PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
FRUMUSETEA VARSTELOR Text postat de Veronica Pavel Nu spun nimica nou când afirm ca fiecare vârstă îşi are farmecul ei. Copilăria înmagazinează esenţa cunoaşterii lumii înconjurătoare. Ne întoarcem cu gândul la ea, când suntem trişti, pentru a regăsi confortul inocenţei şi al lumii văzute de ochii copilului din noi. Tinereţea e vârsta viselor şi dăruirilor, a planurilor şi avânturilor. Vârsta a treia, de aur, a cărei frumuseţe trece uneori neobservată, are strălucirea ei, acumulând forţele emoţionale ale tuturor vârstelor. Ma voi opri în cele ce urmează la câteva exemple care ilustrează frumuseţea fiecăreia din cele trei vârste, frumuseţe pe lângă care trecem zilnic, uneori oprindu-ne ca s-o admirăm, alteori, din păcate, fără măcar să o observăm. Recent a aparut la editura Humanitas o carte de memorii scrisă de Adrian Oprescu şi prefaţată de Gabriel Liiceanu, intitulată “Vărul Alexandru si alte poveşti adevărate”. Autorul de 78 de ani nu este scriitor, dar fiind rudă cu Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, i-a trimis manuscrisul acestei prime cărţi pentru lectură. Liiceanu mărturiseşte în prefaţă că nu a avut de loc chef să citească manuscrisul, printre sutele pe care le primeşte, dar, când a început lectura, după câteva pagini nu l-a putut lăsa din mână. Acelaşi lucru mi s-a întâmplat şi mie, am fost imediat captivată. Memoriile încep cu perioada fericită a autorului, copilăria, după care continuă cu anii de detenţie politică petrecuţi în diverse închisori şi, apoi, la Canal. Autorul a fost ridicat în 1949, când era student, şi întemniţat în valul de arestări politice staliniste. Întrebat de ce s-a hotărât să scrie, autorul răspunde: “Am scris pentru că mi se părea că aveam ceva de spus”. Iar Gabriel Liiceanu se miră, în prefaţă: “De unde a învăţat să scrie la peste 70 de ani? Cu această întrebare în minte, m-am grăbit, spune Liiceanu, să dau cartea la tipar”. Frumuseţea copilăriei, a însăşi noţiunii de copil, este descrisă de autor într-o întâmplare emoţionantă. Era deţinut şi lucra la Canal muncind 11 ore pe zi la datul pămantului cu o lopată care-i făcuse niste răni ulceroase în palme. Cum durerea devenise insuportabilă, l-a întrebat pe batrânelul (tot deţinut) care le distribuia zilnic lopeţile, ce era de făcut. Bătrânelul i-a spus să vină a doua zi foarte devreme, ca să-i poata da singura lopată mai bună, care nu face răni. Aşa a făcut şi după câteva zile rănile începuseră deja să se vindece. Autorul s-a împrietenit cu batrânelul, care, într-o dimineaţă i-a şoptit cu un aer misterios să intre în magazia de unelte, o baracă ce-i servea şi ca dormitor, ca să-i arate “ceva”. Intrând a văzut, spre marea lui mirare, că pe patul îngust de lemn putrezit dormea, învelit cu pătura slinoasă de închisoare, un copilaş blond de vreo trei ani. Vederea acestei “minuni” l-a emoţionat pe deţinut. Bătrânelul i-a explicat că era copilul unor detinuţi de la o alta baracă şi că îl vizita mereu pentru bucăţica de pâine pe care o primea la fiecare vizită. Cum de data aceasta se făcuse târziu seara, l-a culcat la el. Pe rând, toti deţinuţii au fost aduşi să vadă “minunea” şi, în acea atmosferă de mizerie de la Canal, darul de a putea privi naturaleţea unui copil dormind i-a încântat pe toţi. Iată cuvintele autorului: “E greu de descris expresia pe care o căpăta fiecare de îndată ce apuca să zărească copilul dormind. Nu ajungeau să se dezmeticească. Alţii, nerăbdători, veneau sa le ia locul. În felul acesta, în scurt timp, toată brigada s-a regăsit grămadă la uşa barăcii cu un aer buimacit. Parcă primise fiecare o măciucă în cap. Ici şi colo mai auzeai pe câte unul şoptind: “Dumnezeule, ca frumos mai este!”” Cineva a avut ideea sa fie aduşi şi paznicii să privească copilul, l-au vazut şi inimile tuturora s-au înduioşat. Dar după câteva zile “familia” cu copilul a fost mutată la o baracă mai îndepărtată. Fiecare din paznicii soldaţi raportase superiorului vizita puştiului, de frica denunţurilor, iar superiorii au fost nevoiţi, tot de frică, să “ia masuri”. Minunea apariţiei copilului a ramas însă întiparită în memoria deţinuţilor, care l-au numit “copilul sfânt”…. Frumuseţea caracterului şi înţelepciunea bătrânelului ajuns la vârsta “de aur” e magistral pusă în evidenţă în carte. Dar autorul face un portret de neuitat şi unui alt “vârstnic”, acela al bunicului din Cezieni la care autorul îşi petrecea vacanţele în copilarie, pe când părinţii erau la Caracal. Bunicul îi spunea copilului “nepurcelule, hai să te învăţ să trăieşti”, sau “nepurcelule, ia o furculiţă şi mănâncă”. Şi aşa copilul a fost iniţiat în tainele albinăritului, culesului pepenilor, călaritului. Când bunicul îi dădea ceva să mănânce, numai după ce copilul termina se aşeza şi el la masă. “Mă aştepta întotdeauna să termin, povesteşte autorul, şi abia apoi începea şi el. Pesemne că nu vroia să rateze spectacolul plăcerii întipărite pe chipul meu. Era modul lui de a-şi dubla “traiul bun”, contemplând, în încântarea mea, felul în care altul îl descoperea”. Ilustrarea frumuseţii şi bunătăţii bunicului nici n-ar fi putut fi mai potrivită! Aş mai avea multe exemple despre “vârsta de aur”, pe care mulţi o consideră o povară, fără a-i observa adevărata strălucire, dar trebuie să dau locul cuvenit şi câtorva cuvinte despre tinereţe! De fapt, când sunt tineri, oamenii nici nu au timp să realizeze acest lucru. Cum bine remarca Goethe, “Dacă tinereţea e un defect, ne corectăm repede de el!” “Tinereţea e o achiziţie a vârstei coapte!” scrie Jean Cocteau, atrăgându-ne atenţia asupra faptului că reflectăm asupra ei mai ales după ce a trecut! Cât despre înţelepciunea vârstelor, Jean Jacques Rousseau ne aminteşte: “Tinereţea este timpul când înţelepciunea se învaţă, batrânetea este timpul când ea se practică”. Închei încercarea mea de a ilustra frumuseţea tuturor vârstelor cu afirmaţia scriitorului Philippe Soupault (1897-1990), unul dintre fondatorii curentului suprarealist în literatura franceză, care a scris: “Când eşti tânar, eşti pentru totdeauna”! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   :) Tea, imi pare bine ca ai remarcat dramul de "provocare" din ultima mea fraza. spuneam ca "a fi batran" e ceva destul de clar. nu ca batranetea ar clarifica ceva, nu la asta ma refeream, ci la faptul ca "batranetea" pare un concept mai bine stabilit, in contrast cu "tineretea". Fie si doar in sensul ca "batran" e ceva de care evitam sa vorbim pe cand "tanar" e un cuvant preferat, folosit in exces :), vezi de pilda expresiile "tanar sexagenar" sau "tanar bunic" etc etc. Totusi, s-ar cuveni si o analiza mai nuantata a ceea ce poate semnifica "batran". Nu e deloc simplu si nici atat de "clar" cum am vrea sa credem expediind problema intr-o mica fraza. Cert, comentariul tau nu e off topic ! :)   Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-10-17 17:25:59               erata: le-ai vazut.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-17 16:56:42               off topic; Tiberiu, varsta nu clarifica....amplifica conceptual ceea ce tineretea se "sperie" sa faca....firesc dealtfel .....asa cred eu.... Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-10-17 16:54:02               Tiberiu, Ma bucur ca ai remarcat intentia mea de a pune alaturi "vârstele". Exact asa e, am gandit acele "cupluri" si am fost impresionata de claritatea cu care l-ai vazut si marcat! Multumesc pentru trecere si pentru comentariul tau inteligent si bine punctat! Tea draga, Cata dreptate ai in legatura cu "vechiturile" cu valoare de "antichitati", pe de o parte, si "gramada de gunoi", pe de alta! Nu stiu cât pot întzelege tinerii de azi, din fericire ei n-au cunoscut timpurile de care Adrian Oprescu vorbeste! Dar au si ei greutatzile lor, nimeni pe lume nu e lipsit de imensa varietate de dificultati pe care viatza o ofera tuturor, cu mare generozitate! :))) Foarte multumesc pentru trecere si semn. VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-17 16:32:55               Hi, Vero! "Problema" asta a varstelor n-o s-o elucidam noi niciodata-nu noi cei de acum, asa ca idee- dar ne place sa o rascolim , uneori parca am recapitula rascolind podul casei de "vechiturile" puse la pastrare, alteori parca am cauta -furibund- in tr-o uriasa gramada de gunoi si evident nu scoatem la iveala decat gunoi! Cartea despre care scrii tu, la care citesc acum, este caleidoscopica, omul , Oprescu, se misca precum lumea in care a trait, cum bine subliniezi, intre euforia reeditarii senine(copilaria) si tragismul "rascolirii in gunoi" care pe el aproape l-a acoperit. Mi-a placut ce zici, cum l-ai retinut ( pe Adrian Oprescu) Si poate tinerii vor intelege cate ceva.....sau poate nu! Calvar. si vot   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-10-17 16:15:06               Imi face placere sa salut idea ta de a readuce in lumina nu atat varstele cat relatia dintre ele, printr-un numar de cupluri de "persoanaje" : Liiceanu si ruda lui de 78 de ani batranul si detinutii paznicii si copilul bunicul si nepotul ... viata si scrisul vietii in cele din urma scrisul si cititul se pare ca a fi "batran" e ceva destul de clar, pe cand "a fi tanar" e un concept care inca nu si-a epuizat fatetele :)   Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-10-17 15:23:31               Multumesc cititorului care a trecut si a lasat lumina in tacere. Da, se pare ca uneori "Tacerea e de aur" si apreciez gestul, bucurandu-ma de discretzia celor ce stiu legenda cuvintelor. Legenda pe care am invatzat-o de la tata, cand eram mica, si pe care o voi scrie candva si aici... Cu aprecieri userilor ce s-au perindat pe pagina mea, VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-17 13:52:32               Da, aşa e. Titlul, într-adevăr, mi s-a părut cunoscut, nu textu-n sine.   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-10-16 21:52:15               Nu, AAA, nu e repostat, abia l-am scris luna trecuta si a aparut doar in Observatorul. Poate ca ai citit cartea lui Adrian Oprescu? Oricum, o recomand cu caldura, e o carte care m-a impresionat mult, dupa cum se vede... Am scris un sonet despre varsta a treia, poate de aceea ti se pare ca a fost postat, dra sonetul acela nu semana deloc ci ce am scris aici.... Multzam de trecere! VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-16 21:46:09               Citit. Parcă recitit. E repostat?   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-10-16 21:38:18               Grozav linkul, Luchi :))), merci mult! Chiar ma gandisem la tine, pentru ca ma amuzase jocul tau de cuvinte [ver(s)ificatie] din comentariul lui R. St. :))) VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-16 20:19:05               Vero, unul dintre voturile anonime îmi aparţine, pentru că textul tău mi-a amintit de o glumiţă mai veche, îmi permit să-ţi dau un link. http://www.poezie.ro/index.php/poetry/151510/Bunicul_pi%C5%9Ficher_c%C4%83tre_nepotul_adolescent   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2008-10-16 20:13:40               Gheorghe R, Nu stiu nici eu exact ce e, esseu, sau reflectie, eu l-am postat la categoria "articole". M-a tusat mult faptul ca ti-a placut. Iti multumesc pentru comentariu si semn! Multumesc si celor trei anonimi care m-au citit si lasat voturi. Intzeleg ca nu intotdeauna cineva are "chef" de comentarii, de aceea respect tacerile, dar nu neg ca m-ar fi bucurat macar si un cuvant.... VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-16 20:06:07               Vero, Nu ştiu ce ai scris aici :o recenzie, un eseu sau o reflecţie asupra semnificaţiei vîrstelor, dar e plin de miez şi frumuseţe! *   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-16 19:15:19	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE