cu degetele am căutat să-ți scormonesc prin suflet
diamantinele dorințe crezîndu-mă copac, m-am amăgit
miroase a ploaie în bătătura palmei ce-am tot strîns-o
și cerul-mi pare că-i nisipul din clepsidră, răsucit
spre cersetorul de lumină ce-mi stă în poala clipei
imaginează-ți, n-a fost dat să mai cerșesc, valsul
ierbii din poteca ce o străbat jivină, flămînzind,
mi-a săgetat picioru`, atît, nu sunt copacul ce își crește
frunza dar ne-am trezit iubind la fel lumina cînd,
de cîte ori miroase a ploaie și mîinile-s de vînt