PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Dimensiunea contextuală – Perspectiva cititorului Text postat de emilia dolcu « Le phénomène littéraire n’est pas seulement le texte, mais aussi son lecteur et l’ensemble de réactions possibles du lecteur au texte, - énoncé et énonciation » M. Riffaterre Răspunsurile la întrebarile pe care ni le punem în legătură cu un text se găsesc în text. În « Un an alb ca zăpada »¹, Gheorghiu Adriana foloseşte expresia « o flanea pentru o iarnă cu zăpadă ». Iată comentariul postat de Gina Bultoc ² apropo de această expresie : « nu ştiu care este diferenţa dintre o flanea pentru o iarnă cu zăpadă şi una pentru iarnă - frigul adus ca numitor comun -… » Este evident că cititorul Gina Bultoc percepe expresia « pentru o iarnă cu zăpadă » ca fiind redundantă. Este evident totodată că această expresie nu e redundantă decât în cazul în care nu aduce un element de sens nou. Să vedem care e răspunsul pe care ni-l dă textul ! În text se vorbeşte de iernile « aşa cum le prinsesem eu când eram copil, cu troiene de zăpadă, cu ţurţuri şi flori de gheaţă », ierni care « încep să vină din ce în ce mai rar pe la noi » şi pe care « Le aştept an de an ». Se vorbeşte de albul aşternutului care « îmi dă senzaţia că m-am scufundat într-o zăpadă pufoasă », de « fetiţa mea » care « mi-a luat brusc plapuma de pe mine şi mi-a strigat la ureche: - Afară ninge ! », despre « Cum se liniştise oraşul ! », despre mersul calm al oamenilor, despre balansul uşor al crengilor « sub greutatea zăpezii ». Se vorbeşte despre fetiţa care « stătea cu gura deschisă să prindă fulgii de zăpadă » şi despre mama care o privea zâmbind, despre creanga atinsă care s-a scuturat şi a făcut ca mama şi fetiţa să ajungă acasă «încărcate de zăpadă, şi în hohote de râs » . Deducem de aici că o iarnă cu zăpadă e ceva dorit, aşteptat, ceva întâmpinat cu bucurie, o bucurie care se cere împărtăşită. Deducem de asemenea că o iarnă cu zăpadă generează un sentiment de abandon plăcut, o stare de linişte, de calm, de bună dispoziţie. Problema e că atributele iernii cu zăpadă nu sunt mai puţin cele ale iernii în general, fapt ce face ca expresia o flanea pentru o iarnă cu zăpadă să apară ca redundantă, superfluă în raport cu expresia o flanea de iarnă. Doar dacă în text nu este exploatată opoziţia dintre iernile cu zăpadă şi cele fără zăpadă ! Ori, chiar aşa stau lucrurile . În text, iernile cu zăpadă se opun celor cu « Crengi goale, pământ uscat, femei înfăşurate în mantouri cenuşii, păsări zgribulite, copii cu obrajii îngheţaţi, oameni cu mâinile înfundate în buzunar, care se grăbesc să ajungă la casele lor, fete şi băieţi luându-şi rămas bun în fugă, părinţi îngrijoraţi ieşind în stradă după copiii lor …». Sigur, frigul, inerent iernii, supradetermină atât iernile cu zăpadă cât şi pe cele fără zăpadă, fapt pentru care avem ţurţuri, flori de gheată, într-un caz, păsări zgribulite, obraji îngheţaţi, oameni cu mâinile înfundate în buzunar, înt-altul. Numai că în plus avem uscăciunea, goliciunea, cenuşiul, starea de îngrijorare, nevoia de refugiu în sine sau în casă, ca într-un alt sine, care, în opoziţie cu atributele iernii cu zăpadă, apar ca fiind proprii doar iernii fără zăpadă. Putem deci spune că o flanea pentru o iarnă cu zăpadă nu e diferită de o flanea de iarnă, dar e diferită de o flanea pentru o iarnă fără zăpadă, în sensul că ea are ceva din prospeţimea şi moliciunea zăpezii, ceea ce e contrariul veşmântului aspru şi cenuşiu al unei ierni uscate. Întreaga naraţiune – mărturisire, « Un an alb ca zăpada », se construieşte pe această opoziţie. Astfel în iernile fără zăpadă, personajul-narator merge « înapoi pe firul anilor - patru, cinci, şase. Şase » Aici se opreşte. De aici nu poate trece. Şi acest an « devine, an de an, mai apăsător, ca un munte pe care doar un erou de basm l-ar mai putea trece ». Când, în sfârşit, începe să ningă, el merge înapoi în timp pe drumul deschis de fulgii de zăpadă. La întoarcere, « Zăpada a avut grijă să ascundă toate iernile uscate » de până atunci. Gina Bultoc n-a reperat o expresie oarecare, ci una care e purtătoare a unui efect de stil, care condensează în ea cele două sisteme descriptive, cu valoare simbolică, cel al iernii cu zăpadă şi cel al iernii fără zăpadă, pe care se construieşte textul. Prin opoziţia dintre « cu zapadă » şi « fără zăpadă » expresia aduce un element de sens nou, e pertinentă. * « …un texte se déchiffre dans deux directions. Dans celle de la lecture initiale, en suivant la progression normale de la séquence verbale ; et dans la direction inverse, la signification de ce qui vient d’être lu étant constamment modifié par ce qu’on est en train de lire… »³ Rifaterre are dreptate să spună că semnificaţia a ce-am citit e modificată constant de ce citim, dar numai în parte. Şi iată de ce : În ditecţia lecturii, avem o succesiune de silabe, ca unitaţi de articulare minime, de cuvinte, de fraze. În direcţia inversă lecturii, fiecare din aceste structuri intră în legătură cu celelalte. Ca urmare a acestei legături, fiecare structură nouă le modifică pe celelate, dar, la rândul ei, e modificată. Asupra acestei idei, a unei duble determinări, mă voi opri în cele ce urmează. Mai exact, în perspectiva ideii anunţate, voi analiza un paragraf din textul « Un an alb ca zăpada ». « Se întunecă tot mai tare. Contururile caselor şi ale copacilor au început să se şteargă. Departe, la magazinul cu jucării, a fost lăsată lumina aprinsă. Este magazinul de unde îmi cumpăr hârtia şi creioanele. Vânzătoarea mă cunoaşte şi întotdeauna îmi opreşte cea mai frumoasă hârtie de scris şi cele mai bune creioane. De fiecare dată îi mulţumesc, şi ea îmi zâmbeşte. Niciodată nu ne-am spus mai mult. Gândul însă că un alt om are grijă de o parte din mine mă linişteşte. » Cum nu toate legăturile dintre ce citim şi am citit, sunt posibile, ar fi poate util să începem prin a actualiza relaţia căreia îi sunt subordonate toate celelalte : cea dintre lucrul despre care vorbim şi ce spunem despre acest lucru. Lucrul despre care vorbim e reprezentat în frază de grupul subiect. Ce spunem despre acest lucru e reprezentat de grupul verbal. Cel care vorbeşte şi cel sau cei care-l ascultă au în comun lucrul despre care se vorbeşte în frază, şi deci obiectul vorbirii. Ce se spune despre obiectul vorbirii depinde de relaţia dintre obiectul vorbirii şi subiectul vorbitor, şi e diferit de la un subiect vorbitor la altul. Această diferenţă justifică comunicarea ; datorită ei avem ce să ne spunem, şi de ce să vorbim. Ce face posibilă comunicarea e faptul că cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă au fost în relaţie cu lucrul despre care se vorbeşte, chiar dacă această relaţie a fost pentru fiecare din ei alta. În concluzie, un obiect al vorbirii comun face comunicarea posibilă. O relaţie diferită cu obiectul vorbirii, o justifică. Care e obiectul vorbirii în fraza « Se întunecă tot mai tare », având în vedere că se poate întuneca tot mai tare o privire, un tablou, o încăpere, orizontul cuiva, vremurile etc ? Obiectul vorbirii, dedus din context, e vremea, vremea din una din serile de iarnă fără zăpadă: « Seara mă aşez în balansoar, înfăşurată într-un şal gros de lână. Aprind veioza, dau perdeaua de la geam deoparte şi, în timp ce împletesc sau citesc, arunc câte o privire afară: va ninge? » Întrebarea e dacă distanţa dintre cele două paragrafe nu face dificilă legătura cu obiectul vorbirii, şi deci legătura dintre ce se spune şi despre ce se vorbeşte. În primul paragraf, seara apare ca într-un tablou cu un balansoar, cu un şal, cu un personaj care împleteşte şi, din când în când, priveşte afară, de la fereastră. Ori, ce constatăm ? Elemente ale acestui tablou ( balansoarul, şalul, împletitul, apropierea de fereastră ) revin, şi anunţă obiectul vorbirii. Pe lângă elementele care revin, apar elemente noi ( papucii moi, şalul care cade etc ) care particularizează momentul. Legătura dintre grupul verbal « se întunecă tot mai tare » şi grupul subiect « vremea » (a cărui reprezentare o avem din paragrafele precedente), schimbă datele obiectului vorbirii, în sensul că aflăm că întunericul serii e pe punctul de-a se impune în detrimentul luminii de seară. Integrarea de către text a structurii « Se întunecă tot mai tare » nu modifică prin urmare doar textul ci şi noua structură. Mai mult, numai datorită acestei duble modificări, noua structură capătă înteles. La fel, dispariţia contururilor caselor şi a copacilor şi caracterul progresiv al acestei dispariţii din fraza «Contururile caselor şi ale copacilor au început să se şteargă » nu poate fi interpretată, şi deci înţeleasă, decât ca o consecinţă a progresiei întunericului, şi deci în raport cu datele vremii induse de fraza precedentă. După cum am afirmat deja, nu toate legăturile între ce citim şi ce am citit sunt posibile. Nu sunt, de exemplu, posibile legăturile dintre « la » şi « departe » din « Departe, la magazinul cu jucării, » sau dintre « Departe, la magazinul cu jucării » şi «Contururile caselor şi ale copacilor au început să se şteargă. ». De ce ? Pentru că nu sunt posibile decât legăturile între structuri de acelaşi nivel : legătura unei fraze cu o alta, a unui cuvânt cu un altul, a unei silabe cu o alta s.a.m.d. Legăturile dintre structuri de acelaşi nivel duc apoi la apariţia de structuri de nivel superior. Nu ştim însă ce anume conferă unei succesiuni de silabe statut de cuvânt şi unei succesiuni de cuvinte statut de frază, deşi un element de răspuns avem deja, şi anume faptul că toate aceste legături sunt subordonate uneia singure: legătura dintre ce spunem şi despre ce vorbim, şi deci dintre grupul verbal şi grupul subiect. Dar asupra acestei probleme vom reveni în cadrul unui alt demers. Pentru moment vom semnala doar că succesiunea « departe, la » nu înseamnă nimic. La fel succesiunea « Contururile caselor şi ale copacilor au început să se şteargă. Departe, la magazinul cu jucării ». Legătura dintre grupul de cuvinte «Departe, la magazinul cu jucării » şi fraza care-l precedă nu se justifică decât în cadrul unităţii de sens pe care o reprezentă grupul de fraze « Contururile caselor şi ale copacilor au început să se şteargă. Departe, la magazinul cu jucării, a fost lăsată lumina aprinsă. ». Şi aceasta deoarece numai lumina care contrastează cu întunericul permite personajului narator să distingă magazinul de jucării pe fundalul celorlalte clădiri ale căror contururi au început să se şteargă. Nu putem deci spune că ce citim modifică ce-am citit , fără a recuoaşte că şi reciproca e valabilă. Chiar şi pentru motivul că într-o relaţie sunt întotdeauna afectaţi ambii termeni. Fraza « Este magazinul de unde îmi cumpăr hârtia şi creioanele. » modifică, evident, ce-am citit deja despre magazinul de jucării ; e o determinare care, între altele, aduce magazinul de jucării mai aproape de personajul-narator, şi de cititor. În această apropiere subzistă însă şi ceva din lumina lăsată aprinsă în magazin, şi care e ca un reper în întuneric. Fraza care încheie paragraful face saltul din planul « fizic » în cel « metafizic » al naraţiunii. Şi dacă saltul e reuşit e pentru că raportul dintre sinele ca tot şi sinele ca parte, pe care e construită fraza, devine verosimil, şi tulburător, în contextul raportului dintre o relaţie oarecare ridicată la rang de ritual şi una fundamentală lăsată în umbră, şi implicit a raportului dintre întunericul dominator şi o lumina izolată rămasă aprinsă. În sensul lecturii, un text se deschide. Dar nu se deschide decât pentru a închide elemente formale noi, care devin tot atâtea elemente de conţinut noi. Un text înaintează în sine, în sensul invers lecturii. 1. Textele autorilor cât şi reacţiile cititorilor la care fac referire se găsesc în revista on line Europeea sau Agonia. 2. Riffaterre, Michael, La production du texte, Editions du Seuil, Paris, 1971, p.46 Traducerea citatului : « …un text se descifrează în două direcţii. În cea a lecturii iniţiale, urmărind progresia normală a secvenţei verbale ; şi în direcţia inversă, semnificaţia a ceea ce tocmai a fost citit fiind constant modificată de ceea ce suntem în curs de-a citi… » Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Gina, Un spectaculos plonjon pe trotuar, din fuga, m-a imobilizat la pat, altfel ma gandeam sa-mi incep comentariile pe acest site cu scuze pentru nepermisa eroare de ortografiere a numelui tau. Promit sa revin. Acum, inca mai stau cu greutate in fata calculatorului. Cu multa simpatie si respect, Emilia   Postat de catre emilia dolcu la data de 2008-10-11 15:31:45               cu pauza de rigoare   Postat de catre . Fiinta la data de 2008-10-09 04:14:15               draga mea... pentru efortul pecare l-ai depus promit sa gasesc o fereastra de liniste in care sa lecturez pe indelete si revin cu un com serios. Gina oricum s-ar numi ea e un boboc de fata ;)   Postat de catre . Fiinta la data de 2008-10-09 04:08:35               ideea mea, era asta: astfel de scrieri, sunt 'de specialitate' - doar cititorii 'avizati' se vor bucura sa 'impartaseasca', atat lectura cat si 'feedbackul'. personal, imi place sa citesc astfel de 'analize'. sunt antrenante - ii drept ca doar la 'suprafata'- eu nefiind in 'domeniu'. fug si eu, incet... goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-09 01:13:30               uite, eu am scris dezinteresat si poate aiurea, nu ma aleg cu nimic din asta. poate ca am vrut sa scriu ceva pentru emilia. si acum ma culc. si tot asa. o mare pierdere de timp dormitul asta. pentru cei eficienti si rapizi n-am nicio alta remarca arrivederci a tutti   Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-10-09 00:42:45 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               ok. am citit cele scrise de emilia-do, si am citit cele scrise de tine Tiberiu-M. imi permit o intrebare: 'cu ce se 'alege' cititorul, in urma lecturarii?' sau : 'care este motivatia acestor scrieri/analize?' io. g.   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-09 00:27:34               acuma la obiect :) dar pe scurt... teza lui MR e ok. problema cu cititul e insa una foarte complexa. pe vremea cand scria dumnealui, acum aproape 40 de ani, omul poate ca citea mai atent, nu avea mondializarea pe cap, nici criza, iar internetul nu exista. era linisteeeee!!! mai mare dragul sa iei textul in cele doua sensuri "ca la carte". acum? ramane adevarat ca pentru un cititor atent partea citita se modifica in continuu. textul nu e receptat liniar cu dublu sens, asa cum nici scrierea nu este liniara ci doar pare a fi: suntem nevoiti sa reprezentam liniar un univers cu multe dimensiuni. ca sa folosesc un limbaj informatic, scrisul e un "gzip", un fel de compresie pe care cititorul trebuie apoi s-o decompreseze multidimensional. dar sa trecem mai departe, ca ne apuca miezul noptii... :) pe de alta parte suntem "cu ochii in patru vânturi" cand citim. ne permitem tot mai putina rabdare si avem la indemana o matritza de asteptari in care intetzim textul. vorba lunga saracia omului, ma opresc cu teoria ca daca nu dau citatele aferente tot nu valoreaza mai nimic; asa zice la carte, nu? exemplul tau numarul unu, si cu asta chiar inchei: "pentru o iarna cu zapada". sigur ca erau in text toate elementele pentru corecta receptare. unde mai pui ca in curand o sa avem incalzirea aia globala, asa incat "iarna cu zapada" va deveni o poveste de-a bunicilor. deocamdata insa "iarna" e, in asteptarile noastre cele mai banale, un anotimp al zapezii. eu zic ca daca spunem noi de pilda "iarna din acelea cu zapada" atunci, prin cele doua cuvintzele in plus, alertam cititorul, il zgaltaim usurel. ca tot ziceam mai sus: una e literatura pe internet si alta e cea pe hartie. pe tine nu te oboseste ecranul asta? :) cele bune, tm   Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-10-09 00:07:07               Tiberiu-M, de obicei, astfel de analize, le gasesc 'fade' din pdv literar. din pdv 'pedagogic' - le privesc ca pe un exercitiu - terapeutic... nu dau acum detalii. o astfel de scriere, personal, o privesc ca pe un 'profil psihologic al autorului' - un fel de 'compulsivitate academica'... sunt curioasa ce o sa spui tu, Tiberiu-M, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-08 22:54:17               bine ai venit, emilia! interesanta aplecarea ta pe textul Adrianei Gheorghiu, un text clar, bine scris, intr-adevar bun de un studiu. "Boboc" ti-a scapat probabil din cauza corectarii automate "word", o chestie deseori exasperanta. încerc sa-mi fac si eu timp pentru un comentariu la obiect; reste donc branchée ! :) cele bune, tm   Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-10-08 22:42:16               hi emilia-do, numele meu este 'Bultoc' nu 'Boboc'... am citit 'fotografic' analiza ta... ca idee, ma gandeam cat de 'ciudati' suntem. o sa revin, sper, cu detalii, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-08 20:56:04	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23949 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE