PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Trimite-mi, dar, o galaxie Text postat de Tania Ramon Trimite-mi, dar, o galaxie să ţină loc de o scrisoare, nu timpul să fie-ntrebare ci sensul vieţii de hîrtie. Amprenta zorilor ce-ating smalţul dimineţii, aduce a înger. Razele năuce, din aurore boreale, ning mătăsuri şi nu se mai pune că orbitele ce ne susţin privirea sau planeta-s din îmbrăţisările nocturne şi zile răscroite-n clini. Cînd îmi trimiţi o galaxie, ştiu deja că e nevoie de timp să înţeleg că singurătatea nu se acoperă cu prezenţe. Vedeam barba sură, frumos pieptănată, lăsată să crească doar în dreptul buzelor şi ochii luminaţi de semiluna din pătrarul varstei, la fel ca pe faţada unei căsuţe. La fiecare glăsuire ce o făcea, înaintînd în faţa pianului şi a cvartetului de fete, lumina parcă era aprinsă şi uşa larg deschisă, venind din casa un miros de pîine scoasă acum din cuptor şi lînă proaspăt ţesută. Cum termina de rostit, fereastra privirii părea de-a dreptul ferecată, de parcă, ani de zile nu trecuse nimeni să adune pînzele de paing obosit de lumină. Şi în mijlocul tăcerii, intrau pe rînd flautul, ca un copilaş cu mîinile strînse pe lîngă picioarele slăbuţe, căutînd cu privirea momentul poveştii şi a somnului, vioara, lăsîndu-şi atinse corzile, ca nişte nuiele de alun, de un vînt şăgalnic cu iz de toamnă, apoi contrabasul ca un părinte, cu dojană si greutate repetînd mereu:" Aveţi grijă, aveţi grija! Toate lucrurile pierdute nu vor şti niciodată că un suflet, înlănţuit şi topit după ele, va arde mocnit, se va face cenuşă şi tot nu va putea uita." Aşezate pe pian, într-o vază de sticlă rubinie, erau cinci gerbere roşii. Mari. Deosebit de mari. Aşa cum stătea, sprijinit şi el, tot de pian, în momentele cînd se refugia din faţa privirilor noastre, încadrat cumva între tulpinile lungi ale florilor din vază, îmi amintea de poza bunicii, soţie de preot, ţinută tot timpul pe măsuţa ovală, într-un tablou micuţ împrejmuit de flori de plastic, viu colorate. Brusc îmi pare că se aprinde din nou lumina. Recită de data asta, venind în faţă, foarte aproape de primul rînd de scaune, şi parcă sfîşie aerul ca pe o pînză. Spitalul de oncologie. Trec cu privirea prin el, prin carte, prin versuri, prin inimă, aşa ca şi o săgeată, vrînd să despic amintirea lui ce eu nu o ştiu ci doar o bănui. Nimic. Parcă aş fi rămas undeva într-un spaţiu plin doar cu aer. Iar el zîmbea în timp ce sala muzeului, luminoasă, era tapetată cu tablouri mari, în grafică, cu foarte multe aglomerări de simboluri făcute cu răbdare cît nu încape în orişice mînă. Ceea ce părea fascinant erau acele unice elemente pictate pe interiorul sticlei, dînd impresia de vedere în spaţiu. Priveai desenul şi parcă erai într-o fereastră, unde, fie era o mînă întinsă, fie două trei siluete fie un braţ de copac. În privirea lui, lipsea desenul. Înşiruite în word, literele trezeau străzi cu amintiri, clădiri vechi scuturau igrasia şi praful de pe ziduri. Biserica neagră. Covoarele turceşti. A tăcut, de parcă ceasul cu cuc tocmai spusese ora exactă şi jucăria de lemn s-a închis, trăgînd uşiţa, din reflex, după ea, în interiorul mecanizmului. Flautul începuse atunci, într-o cascadă de note, o horă de îngeri într-un ritm drăcesc de abia se mai ţinea vioara în urma lui. Contrabasul doar amintea:" Aveţi grijă, cei pierduţi nu vor ştii niciodată cum sufletul, asemenea unei galaxii, va fi înghiţit de propria gaură neagră a gîndurilor. A amărăciunii." Cel de-al patrulea instrument doar plîngea. Aşa l-am cunoscut pe poet, citind şi recitind despre iubire, despre drumuri, cartiere, clădiri şi mistere braşovene. Toate veneau prăfuite de vreme în faţa noastră, într-o atmosferă melomană de curte veche, şi nu ar fi fost deloc greu să vezi intrînd acele doamne de companie, în crinoline somptuoase, aplecînd discret capul şi privirea spre admiratori. Doar în prezentul de afară, în plin festival, lumea, îmbrăcată lejer, mînca bine la acel lung şir de mese din centrul pietonal al oraşului, ascuns cu eleganţă sub imensele copertine, şi vorbeau tare despre orice. Tare. Ştiu, dragul meu, că acel timp care ne macină gîndurile şi ne umple de groază cu trecerea lui prin mădulare, este acelaşi cu cel pe care înţelesul strălucirii bobului de rouă luminează privirea. Dar trimite-mi acea galaxie, din timp, ca lumina ei să ajungă la mine exact în momentul cînd voi înţelege că singurătatea nu se acoperă cu prezenţe. Că a ţine sufletul de toartă, la fel ca pe un ulcior, nu e totuna cu a-l înlănţui. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Da Sade, bine punctat. A fost o scriere fara reveniri si corecturi, fara cautari de senzational in exprimare, pur si simplu am urmarit cu literele un film interior. Voi reface acele scapari evident. Iar legat de brasoave a fost cu totul alta intentie. A iesit insa o asociere nefericita. Mersi, Tania   Postat de catre Tania Ramon la data de 2008-09-11 01:40:43               În strofa a3a prozodia mi se pare înghesuită şi rimele chinuite:"pune-nocturne", " din-clini!" Proza e bine închegată cu accente sensibile, cu imagini pline de nerv; au scăpat cîteva inexplicabile typo:gherbe!( gerbera)sau exprimări stîngace:o horă de îngeri într-un ritm drăcesc de abia se mai ţinea vioara, în pasul ei mlădios, după el", "să bea apă, să bea aer, să bea ceva" şi atenţie:"Aşa l-am cunoscut pe poet, citînd, despre iubire, din braşoave"(BRAŞOÁV//Ă ~e f. mai ales la pl. pop. Vorbă goală; afirmaţie neserioasă; balivernă; palavră; fleac. [Sil. -şoa-vă] /Din Braşov n. pr. În concluzie, aş reface unele porţiuni!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-09-09 16:37:00	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE