FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Tu n-ai să știi, iubite...
Text postat de Elena Munteanu
Tu n-ai să știi, iubite,
mai strigă-n mine noaptea,
din asfințituri calpe
se mai adapă sori.

Vânând tăceri eterne,
la cumpănă de ape,
vin cerbi cu stele-n frunte,
din sete de ninsori.

Tu n-ai să știi, iubite,
sub luna hialină,
veghez, autumnală,
la margine de vis.

Se risipește clipa,
se mistuie de taină,
doar liniștea rămâne,
din basmul vechi, nescris.

Tu n-ai să știi, iubite, sub ostenite pleoape,
se desfrunzește vremea, aproape, mai aproape...
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Luminița, dincolo de "bucolic", e viața "dulce, ca mierea, și-amară, ca fierea"... Dacă realitatea post-modernă înseamnă Tăierea Capului Limbii Române, nu voi putea să o adopt.
Drag, Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-09-03 13:14:29
         
 
  Veronica, "geloziile" literare sunt plăcute. A ta e mai mult de atât.
Cu drag, cu mulțumiri, Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-09-03 13:10:01
         
 
  Mi-a plăcut "sete de ninsori". Și iată cum citind acest text bucolic am învățat două cuvinte noi, calp și hialin. Cum ai scrie tu Elena ancorat în realitatea post-modernă?  
Postat de catre Luminita Suse la data de 2008-09-01 16:32:34
         
 
  Elena,

"se desfrunzește vremea, aproape, mai aproape..."

Splendida metafora, sunt geloasa pe tine!!!

Vot si admiratia si dragostea mea
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-09-01 14:59:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE