, niciun element logic, nu mai incape...nici macar folosita parabola, cu 'acea camila, prin urechea acului 'petrecand'- trecand) o prietena buna, ori un prieten bun, o sa ma/ne aminteasca 'asa cum am fost!'... pe cat de apropiat/ ori real: asa cum am fost!... p.s mi se pare cumva 'prematur', sa port astfel de conversatii. in fine. gand bun tuturor, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-29 21:11:34               CTAAA   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-28 16:20:33               E=ec² unde E=europeea şi ec se ştie.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-10-28 15:55:17               un micuţ typo, strecurat, evident, emoţionat, ca mine: ţigara... neverosimil nestinsă... fără e :)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-10-28 11:50:25               Prietenului site-ului Europeea, CTAA, Genială observaţie. Onest, echidistant şi corect atitudinal. Ca întotdeauna. Neinsinuant. Îi este prietenă Europeea dar mai prieten adevărul.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-28 09:46:25               "Când am citit amintirile nelegiuite pe Europeea, mutatis mutandis, spre deosebire de Antoniu, am clipit. Şi de asemenea, spre deosebire de tine, m-am oripilat." Expresia arată artificialul, falsul, făcătura. Cînd ţi se ridică părul măciucă, eşti oripilat, ţi se întîmplă ceva spontan şi de-a dreptul fiziologic, nu ţi-l scoli singur (asta se întîmplă uneori doar cu unele mădulare mai blegi).   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-10-28 09:27:40               "fă un exerciţiu de empatie şi vezi cam ce ar putea să-şi amintească despre tine vreo bună prietenă peste ani. În funcţie de rezultat s-ar putea să-ţi reevaluezi unele afinităţi" Un criteriu care arată că toată pledoaria este făcută doar din groaza de ce va spune posteritatea despre persoana (minunată) a celui ce pledează. Care, se subînţelege, îşi asumă genialitatea laolaltă cu cei pe care-i apără.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-10-28 09:17:48               Radu Ştefănescu, uneori disproporţionat dedicaţie matinală, care include... cele trei ceasuri rele ale zilei & riscul asumat :)))) ................. dimineaţa cade printre gratiile ferestrei adulmecă timpul grăbit să meargă cu paşi întinşi în jocul inefabil al gândurilor ridicate tocmai în vârful picioarelor să te poată zări mai bine ieşit la drumul mare tălmăceşti adâncuri zămisleşti chipuri după îndemnuri migăloase amestecate cu zâmbete circumvoluţiuni cordoane ombilicale mult fum de la ţigarea rămasă neverosimil nestinsă şi ea grămezi de răni uscate presărate în amontele inimii tale se şterg pe faţă cu gurile căscate în aşteptare mă ronţăi din toate părţile eu îţi ridic statuie crezându-te absolutul ........................ inspirată de comentariul preadistins: " domnule Corbu, Elena Toma nu va fi sanctionata niciodata, indiferent de circumstante. Pentru mine, a devenit o evidenta. Voi continua sa ma apar de fiecare data, asa cum pot, chiar daca uneori disproportionat. Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 22:52:31 ............................ colegial Elena Toma   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-10-28 08:49:27               bună dimineaţa, tuturor ! citind comentariile din subsolul acestui text, reamintesc, ( pentru moment, restul depinde de Radu Ştefănescu ) " Inima are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte. " (Blaise Pascal)   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-10-28 07:22:35               Gina Bultoc, Trebuie să fie magnific în insulă soare superb şi ploaie!!! Sper că nu simultan. Cât priveşte prezumţia de onestitate pe care i-o atribui francului prieten al lui Nichita am o singură observaţie: fă un exerciţiu de empatie şi vezi cam ce ar putea să-şi amintească despre tine vreo bună prietenă peste ani. În funcţie de rezultat s-ar putea să-ţi reevaluezi unele afinităţi. Despre Nichita ai scris absolut OK.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-28 04:49:22               Latunski, Că tot ai adus-o în discuţie pe doamna care, credea ea, a pedepsit elocinţa, să nu uităm că neclipirea în faţa nelegiuirii poate fi la rându-i nelegiuire. Eu nu sunt fun mercenari şi ,de când am înţeles că barilul este principalul acţionar de la neprihănita Vaxademia Ţaţavencu, am luat emetiral şi m-am decontaminat. Când am citit amintirile nelegiuite pe Europeea, mutatis mutandis, spre deosebire de Antoniu, am clipit. Şi de asemenea, spre deosebire de tine, m-am oripilat. Şi mi-am adus aminte două maxime: "A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger" Nichita Stanescu "Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea prieteni ireprosabili." Ernest Hemingway Şi mi-am zis ai avut dreptate Îngere, o să fii poet toată moartea. Cu prietenii însă te-ai cam înşelat.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-28 04:43:01               Lermontov şi Cicero? Cum aici era vorba despre viaţa privată a oamenilor celebri şi talentaţi, exemplele sînt "beton"!!! Mai ales Cicero, mai ales...Chiar aşa proletcultist, cum mă caracterizaţi, pot citi despre viaţa lui Cicero printre rînduri. Şi "mă prind" de ce Fulvia i-a înfipt un ac în limba-i moartă. Dar o să vă urmez sfatul. Şi nu o să fac nici o paralelă între operele lor şi viaţa lor particulară. Nici n-o să mă oripilez cînd, oameni fiind înainte de toate, voi observa că, deşi stau pe socluri pentru cele născute, pot fi judecaţi şi pentru pentru cele făcute. Amin!   Postat de catre latunski criticul la data de 2008-10-28 01:36:00               Latunski, Poate să fi postat clona mea de serviciu, că are în atribuţii. Dar îmi raportează mereu. Nu este vorba de nici o somaţie. A fost un sincer help acordat ca urmare, consideram atât eu cât şi clona cea isteaţă, a sincerităţii din fraza "Nu ştiu de cine ar trebui să mă desolidarizez." În rest libertate, onestitate, bună credinţă, ecoliteratură şi mai ales inteligenţă şi valoare. Carboavele şi copeicile cheltuieşte-le cum vrei, citeşte ce vrei,(îmi pare rău totuşi că la valoarea ta te laşi aşa de uşor prins în mrejele sfinţilor colegi ai lui Cornel Ivanciuc!!!) şi, poate dacă ai timp dă o geană prin Lermontov şi Cicero. Poate şi prin opera lui Peia.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-27 20:22:50               Domnule Emanuel Cristescu, cine postează folosindu-se de contul şi parola domniei voastre? Că altfel nu-mi explic somaţiile repetate pentru desolidarizarea de opiniile lui Şt. Agopian. Dacă răsfoiesc cîteva pagini virtuale ale domniei voastre, vă pot cita cu nenumărate exemple: libertatea opiniilor personale, afirmarea lor fără restricţii pe acest sait, dialogul constructiv şi ecoliterar. Mi-am exprimat o opinie personală (reveniţi la primul comentariu, pentru a vă edifica). Altfel, mă onorează faptul că m-aţi "băgat în seamă". Ce v-a deranjat aşa de acut? Faptul că citesc "Academia Caţavencu"? Pentru asta mă categorisiţi înger emasculat? Cei care se solidarizează cu opiniile domniei voastre sînt doar eunuci genetici? Sau posibile clone de Kwisatz Haderach? Sigur nu i-aţi cedat contul (temporar) lui Ioan Peia?   Postat de catre latunski criticul la data de 2008-10-27 19:19:12               pe insula, e un soare superb... ups, a inceput sa ploua: din cate stiu, Stefan Agopian este un tip 'franc'. mi-a placut postarea lui radu-stef!... pe nichita s. il iubesc de-o vesnicie si ceva... nimic extraordinar pana aici! nu cred nicio clipa ca S. Agopian a dorit sa 'stirbeasca' ori sa 'murdareasca' imaginea inegalabilului 'om-poet' Nichita Stanescu. fara de omul Nichita, poetul nu exista! iar omul Nichita, a fost Om, pana in 'extreme'...asa cum a fost, si este ca Poet! - o intensa traire, un asumat/neasumat risc! - un fel de 'sacrificiu' pentru sine, mai intai, si pentru cei'semeni, mai apoi! Nichita nu s-a dorit un 'sfant'. nici nu a trait ca un 'sfant'. El, a trait in forma lui frumoasa de Om: vulnerabila, riscanta, si poetica!... la intervale, 'ademenea' ingerul, ca nimeni altul. http://www.youtube.com/watch?v=XavWlRoB9Nw pe cat de drag imi este Poetul Nichita, pe atat de drag si de credibil (imi) este Omul Nichita: impatimit, dependent, si ‘pacatos’… /cum oricare Geniu, ‘ever’, intre Oameni nascut/ spun: ca sa inteleg Poetul, mi-a trebuit sa cunosc, in timp, Omul… imi plac biografiile, fiindca nu cred in ideea de ‘idolatrizare’ ori ‘sanctificare’. Si de ce oare, trebuie sa pretindem ca ‘Acei Oameni Extraordinari’ , nu au pacate? http://www.youtube.com/watch?v=_xLjFp3vcuY&feature=related http://www.youtube.com/watch?v=DWu8SImDd7Q&feature=related o ‘idee de ‘DoamnaValeria Seciu’, impacand clipa: http://www.youtube.com/watch?v=59-IAHqdz90&feature=related am spus, imputinat!... daca imi dadeam drumul ‘gurii’, suparam mai mult decat 1 autor: so, vaya con Dios! http://www.youtube.com/watch?v=7LUm-E4GPU8 regards, ca de obicei, IO, gina goia ale mele respecte!   