|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bufonul |
|
|
Text
postat de
Gorun Manolescu |
|
|
Ȋntr-un excelent text al lui Isaac Asimov, intitulat Bufonul, se povestesc, pe scurt, următoarele: exista un cerc restrȃns de hiper-super dotați și un hiper-super computer. La care hiper-superii și așa mai departe erau singurii care aveau acces. Pentru a pune tot soiul de ȋntrebări de ale căror răspunsuri, date de calculator, depindea soarta omenirii. Unul dintre hiper-superi a ȋnceput să alimenteze, ȋntr-o veselie, hiper-superul cu o grămadă nesfȃrșită de bancuri. Pe care obișnuia să le spună cui vrea și cui nu vrea. De aceea fusese poreclit Bufonul. După ce a ghiftuit bine mașina, a hotărȃt că a venit timpul să afle răspunsul ei la trei ȋntrebări:
1. De unde vin bancurile (avȃnd ȋn vedere că nu reușise să identifice sursa lor, ele circulȃnd flokloristic, din gură ȋn gură)?
Răspunsul 1: Sunt de origine extraterestră.
2. Ȋn ce scop sunt spuse?
Răspunsul 2: Sunt teste la care este supus animalul om pentru a se vedea cum reacționează ( așa cum oamenii testează pe cobai, de regulă șobolani de o anumită specie, tot soiul de chestii).
3. Dacă se va afla răspunsul la primele două ȋntrebări, ce consecințe vor apare ȋn legătură cu omul?
Răspunsul 3: Se va renunța la acest tip de texte și se vor inventa altele.
*
De atunci, nici un animal om n-a mai putut spune bancuri. Fiind astfel identificați adevărații bufoni ai Universului. Iar umorul nostru, adevăratul umor cu care părea a fi ȋnzestrat doar omul, fiindu-ne inoculat din afară, ne-a fost luat. Singurul drept care nu ni s-a luat și nici nu avea cum pentru că provenea din interior, a fost de a produce calambururi.
La bancuri glume spontane se rȃde sănătos; uneori ȋn hohote.
La calambururi, doar se ricanează. Cu un rȃnjet complice și superior; care-l face, pe cel ce le debiteză să se creadă extrem de inteligent, mult deasupra gloatei. Iar pe complici, idem.
*
Din aceste cauze, care n-ar fi imposibil să apară la un moment dat, prefer bancurile. Și detest calambururile.
Calambururile jocuri de cuvinte, mai mult sau mai puțin reușite; de cele mai multe ori, anoste.
Bancurile - jocuri de limbaj. Ȋn care concluzia (subȋnțeleasă spontan) dă peste cap premisa (fără să fie un sofism care să demonstreze că omul este măsura tuturor lucrurilor), provoacȃnd un rȃs din toată inima.
Forma superioară, extrem de subtilă, a bancurilor, este cea de tip koan. Koan care, atunci cȃnd ești pregătit, ȋți provoacă un imens hohot homeric, interior. Eliberator.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
esti un idealist!
and I like it that way
vezi, nu zic nimic despre realitate, nimic...
:)
|
|
|
|
Postat
de catre
definitiv retras 02octombrie09 la data de
2008-10-23 18:32:06 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23949 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|