|
|
|
|
|
|
|
|
|
E toamnă ne-ncepută |
|
|
Text
postat de
Tania Ramon |
|
|
Credulități de toamnă ne-ncepută,
Ce arogante-și prind în pasu-mi trena,
Desfac în patru orice rază mută
Și-apoi în opt, visînd precum morena
Lună, bizar alunecată în mine,
Căci, despicându-mi visul cu majuscul,
Pămîntul pot ascunde-n crinoline.
Sunt orele deja coji de ouă iar toamna e și ea
ca un ceva întîrziat lovind în metalul din clopot.
Plouă. Sau așa mi se pare
că aud îndoiala ce cade
fără să își rupă vreun picior măcar. Pic.Poc.
E hipnotic de-a dreptul pe șoseaua în culori de ulei,
să dansezi fără remușcări
în timp ce apa,
adunată toată în ibricul de cafea,
clocotește. Mi-am dorit întotdeauna să fiu
un copil năzdrăvan, dar nu unul care își înfige degetul
prin pînza pictată angelic, să vadă dacă ochii de îngeri
sunt aievea sau nu.
Nu.
Nu am să te dezlipesc din tapetul așezat
cu grijă la soneria unde ușa s-a învechit
și unde îți lăsam în fiecare dimineața agățat:
deranjează-mi liniștea, o voi împături mai tîrziu.
Dar nici nu te voi pune pe ușa de la frigider
unde sunt prinse în magneți
restanțele și notele de plată.
Ceea ce ducem zilnic în spate, sau cărăm de-a dreptul,
este, după unii o cruce, după alții, o ușă pe care,
însă, nu o privim ca pe-o abandonată
niciodată.
Fără ea, ne-ar fi foarte frig.
Cineva, tot va trebui să bată,
așa cum se bate în lemn de trei ori,
să nu se prindă spurcăciunea.
Dar ce risipă-n nimbul de crepuscul
Rotind spiralele, săpate adînc,
În pînza unui fluture ce-și frînge-n două
decorativ firavul trup de țînc!
E toamnă ne-ncepută. Cade rouă
În bruma ce nostalgic șalul strînge
Cu vegetale dresuri din natura
Care am fost, sau care-aș fi de-oi plînge,
Cînd nu știu presimți toamnei măsura.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
In loc de `cum` trebuie de fapt un `caci` , abia acum cand mi-ai atras atentia vad gafa. Era vorba despre acele credulitati fireste.
Credulități de toamnă ne-ncepută,
Desfac în patru orice rază mută...
Caci, despicându-mi visul cu majuscul,
Pămîntul pot ascunde-n crinoline.
Sade, fugisem cu gandul la inghetul lunii, cred ca asta am simtit atunci cand am scris. Acum la rece nici macar calduta nu mai imi pare comparatia. Dar voi mai reflecta.
Tania |
|
|
|
Postat
de catre
Tania Ramon la data de
2008-09-06 10:01:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Lună, bizar alunecată în mine,
Cum, despicându-mi visul cu majuscul,
Pămîntul vor ascunde-n crinoline." - cine "vor ascunde pământul"?
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2008-09-04 13:29:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cred că ar suna mai bine:
"decorativ, firavul trup de țînc!"
Neinspirată repetiția strînge, strîns
morena Lună? MORÉNĂ s. f. material detritic transportat și depus de ghețari. (< fr. moraine)
|
|
|
|
Postat
de catre
Gheorghe Rechesan la data de
2008-09-04 10:17:12 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|