|
|
|
|
|
|
|
|
|
Poetul (parodie după poezia « Sergentul » de V. Alecsandri) |
|
|
Text
postat de
ramona grosu |
|
|
Vasile, raper mândru, născut lângă Vaslui,
Cu lanțuri de mașină strunite-n gâtul lui,
În largii pantaloni ce-n vine i se lasă
Ascunde azi biletul la trenul către casă.
Sub ochiul trist și umed cu cercăn dedesupt,
O lacrimă se-ncheagă, apoi în trei s-a rupt.
Pășind adus de umeri și cam livid la față,
Își scutură c-un gest trei fire de mătreață,
Privind la călatorii tot mai puțini și rari
Prin gara capitalei ce rătăceau hoinari.
Venise-acum un an în urbea blestemată
Să-și facă un renume și-o fală de durată,
C-un manuscris sub haină și care tot creștea
Pe zi ca într-o lună un Făt-Frumos din stea.
Trecuse de-atunci anul și nema afirmare,
Că-i capitala asta blestem și-amenințare
Pentru poeții care în jur îi vezi ceșind
Un cititor, pe-o carte un pumn de bani zvârlind.
Și cum sta trist Vasile pe bancă să-și citească
Din cartea publicată la Viața Românească
Ținând alături sacul de carte sarcofag,
Văzu venind spre dânsul în fugă un pribeag
Strigând în gura mare: - Vasile, nu, așteaptă,
Nu mai pleca, băiete, că iată cum se-ndreaptă
Spre tine cititorii: copil, matur, bătrân,
Să dai autografe, mare poet român!
Vasile-și strânge pumnul cu cele trei monede
De câte-un leu ușor, încă nu-i vine a-crede,
Privește mut mulțimea ce-aleargă către el,
Se scarpină în frunte, se trage de cercel
Zicând c-o voce moale: - Dar cine ești, străine?
-Sunt de la editură și-abia dădui de tine!
-Ce-i cu mulțimea asta, de mine cum ați dat?
Mai apucă a zice cu glasul înfundat,
-Credeam că vii cumva să-ți dau restul de plată,
Pe cartea publicată mai rămăsese-o rată,
Am stat ascuns la unchiu, nu mai aveam un sfanț
Și iată, ăsta-i restul, că ieri vândui un lanț
-Dar uite, măi băiete, aici angajamentul
Și un contract pe viață ți-asigură bugetul!
Așa-i urla străinul, c-o voce de tenor,
Când se trezi Vasile, călcat brusc pe picior.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Lasă versul să răsufle. Pauza aceea de la mijlocul versului cînd e, cînd nu e.
Lasă ritmul să-și găsească singur calea spre melodicitate.
Își scutură c-un deget trei fire de mătreață,
Venise-acuma-i anul în urbea blestemată
Să dai autografe, vestit poet român!
De-atunci trecuse vreme și nema afirmare
(Trei lei din ăștia, noii) și nici nu-i vine-a crede
-Credeam că vii acuma să îți mai fac vreo plată,
Pe cartea de ați scos-o mai rămăsese-o rată,
Când se trezi Vasile, călcat pe un picior
Și ar mai fi de lucru pe text, pentru a face umorul mai suculent. Vezi parodiile lui Radu (și nu numai).
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-07-03 14:33:44 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|