|
|
|
|
|
|
|
|
|
Fata Morgana |
|
|
Text
postat de
Iulian Lorincz |
|
|
Stiu,
că n-am să-ți mai ating
corpul niciodată,
mâinile mele s-au topit
prin nisipul fierbinte,
nu-ți mai pot trece mâna prin păr,
nici să-ți șterg apa din ochi.
Am buzele arse de sete,
iar tu stai ca un înger
pe dana deșertului,
lângă o oază
cu apă rece și cristalină,
eu mă târăsc fript
și nu pot,
nu pot,
bea apă din
sufletul tău
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imi pare rau ca nu am talent la pictura sa pot reda imaginea pe care mi-a creat-o in minte poemul tau.
Repetarea cuvantului apa contureaza chiar starea aceea de agonie a celui insetat in desert.
Mi-a placut si ideea de apa a sufletului, apoi apa din ochi...atata apa e in noi si totusi se poate muri foarte usor de sete...
Friendly... |
|
|
|
Postat
de catre
Anca Maria Spiridon la data de
2008-06-30 11:59:06 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23937 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|