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-27 17:56:54               Latunski, De exemplu de ideile "citititorii noştri sunt mai puţin manipulaţi decât ai lor" "cititorii noştri sunt mai inteligenţi decât ai lor" Pentru că se înscriu în antica şi manipulatoarea strategie "divide et impera" destinate să gâdile orgoliul îngerului emasculat Te mai poţi.... chestia aceea cu nuanţă poloneziacă şi limba nod, de tratamentul amical pe care distinsul Agopian i l-a aplicat fostului său priten care l-a recomandat editorului Ciobanu, de mandatarul acela care nu te mai creditează cu apă vie şi mai ales de colecţia aceea manipulatorie. Donează domnule carboavele şi copeicile oamenilor nevoiaşi şi nu te mai lăsa manipulat de convingerile comuniste îmbracate în piele de capitalism de dâmboviţean...   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-27 17:26:02               Nu ştiu de cine ar trebui să mă desolidarizez. Greu cuvînt, mi se face limba nod, parcă ar fi un nume propriu polonez. Dar mă deso..... De conflicte artificiale şi de pretinşii prieteni. Cît ar vrea ei să ajung celebru, ehei...   Postat de catre latunski criticul la data de 2008-10-27 12:09:35               (EC şi MB) Da CTA. Acelaşi procedeu cu al distinsului A. Egalitate situaţională. Diatribă marca CTA. Păcat de spaţiu. Evident inteligentă dar lipsită de onestitate. Poate vii şi on topic.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-27 10:18:57               Dan Cârlea, Furat de subiect am ignorat improprietatea analogiei cu Eminescu. Care dintre prietenii declaraţi ai lui Eminescu să fi procedat precum distinsul "prieten" al lui Nichita? Textul meu viza acest aspect. Oare valorile prieteniei enunţate de Cicero (De Amicitia) să mai fie valabile?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-27 10:13:04               Observ solidaritatea aspiranţilor la genialitate (EC şi MB) în a apărarea statutul periclitat al genialităţii. Deocamdată lucrează în trupele de geniu la consolidări şi fortificaţii. La temelia genialităţii, stropesc cu dezodorante picioarele dezonoraţilor.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-10-27 10:03:11               Intrebare la Radio Erevan: "Este adevarat ca marele poet Adrian Paunescu a fost comunist? mai este? si ce legatura are geniul poetic cu politica? Raspuns: "Da, este adevarat. Acum, insa, este PSD-ist, ceea ce transforma geniul poetic in geniu politic. Vezi exemplul lui Eminescu din Valea Jiului si al sefilor sai ierarhici, Ion iliescu si Marian Vanghelie" Zexe   Postat de catre Andrei Florian la data de 2008-10-27 09:59:57               "cu manşeta revistei la vedere." Acesta ar fi cel mai benign aspect. Mai ciudată ar fi convingerea interioară. Ar însemna că sloganul invocat să-şi fi făcut efectul. Fie şi subliminal. Mă vei convinge cu un exemplu de desolidarizare. aştept. Oricum m-aş bucura să fie blasfemie.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-27 09:50:27               „-Adevărul nu se confundă întotdeauna cu dreptatea. -Unde ai citit astea? -În toate cărţile bune...” William Faulkner – „Lecţia de chimie” Şi acest logo (aparţinînd Dilemei vechi) îmi gîdilă orgoliul. Conform principiului enunţat de domnia voastră -captatio benevolentiae- mă plimb prin aglomerări umane, cu manşeta revistei la vedere.   Postat de catre latunski criticul la data de 2008-10-27 09:39:38               Text şi subtext Poate nu înţelegeţi ce greutate va fi avut în epocă aprecierea de către Nichita a textelor unui anonim. Poate nu realizaţi ce şansă extraordinară a avut acest anonim. Poate nu evaluaţi ce impuls extraordinar în lansarea acestui anonim va fi reprezentat vorba lui Nichita atunci. Poate nu aţi remarcat postura în care s-a insinuat în mediul stănescian viitorului amintirolog: aceea de numumismat. Poate nu remarcaţi planul subţire cu care şi-a urmărit interesul. Ca mai apoi, peste timp, când maestrul de altădată nu mai era, să fie „lăudat” până la demolarea, bucată cu bucată, a acestuia, subtil şi insidios. Poate nu aţi lecturat cu atenţie fraze de tipul : „Aveam 33 de ani si nimic in spate. El, 47, si o opera imensa. E drept, nu mai publicase nimic original de sapte ani, dar lucra la Epica Magna. Eu scriam la Manualul intimplarilor. Manualul... a fost cel care a declansat inceputul prieteniei noastre.” „E drept nu mai publicase nimic original de şapte ani” Adică? Înţelegeţi contrariul? „lucra la Epica Magna” „Eu scriam la Manualul intimplarilor” Nu observaţi punerea semnului de egalitate situaţională dintre opera imensă a omului de 47 de ani şi „nimicul din spate ” al celui care avea 33 ani? Reverenţioasă amintire. Subtextul nu vă spune nimic? Poate nu aţi observat nuanţele „M.D.: Dar tie, Nichita Stanescu ti se parea un geniu? St.A.: A, asta sigur! Nichita avea toate atributele unui om de geniu.” Atenţie „ ţi se părea” „a , asta sigur”, „avea toate atributele!!!!” dar… ori „M.D.: Despre el se spusese deja asta. St.A.: Da, toata lumea il considera un geniu.” Toată lumea ÎL CONSIDERA!!!! Vedeţi cumva vreo aserţiune clară, limpede de asumare a cuvântului „geniu” de către distinsul rememberolog? Alcoolismul, care văd că v-a captat atenţia, pare cea mai neînsemnată "laudă". Citiţi cu atenţie şi observaţi că nimic din personalitatea lui Nichită nu scapă, post mortem, "drăgălăşeniilor" de adevărat "prieten" ale desenatotorului tehnic ajuns, cu ajutorul impulsului dat de Nichita "cineva". Acum, se subânţelege, anonimul numismat de atunci, este geniu iar amintirea aceea de protejat al lui Nichita îi produce disconfort existenţial. De aceea psihocomportamental, trebuie să scape de ea, de angoasa pe care i-o produce. Şi cum să o facă? Minimizând ceeace atunci i se părea inaccesibil, umanizând până la calomnie şi delaţiune, pe acela care, cândva era maestrul. Nu în alb şi negru distinse Cârlea. Ci homeostilistic. Insinuant. Conotativ. De tip halou. Vezi antiteza salariului amintiristului versus veniturile lui Nichita, vezi, deocamdată, umbra de acuză de colaboraţionism cu securitatea, (episodul Ungherea) vezi denunţarea nonvirilităţii poetului, etc. etc. Un fin psiholog, ca domnia voastră ar fi putut remarca. Ori poate chiar ai remarcat dar ne testezi gustul spre procopianism. Mă refer la ilustrul din Cezareea. Latunski, problema copyright-ului a fost rezolvată. Radu a scos textul. Pentru că nu aş vrea ca Europeea să poată fi acuzată de către inteligenţii şi distinşii moralişti de la Caţavencu. Îmi amintesc faptul că acolo a lucrat cândva şi Cornel Ivanciuc. Sunt convins că mulţi dintre domniile voastre credeţi că a fost singurul. Eu nu. Ei se află şi într-o relaţie etică şi neprivilegiată şi cu barilul. Şi cu părţile sociale. Şi cu multe altele. Justiţiari pur sânge. Şi oneşti. Maeştrii în arta persuasiunii, pe unde s-o fi învăţând ? observaţi nu am spus manipulării, ei gâdilă orgoliul multor cititori, sancta simplicitas, cu inteligenţa acestora, adică a cititorilor lor, care, fireşte, sunt mai înteligenţi decât ai altora. Oare ar fi o blasfemie să consider ironia, pro domo „O fi nevoie de copyright pentru citirea şi colecţionarea ei?” ca o reacţie prin care, în calitate de cititor, vei fi făcând parte din eşantionul căruia i s-a aplicat tehnica de captatio benevolentiae menţionată? Sigur, poate mă înşel. Mi-aş dori să mă înşel. Aş fi fericit să mă înşel. Din păcate, aşa mi s-a spus şi în alte situaţii similare. Chiar de către oameni foarte apropiaţi mie. Că viaţa m-a confirmat, nu mi-a făcut plăcere. Dimpotrivă. Şi când te gândeşti ce cult au asiaticii pentru maeştrii lor!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-27 09:18:06               Carlea, ma dezamagesti, l-ai bagat si la antisemitism pe Eminescu? Esti din gasca aceea? Denunta-l postmortem si adu-l in fata tribunalului international... De un geniu nu trebuie sa te atingi, chiar nu are niciun sens sa-i scoti in evidenta defectele fizice si morale si sa-l discreditezi public... Nichita, ca si Eminescu, nu este, pentru poporul roman, numai poetul nepereche, el este un reper, un simbol al valorilor romanesti! Ca si cel prezentat de domnul profesor, si tu, carlea cu c mic, esti un pigmeu!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2008-10-27 07:14:11               Cam tot asa, in Politice, pata-pi-e-vici, l-a mocirlit pe marele nostru Eminescu, asa ca nu este de mirarea cum, acest pigmeu, l-a batjocorit pe neperechele Nichita!   Postat de catre Mihail Buricea la data de 2008-10-27 07:03:51               Cred ca discutia a deraiat intr-un mod cu totul nefericit. Eu am inteles ca nemultumirea domnului profesor era cu privire la marturisirile lui Agopian. Stefanescu nu a facut decat sa posteze respectivele marturii. Problemele de copyright nu ma privesc si nu cred ca sunt esenta dezbaterii. Deci, back la subiect. Iata cum vad eu lucrurile: am crescut intr-o vreme cand lumea era impartita artificial in alb si negru, bun si rau. Am fost invatati cu o maniera de discurs prin care unele lucruri trebuiau preainaltate si altele infierate. Nu puteai sa spui despre Eminescu decat de bine, desigur, e vorba de binele acceptat de normele etice ale timpului. Eminescu era doar geniul national, nu si tipul care umbla neingrijit (si asta nu avea nicio importanta vis-a-vis de scriitura lui), nu si omul cu un nationalism care batea in antisemitism. Era doar luceafarul impecabil, cu fata de marmura, de la 20 de ani. Imagine care nu mai avea nimic in comun cu cel de la 40. Asa si cu Nichita. Ca era alcoolic e stiut si asta nu are nimic de-a face cu scrisul lui. Nichita nu a scris asa pentru ca era alcoolic. Ci, poate invers. Poate ce simtea si gandea il impingea la o anumita fuga de sine si refugiere in alcool. Ca Nichita avea o teama serioasa fata de autoritati e lucru stiut si cu atat mai neincriminabil cu cat nu a fost un poet proletcultist, ca altii care par mult mai vanosi si curajosi. Desigur, nu pledez pentru acel adevar brut, de genul "Bula, a murit ma-ta", nu spun ca ar trebui la clasa a 5-a sa se faca teoria chibritului cu privire la alcoolismul si iubirile pasagere ale lui Nichita. Dar aici sunt oameni maturi. Care cred ca inteleg, sau ar trebui sa inteleaga ca una-i una si alta-i alta. Nu putem ramane blocati in schemele propagandistice ale anilor 80 cand autorul ori era alb si dezirabil ori negru si nefrecventabil pana la uitare. Putem sa povestim despre Nichita cel beat cu dragostea cu care vorbim despre Nichita cel genial. Care facea "pe genunchi", la inspiratie, niste versuri cum celor mai multi nu le ies dupa zile si saptamani de scremere. Nu cred ca Agopian a vrut sa calomnieze, pur si simplu a povestit fara pudibonderii despre relatia lui cu Nichita. Probabil, cu modificarile, remasurarile, taierile, ajustarile si mascarile pe care ni le facem toti, mai mult sau mai putin constient, trecutului.   Postat de catre © Dan Carlea la data de 2008-10-27 06:47:38               Am citit şi eu serialul lui Ştefan Agopian. Am şi colecţia revistei „de moravuri grele”. O fi nevoie de copyright pentru citirea şi colecţionarea ei? Admiraţia mea pentru opera lui Nichita nu a scăzut cu nici cu un procent în urma lecturării. Faptul că, în ultimii ani ai vieţii, Marin Preda confunda sticla de „tărie” cu cea de apă, nu mă împiedică să recitesc periodic Moromeţii. Că Fănuş Neagu se laudă cu garnitura de cisterne (de vin) îngurgitată, nu-i diminuează cu nimic forţa şi savoarea metaforei. Aşa că, nu văd de ce ar trebui blamat Ştefan Agopian. E în tradiţia poporului acestuia -începînd chiar de la pomenirea cu merinde şi „udătură”- să comenteze viciile dispărutului. Dar vă propun un scenariu. Să zicem că Exintescu virtual ajunge un geniu real şi penetrează literatura autohtonă precum o katana japoneză un paravan de hîrtie. Oare va trebui ca nepotul domniei voastre (şi moştenitorul acestui sait) să-i ia apărarea, afirmînd că, de fapt, Exintescu era colecţionar de sticle de lampă (nr. 5, nr, 8, nr. 40)??? Acest comentariu nu are nici o scînteie de genialitate. Pentru că mandatarul de la „Casa Griboedov” nu mai vrea să-mi dea vodkă pe credit.   Postat de catre latunski criticul la data de 2008-10-27 06:46:33               ET si-a cerut niste scuze care semanau cu inscrierile in Waffen SS ale partizanilor iugoslavi obtinute sub tortura... apoi a reluat voios calomniile.. dar dvs. n-aveti timp de astfel de fleacuri, nu-i asa un ultim argument, desi, sunt convins, la fel de inutil ca si celelalte: distinsa dvs. protejata a reusit sa-l scoata din pepeni chiar pe Liviu Bordas... ceea ce, marturisesc, n-as fi crezut ca e posibil dati-mi 5 nume de useri care nu au avut meciuri cu Elena Toma, si in schimb eu o sa va dau 50 care au ajuns pana la loviturile de departajare... in fine, n-are rost sa mai continuam, lucrurile mi-erau limpezi de la inceput P.S. daca avetii alte opinii privind userii despre care eu cred ca n-au ce cauta aici, va astept cu exemple, comentarii pe text, studii, analize si de ce nu, exegeze pana una-alta, a-i spune omului ca-si pierde vremea mazgalind hartia, cred ca e un gest umanitar imi cer scuze acum, ma culc noapte buna, domnule Corbu   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-27 00:37:07               PS când tu te exprimi tranşant şi sentenţios cu privire la talentul unor useri, pe unii aneantizându-i din faşă, ori când afirmi nonvaloarea unor texte nu este vorba tot de opinii? Europeea este un spaţiu al liberei exprimări în care intră cine vrea şi rămâne cine poate. În limitele unui limbaj ecoliterar şi ale respectării regulamentului.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-27 00:25:23               Eroare logică. Este o opinie. Similară de exemplu opiniei "Cine a dat 3 stelutze pentru cliseele astea?(Intrebare retorica, binenteles!):)" pe care o respect ca atare şi nu o vreau indezirabilă pe site. Mediocritatea din opinia ET mai poate fi evitată. Clişeul este deja o sentinţă. Când ieşi în spaţiul public îţi asumi şi riscul opiniilor contrare. Cu care poţi fi de acord sau nu, pe care le poţi combate ori ignora. Nu le poţi interzice. Plecatul singur....Argument în afara subiectului şi necavaleresc Argumentează, ignoră ori nu-mi mai face procese de intenţie. Eu sunt un democrat convins. Că ai potenţial conflictogen ţi-am spus-o în faţă şi te-am rugat să-l mai temperezi. Mi se pare că ai reacţionat corect până acum la solicitarea mea. Şi pe ET am atenţionat-o, ba chiar imperativ i-am recomandat să-şi prezinte scuze. Şi a făcut-o. Însă nu vreau să dezgrop morţii.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-27 00:19:32               pai uite, domnule Corbu, sa luam exemplul din seara asta: FARA NICIO LEGATURA CU SUBIECTUL, zice ET: "până atunci, remarc, reuşeşti să-ţi speli, tot zilnic, mediocritatea conştiincioasă pe anumite segmente. Ştii tu care sunt acelea." dupa un schimb pe cat de firesc, pe atat de "amical" de replici, cade si replica dvs: " Deschideti-va topice si polemizati, civilizat în altă parte. Daca veti încălca regulamentul cu aceeaşi itransigenţă cu care am intervenit şi în alte cazuri voi intreveni. Ori ignorati-vă." In mod normal, strigator la cer de limpede, trebuia s-o atentionati pe ea, si numai pe ea, daca nu pentru porcaria in sine, atunci pentru initierea off-topicului. Nu ma consider vinovat, si nu trebuia sa ma atentionati, folosind acest plural cu studiat look echidistant. Dvs. fandati, d-le Corbu. Si chiar nu inteleg de ce o faceti. M-am intalnit SPECIAL cu Elena Toma, pentru a negocia un armistitiu... Am reusit sa-l obtin. S-a abtinut eroic vreo 2 saptamani, dupa care a inceput sa ma provoace, pe unde putea, in textele mele, ale ei, ale altora. Am rabdat si eu o vreme, dar toate au o limita. A, inca o chestie. Nu e nevoie sa ceri cuiva sa plece. Asta o fac doar nervosii. Trebuie doar sa ai "putintica rabdare". In final, omul pleaca singur.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-27 00:05:05               Da, iată un mod nebărbătesc de abordare a problemei. În loc să răspunzi, te victimizezi!!! De ce să pleci? Ţi-am cerut-o eu? Am cerut eu cuiva să plece? (a fost o singură excepţie, când a fost încălcat extrem de grav, regulamentul) O plângere, adică o viziune unilaterală asupra unei situaţii, este o condiţie, necesară dar nu suficientă, pentru reducerea nivelului cuiva. Mai este necesară şi aplicarea principiului audiatur et altera pars. Însă, constat, eşti un maestru al fandărilor: eu te întreb de ce mi-ai făcut procese de intenţie şi tu te victimizezi că ţi-aş dori plecarea de pe site. Laşitatea nu mă caracterizează. Dacă subiectul merită, sunt dispus să abordez, argumentat şi polemic, orice problemă. Cu oricine. Nu am niciun complex în acest sens.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-26 23:44:51               domnule Corbu, inainte de a fi proprietari de site sau simple useri, suntem barbati, ce naiba... ca aveti un partipris in ceea ce-o priveste pe distinsa Elena Toma e unul din din adevarurile ce nu necesita demonstratie, gen "acum e noapte" sau "Nichita a murit". De SUTE de ori (nu exagerez) v-au fost adresate plangeri in ceea ce-o priveste, si, dupa cum se vede, nu s-a intamplat nimic. Nu asta e problema, in fond, sunteti liber sa faceti ce vreti cu site-ul dvs. Dar nu ma amenintati pentru ca am ridicat degetul mijlociu in sus atunci cand primesc un bolovan in cap... V-am mai intrebat si cu alta ocazie, va intreb si acum: vreti sa plec? Eu sunt userul cu potential conflictogen ridicat? Eu sunt capul rautatilor? Plec si basta, nici o problema. Fara gluma, daca plec acum, voi ramane cu amintiri placute. In medie, inca placute.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 23:33:46               Radu Ştefănescu, Adevărul aşteaptă. Numai minciuna se grăbeşte. Mi s-au mai făcut astfel de procese de intenţie!!! Cu toate că apreciez talentul lui ecsintescu, atunci când a încălcat regulamentul i-am redus nivelul. Mi se reproşează că tolerez ca ecsintescu să posteze de pe contul IGB. Atâta timp cât respectă regulamentul, postările sunt legale. Pentru că responsabilitatea contului aparţine IBG. Iar Europeea nu are mijloace şi nici nu-şi propune să afle cine şi cui îi "dă" parola un user. Importantă este respectarea regulamentului. Mie nu-mi place coerciţia însă când ultimile resurse argumenative eşuează, pentru păstrarea liniei site-ului, sunt obligat să intervin. Însă revin cu întrebarea: când şi unde ţi-am făcut eu procese de intenţie? Tu, în această pagină, doar, mi-ai făcut câteva astfel de procese. ("Elena Toma nu va fi sanctionata niciodata, indiferent de circumstante. Pentru mine, a devenit o evidenţă"; "ar fi trebuit, zic eu, sa va abtineti si de data asta."; "nimeni nu pare interesat de abjectiile tale poate domnul Corbu, intr-un moment de intransigenta morala"; "Daca vreti sa ma sanctionati, nu va pot impiedica, evident."   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-26 23:22:10               domnule Corbu, Elena Toma nu va fi sanctionata niciodata, indiferent de circumstante. Pentru mine, a devenit o evidenta. Si nu numai pentru mine. Un exemplu banal e schimbul suburban de replici de mai jos, in care protejata dvs e vioara intai. Daca vreti sa ma sanctionati, nu va pot impiedica, evident. Dar in lipsa unei instante obiective, voi continua sa ma apar de fiecare data, asa cum pot, chiar daca uneori disproportionat.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 22:52:31               Va rog nu deturnati sensul posibilelor discutii pe tema de mai sus. Deschideti-va topice si polemizati, civilizat în altă parte. Daca veti încălca regulamentul cu aceeaşi itransigenţă cu care am intervenit şi în alte cazuri voi intreveni. Ori ignorati-vă. Radu, când ţi-am făcut eu procese de intenţie? Eu nu pot impune parametri etici pentru nimeni. Eu încerc, şi asta cu ajutorul unor editori cărora le mulţumesc, să impun respectarea regulamentului de funcţionare de aici.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-26 22:23:51               cu placere!   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 22:16:43               Radu... abia ce am intrat în casă, dau pe-afară de cât m-am putut aerisi, azi ! Mulţumesc !   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-10-26 22:13:45               du-te si ia putin aer, mami...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 22:09:50               Radu... Ţi-ai dori un asemenea program, numai că el presupunde mari responsabilităţi, care, în realitate, te depăşesc. În virtual, le mai abureşti tu, însă geniile... nu au graniţe:) colegial si deloc predispusa la atacuri nemeritate din ambele parti. ingustimea care te caraterizeaza, da pe afara, vezi bine, incapabil sa urezi un gand colegial, lovesti ! pigmeii, cum ziceam si eu... le trebuie reincarnari serioase pana inteleg si ei cum e cu nasul mai pe jos:)). purtându/l prea sus, nu -l mai ajunge nimeni. oare ... inaltimea aceasta sa te propulseze spre geniu ?   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-10-26 22:05:58               si nimeni nu e interesat de programul tau de maine...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 21:57:57               elena toma, du-te si ia putin aer, nimeni nu pare interesat de abjectiile tale poate domnul Corbu, intr-un moment de intransigenta morala desi ma indoiesc   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 21:57:32               typo : să-ţi descoperi, scuze, abia am venit de la Buc, sunt obosită, mâine dimineaţă plec iar acolo, avem lansare de carte, Valeriu Barbu şi susbesmnata, vă aşteptam, ora 14, sala Marin Preda, Centrul Cultural al Ministerului de Interne, str: Mihai Vodă, Nr 17, Splaiul Independenţei colegial ET.   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-10-26 21:40:01               " Dar cand voi fi un geniu, o sa-mi permit luxul de a-mi lasa picioarele, de exemplu, sa puta. Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 16:49:21 " Radu, te naşti sau nu... geniu ! Dacă până la vârsta ta nu ai reuşit săţi descoperi veleităţile, te felicit pentru optimism. Radu ! E bine că te speli, zilnic, în aşteptarea momentului în care geniul se va pogorî peste spiritul tău, dar, până atunci, remarc, reuşeşti să-ţi speli, tot zilnic, mediocritatea conştiincioasă pe anumite segmente. Ştii tu care sunt acelea. "Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu.... Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva." (Rainer Maria Rilke]   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-10-26 21:37:38               typo: chiar.... scuze! Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-10-26 19:07:09               Nu stiu de ce-mi "bag nasul " intr-o astfel de discutie, dar trebuie sa recunosc, ma sacaie; asa cum nu-mi plac mie biografiile, patrundere ireverentioasa in existenta, chir politicoasa fiind....obiectivismul survolarii vietii "altuia" este evident ....subiectiv, iar atunci cand ne incumetam a "diseca" personalitatea -particulara, nu cea publica- a unei prezente de exceptie este imposibil de evitat o anume "suculenta" ranforsare a "caderilor" pentru a rezista onorabil(sau nu ) in fata valorilor. Fie si genii, omenescul exista si privit de aproape geniul PARE ingenunchiat..... Imposibil de fapt! Shakespeare poate fi si homosexual, Eminescu poate avea si sifilis, Beethoven poate fi si nebun....Nikita poate fi si betiv.....si Dostoievski....si Cehov...??? Permanenta genialitatii......este.......permanenta! Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-10-26 19:05:21               2. va cred pe cuvant, l-am sters: nu vreau sa fiu condamnat la moarte tocmai acum, in floarea varstei 1. sunt prea multe de spus, sper ca voi reveni cu un comentariu pe aceasta tema, nu neaparat polemic, dar oricum, mai putin sententios decat textul care va apartine va multumesc   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 18:41:00               1.Radu Ştefănescu: "La fel cum in site-ul europeea s-au spălat tone de rufe murdare (sigur, respectand proportiile), fara sa aveti nicio reactie, ar fi trebuit, zic eu, sa va abtineti si de data asta." Este o mare diferenţă. Aici şi acum evoluează useri care se pot apăra singuri. Euopeea reprezintă doar locul unde se pot exprima. Eu nu intervin decât când sunt sesizat că se încalcă grosolan regulile site-ului. Sau când constat singur astfel de încălcări. Din păcate, în ultimile luni, am avut extrem de puţin timp pentru aceasta. Mai apoi blasfemia şi abjecţia de pe aici, bănuiesc, nu vor fi avut proporţia din textul lui Agopian. Acesta încearcă să ne inducă ideea că ar fi fost prietenul lui Nichita şi în virtutea acelei prietenii, sine ira et studio, are dreptul de a macula imaginea unui artist, chiar şi cu omeneştile păcate ale acestuia. Probabil Nichita să-l fi tolerat. Cu intuiţia şi geniul lui, Nichita probabil va fi aflat, avant la lettre, ce delator zace în acest "prieten" Oricum eu îmi zic „fereşte-mă doamne de astfel de prieteni”. Aici, pe Europeea, duşmăniile sunt pe faţă şi au o anume simultaneitate. În textul lui Agopian este o ură viscerală exprimată peste timp. Este expresia urii date de umilinţa de a se fi aflat, repet, probabil tolerat, oricum nemeritat, în umbra unui geniu. Suferinţa acelei tolerări îl obsedează. Nu-i dă pace. Iar textele din serial reprezintă expresia unei ranchiune intratabile. Subtil şi ticălos exprimate. Pe de altă parte să înţeleg că intervenţiile mele, este adevărat cam rare şi relativ aleatoare, ar trebui să aibă cumva vreo aprobare? Şi eu sunt un om liber şi sunt singurul care decide când şi dacă trebuie să mă abţin. În ultimă instanţă, intervenţia mea se constituie într-un text polemic, de atitudine, în faţa unei evidente lipse de caracter. Niciodată nu mi-aş expune astfel amintirile despre păcatele prietenilor mei. Iar prietenii mei, care eventual şi-ar permite să procedeze astfel cu păcatele mele ar fi, cât sunt în viaţă, ignoraţi definitiv. 2. Copyright-ul se referă la publicarea unui text, chiar cu indicarea sursei, fără acceptul deţinătorului drepturilor de autor. Un astfel de gest reprezintă o încălcare a Convenţiei de la Berna şi a legii dreptului de autor şi poate fi aspru sancţionată. În virtutea dreptului la informaţie se pot prelua scurte pasaje din text pentru a releva anumite aspecte. Şi acestea citate între ghilimele şi cu precizarea sursei. Îţi asumi întreaga responsabilitate. Dacă nu prezinţi acest accept Europeea se desolidarizează de gestul tău şi te roagă să-l scoţi.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-10-26 18:25:53               Pe mine unul, serialul Lui Stefan Agopian nu m-a indignat, domnule Corbu. Oamenii trebuie sa stie, iar Nichita, oricum, e invincibil. Am scris corect. "E". La fel cum in site-ul europeea s-au spalat tone de rufe murdare (sigur, respectand proportiile), fara sa aveti nicio reactie, ar fi trebuit, zic eu, sa va abtineti si de data asta. Mai mult decat atat, citindu-l, as putea spune ca serialul m-a facut sa-l iubesc pe Nichita mai mult ca inainte. Printre altele, oamenii beau, domnule Corbu. Beau si mor. Din intamplare, eu nu. Nu beau. Dar cand voi fi un geniu, o sa-mi permit luxul de a-mi lasa picioarele, de exemplu, sa puta. In asteptarea acestui moment eliberator, ma voi spala zilnic, constiincios si mediocru. Perfect inutil, pana la sfarsitul zilelor.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 16:49:21               Cine a dat 3 stelutze pentru cliseele astea?(Intrebare retorica, binenteles!):) Rudy   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2008-10-26 16:46:19               "Va fi având oare copyright" - va rog detaliati, domnule Corbu, nu ma pricep la treburi din astea ma gandesc insa ca nu-i niciun bai daca am postat aici texte dintr-un spatiu public, fie el si virtual, specificand sursa gresesc?   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-26 16:07:21	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE