|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Vladimir Negru |
|
|
mi se dezvãluie cãderea
ºarpe cu ochii lucind
pe fundul gropii comune
în care mi-am îngropat
viaþa de dincolo de vers
cum ai fãcut Doamne viorile
pe cine ai vrut sã opreºti
de ai creat labirintul
rãsucind la nesfârºit
muchiile înalte ale pietrelor
de cine Þi-a fost dor
când ai domesticit izvoarele în fântâni
prietenii mei aprind focuri înnoind lumea
dintr-o nevoie neînþeleasã de a trãi
fac dragoste în paturi suprapuse
învelindu-ºi femeile cu flori
ca într-un miez de descântec
mã urmãreºte un lup ca o umbrã
îmi muºcã urmele în ziua soarelui
sã-mi rãtãceascã îngerii calea
spre un betyl negru |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Bianca, Narcisa multumiri pentru atenta si blanda citire, respectiv scuze pentru intarzierea raspunsului. |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2006-01-14 12:41:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
De data asta doar subscriu. Comentariului Biacãi. ªi eu am reverberat într-un mod aparte citind cea de a doua strofã, prinsã fiind într-o spiralã. A tãcerii, fireºte...:)
,,de cine Þi-a fost dor
când ai domesticit izvoarele în fântâni"....posibil un nou status :) |
|
|
|
Postat
de catre
Marta Cremeny la data de
2006-01-05 11:39:10 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vladimir, desi legatura intre inceputul primei strofe si sfarsitul celei de-a treia este foarte clara si foarte bine "creionata", desi aproape ca era "necesara" completarea acelei rataciri catre un betyl negru, imi vei da voie, pe langa a ma inclina inca o data in fata stilului inconfundabil in care stii sa iti transpui eul poetic pe fundaluri extrem de bogate in simbolistica, sa-ti spun ca strofa a doua face masura frumusetii trairii, asa cum numai la tine pe pagina stiu ca pot gasi.
PS Ca sa fie si mai clar: pentru mine, strofa a doua in sine este un poem, pe care l-am copiat spre re- si re- citire :-) |
|
|
|
Postat
de catre
Bianca Goean la data de
2006-01-05 10:43:13 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adelina moartea si viata sunt facute din acelasi aluat numai tristetea sau bucuria care ne insotesc momentele sunt omenesti. Sensibil comentariul tau.
Camelia imi place viziunea ta asupra textului... ai sesizat foarte bine deschiderea care s-a vrut sugerata, nevoia poetului de a se imbraca lejer acolo la marginea lumii sale.
Multumesc voua. |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2006-01-05 07:18:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un poem sensibil care ajunge la punctul culminant in strofa a doua. e ca un vis. mai intai apar recuzitele cu grija rindeluite, se continua cu o mirare, un strigat catre cer (strofa a doua) ramas fara raspuns, apoi ni se dezvaluie miezul constiintei...ei cum stiu? cum au aflat? |
|
|
|
Postat
de catre
expirat CNT la data de
2006-01-03 17:31:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Vladimir,
am sa te cert. In ce calitate ai sa te intrebi probabil. Am sa raspund. Versul tau este atat de aproape de suflet! Nu sunt de acord insa cu "moartea" de dincolo de el...
Viata este frumoasa! Asa cum este ea, cu rele si cu bune. Aici, in esenta ei, isi are radacinile "nevoia neinteleasa de a trai"...
Mi-as dori sa pot lua tristetea ta cu mine... |
|
|
|
Postat
de catre
Adelina Ionescu la data de
2006-01-03 16:02:41 |
|
|