FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Reportaj despre pantofii roșii ai Anei
Text postat de Adriana Lisandru
Ana va avea douăzeci
de inele pe deget.

cel dintâi i-a fost pus când avea vreo trei luni
lumea era pe atunci lapte dulce
și-ncăpea într-un sân.

de primul spital își amintește și-acum
i-au dat voie să hrănească o pasăre
îi punea firmituri pe pervaz
dimineața i se recolta sânge îi spuneau că-l vor da fluturilor
Ana fluturii sunt plăpânzi și prea albi
au nevoie de roșu pe aripi
era vară toți îi aduceau înghețată
numai mama se făcuse deodată
mai tăcută decât păpușile ei

pe urmă a învățat să-și facă singură ceaiul
să spună o rugăciune înainte de somn
să strângă masa să scrie compuneri
să nu uite că ziua cuprinde o noapte o dimineață amiaza
și tabletele din cutia de plastic

la paisprezece ani i s-a spus o poveste
despre stelele care curg în fântâni
să se scalde puțin
doar puțin

în noaptea aceea mama ei a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc.
Ana n-a aflat niciodată.

mama Anei coase rochii de mireasă
voaluri atlazuri organza și perle
în fiecare zi își coase câte una pe inimă
rupe capătul aței cu dinții și-l înghite
stomacul ei e un ghem
pe care-și ascut pisicile ghearele

astăzi mama o să-i cumpere tort
douăzeci de garoafe
și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină
îi va cânta la mulți ani va deschide o sticlă cu vin
la noapte va strânge paharele
și se va preface-n lupoaică
să strivească iar cerul în colți

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  tarziu de tot vin sa va multumesc.
m-au bucurat semnele voastre.
 
Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2008-09-06 12:55:07
         
 
  Vot!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-09-02 19:06:58
         
 
  Am lăsat ultima stea să curgă în fîntînă.

Să se scalde puțin
doar puțin



Cu plăcerea lecturii,
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-09-02 18:49:51
         
 
 
Ritm alert, susținut. Fără patetisme. Ele sînt doar palpit al fluxului narativ, mici fisuri abia perceptibile către irealitatea imediată. Aleg:

"numai mama se făcuse deodată
mai tăcută decât păpușile ei"

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-09-02 18:19:40
         
 
  "la paisprezece ani i s-a spus o poveste
despre stelele care curg in fantani
sa se scalde putin
doar putin"
si pe urma povestile n-au mai prea avut succes......si "mama.......rupe capatul atei cu dintii si-l inghite / stomacul ei e un ghem / pe care-si ascut pisicile ghiarele"......

e un transfer de tristeti si dureri la care nu exista participanti....decat atunci cand le dezvalui tu, Adriana1

Calvar*
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-09-02 17:57:18
         
 
  Trist reportaj. Încărcat de amărăciune și revoltă. Parcă trăit, nu scris.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-09-02 17:36:02
         
 
  Adriana, POETO,

Poezia ta m-a cutremurat, am trait o emotie intensa citind-o.

*

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-09-02 16:28:53
         
 
  ...Inediți tropi, sugestii inedite. Vot.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-09-02 14:58:59
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE