|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lenea nu trebuie irosită |
|
|
Text
postat de
Corneliu Traian Atanasiu |
|
|
Să încercăm să alegem pentru lene sensuri care să nu o incrimineze din capul locului ca trîndăvie sau puturoșenie, ca indolență condamnabilă și fără întoarcere. Sînt într-adevăr momente cînd ți-e lehamite să mai faci ceea ce tot făceai, cînd ai ajuns cu un minunat cuvînt moldovenesc la sătulie, te-ai săturat să mai faci ceea ce se face și simți deodată că poți savura fără căință voluptatea ieșirii din rutină, a detașării de imperativele hărniciei tembele, de isteria activismului, de psihoza agitației. Ești împăcat cu starea de indisponibilitate la ceea ce înainte ți se părea o facere indispensabilă și plină de rost. Te simți confirmat mai degrabă potolit, dedulcit la calm, la tihnă miraculos astîmpărat.
Te poți abandona astfel impenitent unei stări promițînd alte disponibilități. Lenea e în acest caz un semnal al dezgustului selectiv pentru viața în care ceea ce faci nu mai reușește decît să plictisească și să obosească timpul. E vorba de un recul, de o retragere din pre-ocuparea prin definiție, de o eliberare (o izgonire a ocupantului) și prin urmasre de o disponibilizare. În lene se mărturisește în acest fel, pe ocolite, nostalgia unor faceri de altă speță, de o veritabilă calitate vitală, care să-ți poată da sentimentul că merită să trăiești, că poți trăi îmbogățind și nu omorînd timpul ce ți-a fost dat.
Lenea e o curajoasă suspendare a unei situații aparent fără ieșire, o mărturisire fermă a oboselii fără-de-rostului unor activități poate altfel pline de foloase și solidare cu ceea ce se face. Și, prin aceasta, o posibilă deschidere, o șansă oferită sensibilității să caute și să găsească ceea ce o încîntă și o împlinește, să descopere alte orizonturi și registre ale facerii mai potrivite împrospătării izvoarelor vieții. Să schimbe în cele din urmă mizele și ierarhiile orientîndu-se după criterii în acord cu exigențele vieții.
Lenea e compromisă atît de cei ce o refuză și o condamnă fără să o supună la probă, cît și de cei ce se complac doar în negativitatea ei și o degradează, le e lene să-i valorifice potențialul, să-i înțeleagă mesajul plin de rost.
Încercați și o continuare:
O lene frenetică
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Atanasiu, nici macar sa nu va treaca prin cap sa aduceti atingere memoriei bunicilor sau parintilor mei. Daca sunteti barbat, sau daca doriti sa faceti dovada ca ati fost vreodata, comportati-va ca atare. Iar daca doriti sa va mandriti ca mi-am retras absolut toate textele de pe Europeea in semn de protest fata de apetenta dumneavoastra spre delatiune, pe vremea pe cand beneficiati de toate creditele acordate de domnul Cristescu, va permit sa o faceti. Este numai meritul dumneavoastra, este evenimentul care va mai incalzeste inca si acum sufletul.
Vedeti ca aveti o greseala de typo :"urmasre". Probabil ca din lene, nu ati mai corectat textul.
Zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2008-09-24 02:40:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ddm,
am și așteptat cu răbdarea apariția, pe prima pagină, a invitației anuțate de către tine aici, și am și survolat pagina ta.
dar nimica-nimicuța nu am găsit.
e o farsă sau ai comis grava eroare de a face invitație unor persoane cu statut de non-grata pentru degustibusul mahărilor de pe aici? |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2008-09-24 01:40:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Sa presupunem, prin absurd, ca as fi de acord cu dumneavoastra si ca as dori sa va aduc un compliment asortat cu textul. Cum anume v-ar placea sa va gratulez?"
Apreciez că ai făcut mari progrese de pe vremea în care susțineai că n-ai să mai postezi aici pînă nu-ți cer scuze pentru o chestie la fel de închipuită. Măcar acum nu mai e una personalizată. Sau ți-am jignit cumva vreun genitor îndepărtat?
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2008-09-23 23:49:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
domnule CT Atanasiu si domnule Peia, scuze de offtopic, dar daca nu veniti acolo unde veti vedea in invitatia pe care tocmai am postat-o (dureaza un timp inainte de a fi aprobata), am motive serioase si grave sa va acuz de... guess what... chiar lene, si nu din aceea sensibila si simpatica... fugiti acum pe pagina mea :) |
|
|
|
Postat
de catre
daniel d marin la data de
2008-09-23 23:35:38 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu, Andrei Floriane,
Mie unuia, cel puțin, ar fi trebuit să-mi spui: da, cel mai adesea se poate ajunge în astfel de situații. Ba poate că întotdeauna, cînd vremurile... Da, - puteai continua tu cau un înțelept june ce te afli - aș putea prezuma acest lucru, chiar dacă acum sunt o motorișcă plină de gazolină care pîrîie neîncetat pe miriște.
Apoi, mi-ar fi plăcut să înțelgi esențialul, nu să dai interpretări minore, excentrice de text.
Problema cu cei... mai puțin bătrîni... așa ca tine - ca să fiu ceva mai politicos decît fuseși tu! - este că au, deseori, mintea dusă cu sorcova la Stanbul! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2008-09-23 23:27:11 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnilor, comentariul meu se lega de "tembelismul harniciei", mentinat in textul de mai sus.
Mai cinstit ar fi fost sa consimtiti ca este o exprimare deficitara, ca cei doi termeni nu pot fi asociati decat daca nu se cunoaste semnificatia notiunilor, iar discutiile astea sterpe nu isi mai aveau locul aici.
Ce doriti sa sugerati? ca harnicia e specifica oamenilor tembeli? ca harnicia fara har, adica aceea care nu vine odata cu gratia divina, anume, aceia care sunt harnici prin instructie, este o simpla roboteala de automat subuman?
tembel? subuman? cat umor!
Sa presupunem, prin absurd, ca as fi de acord cu dumneavoastra si ca as dori sa va aduc un compliment asortat cu textul. Cum anume v-ar placea sa va gratulez?
O prima varianta ar fi: "Domnule, las semn de trecere si pretuire, si va asigur ca m-ati cucerit cu lenea dumneavoastra de mare exceptie"
Cea de-a doua ar suna cam asa:"Domnule, las semn de .... etc, etc... si, chiar daca ati reusit sa ironizati in mod magistral harnicia, pentru mine veti ramane un harnic postator de texte geniale si originale, atat prin modul de abordare a subiectelor ce par a fi clare ca apa, cat si prin eleganta exprimarii"
Discutia asta tinde sa devina un dialog al surzilor. Ma opresc aici lasandu-va sa va alegeti varianta care va convine. Cu alte cuvinte abandonez discutia.
Zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2008-09-23 22:36:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"cat e ziulica de lunga, isi fac de lucru mesterind te miri ce, numai pentru faptul ca sta in firea lor sa nu-si piarda timpul la carciuma sau aiurea"
Unii dintre cei de mai sus își găsesc fericirea în chiar acele mici îndeletniciri, alții, cum spune Peia, se trezesc prea tîrziu. Dar mai sînt unii, obsedați de cîte o idee și fără simțul umorului, care se dau de ceasul morții de grija acelora care în niciun caz nu vor citi așa ceva, pentru că evident trăiesc în alt orizont.
Hărnicia, ca și alte trăsături omenești taxate în mod prostesc drept virtuți sau vicii, este doar o conduită neutră care în anumite împrejurări poate fi o calitate, în altele un defect. Depinde cum o administrezi. Blîndețea, de pildă, nu mai este nicicum o virtute cînd se cere să izgonești cu biciul zarafii din templu. Severitatea bine administrată este în cazul de mai sus a o virtute.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2008-09-23 21:08:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ești sigur că o să fii înțelepciunea întruchipată atunci, dragă Andrei Floriane?!!
Ești sigur că vei fi tot atît de imperturbabil și lipsit de ezitări existențiale, ca acum?
Ești sigur că vei fi etern?
Ești sigur că vei mai găsi un rost în freamătul confuz al acestei agitații perpetue prin materia pieritoare?
Ești sigur că nu vei ținti și tu, la rîndul tău, un ins care te va întreba de ce ai mai făcut aia și aia..., cu răspunsul: "De prost?"
Ești sigur că ești politicos, cu toate că faci pe subtilul? |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2008-09-23 20:28:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, unii se mai prostesc la batranete, asa este. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2008-09-23 20:17:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cunosc un om care a robotit toată viața.
Fie că a trebuit, fie că nu.
Fie că responsabilități imperative l-au obligat la hărnicii nedorite, fie că un anume program genetic l-a împins către agitație continuă.
Mulți au profitat de pe urma zbaterii lui.
El nu și-a pus probleme, nu s-a oprit din algoritmul facerii.
L-am întîlnit cu eva vreme în urmă. O tristețe covîrșitoare i se citea în ochi. Mi s-a spus că nu mai mișcă un deget. Toată ziua stă pe o stanoagă și măsoara distanța pînă la capătul ulicioarei, și înapoi.
L-am întrebat ce are, de ce nu se mai implică în nimic?
S-a uitat la mine ca prin sticlă și a bîiguit o interogație apatică:
"Pentru ce?".
"Cum pentru ce? Dar pînă acum de ce ai făcut-o?", am continuat curios.
Mi-a răspuns, fixîndu-mă cu niște ochi revanșarzi: "De prost!" |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2008-09-23 20:05:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Da, asa da. Domnule George Dumitru, jos palaria pentru textul dumneavostra. Abordarea este una originala, asumata, stilul rafinat, si ironia de o rara calitate.
De altfel, aici se face diferenta dintre cele doua texte. Daca textul domnului Atanasiu, prin caracterul sau pesuasiv, spune dansul, jigneste, spun eu, orice persoana care nu are aceaasi opinie cu dansul, textul dumneavoastra reuseste sa profileze cele doua trasaturi de caracter apeland la o naratie autoironica si de bun gust.
Acum sa clarific si aspectul despre care vorbesc eu. Sa presupunem ca unii dintre cititori acestui text, si nu cred ca sunt putini, isi considera parintii ca fiind persoane harnice, mame care robotesc toata ziua prin gospodarie, prin ograda, care se trezesc la ore matinale sa hraneasca orataniile, tati care iau drumul campului de la ore imposibil de imaginat pentru oraseni, si care, cat e ziulica de lunga, isi fac de lucru mesterind te miri ce, numai pentru faptul ca sta in firea lor sa nu-si piarda timpul la carciuma sau aiurea.
Ei bine, domnule Atanasiu, ati putea sa va priviti cititorii in ochi si sa le spuneti ca parintii lor sunt tembeli?
Oricum ati considera ca abordati termenul, care oricum este impropriu notiunii de harnicie ( TEMBÉL, -Ă, tembeli, -e, adj. Nepăsător, indiferent; indolent, lăsător; tâmpit, idiot.), este o eroare grava de atitudine.
Zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2008-09-23 18:52:50 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
http://www.agonia.ro/index.php/prose/27737/Dreptul_de_a_sta |
|
|
|
Postat
de catre
George (Dumitru) Corbeanu la data de
2008-09-23 17:42:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Adresarea la persoana doua singular nu este cea mai fericita procedura narativa, chiar daca textul este unul confesiv."
Adresarea la persoana a doua este una complicitară doar. Începutul, cum se vede limpede, este la a întîia plural. Persoana a doua este doar una retorică, acel tu este un eu devenit exemplar și incitant. Cred că este genul de discurs care încearcă să se facă, prin confuzia dintre cele două persoane, persuasiv.
" Harnicia [...] nu poate fi tembela"
Hărnicia sterilă, fără har, este simplă roboteală de automat subuman.
"eu sunt inca amator"
Totul e să exersezi. Fundația va face racolări
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2008-09-23 15:39:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Corneliu, sti cumva un club care m-ar putea lua ca profesionist?
desi m-antrenez de zor
capu-mi crapa de migrene
ca in sportul numit lene
eu sunt inca amator. |
|
|
|
Postat
de catre
Dumitru Cioaca la data de
2008-09-23 15:13:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Titlul este "bestial", dar, cand spuneti ca harnicia este tembela, se rupe filmul logic al naratiei. Harnicia nu are imperative, ea fiind o trasatura de caracter specifica anumitor persoane, si, ca si lenea, nu poate fi tembela doar prin aprecierea partinitoare a pozitiei in care alegeti sa va situati.
Adresarea la persoana doua singular nu este cea mai fericita procedura narativa, chiar daca textul este unul confesiv. Cand se doreste sa se exprime in mod asumat o teorie precum este cea de mai sus, ori se foloseste persoana intai singular, caz in care argumentele capata valoare si forta, ori o expuneti la persoana a treia plural, si in acest caz va puteti asuma pozitia naratorului indecis.
Zexe. |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Florian la data de
2008-09-23 13:58:44 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|