PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
IN MEMORIAM: NICOLAE ALEXANDRU ISAIA Text postat de Emanuel Cristescu Nicolae Alexandru Isaia A postat sporadic şi discret pe site-ul nostru. Acum nu mai este. Vineri l-am văzut ultima oară. Astăzi am venit de la proaspătul său mormânt din cimitirul Herăstrău. Aflat în cartierul copilăriei şi adolescenţei sale. S-a stins. Cu discreţie. Parcă jenat să nu supere pe cineva. S-a sculat dimineaţa, a plimbat câinele, a revenit, s-a aşezat pe pat şi a murit. „Parcă vedeam cum cineva se îneacă, voiam să-l salvez, dar îmi aluneca din mâini” – mărturisea stupefiată soţia sa. Salvarea a venit în douăzeci de minute. Era deja mort. Nedreaptă dar „frumoasă” moarte, dacă se poate spune aşa despre moarte!!!. Nu s-a chinuit, nu a chinuit pe nimeni. A dispărut aproape legendar. Somnul devenit veghe şi veghea devenită pradă morţii în visul care doare au luat forma definitivă. Iată ce scria fostul nostru prieten şi coleg în 2003: „Mi- e somnul un zbor în abisul de mare, Prin alge si sepii, pãduri de corali, Mi- e veghea o pradã, festin de şacali, Mi- e somnul o veghe, iar visul mã doare.” La moartea Părintelui Galeriu, în august 2003, împresionat de curcubeul circular apărut pe cerul senin în acea zi toridă- am văzut şi eu acel curcubeu- în evocarea pe care a făcut-o pe site, spunea : „Ne rămâne imaginea Sfinţiei Sale, […] şi am convingerea că îl vom mai vedea şi auzi. Că n- a plecat de tot. Drum bun, spre curcubeu, Părinte Galeriu” ! Spun şi eu acum „Drum bun spre curcubeu, prietene Nicolae Alexandru Isaia” Odihneşte-te în pace Nicolae Alexandru Isaia. PS. Acum apare şi mai hidos gestul iresponsabil al lui Cârlea. Intraţi în pagina lui Nicolae Alexandru Isaia şi vedeţi cum i-au fost schilodite textele iar altele au dispărut definitiv. Poate vom reuşi să recuperăm acele texte în forma lor iniţială. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   ..... Spirale orgi de catifea in zigurate de carton reverberante dau ocol, vibreazã aer în bemol, stârnind ecouri de tifon absorb dar nu pot sã redea. Extaz de aer inodor insuflã dulce happy end: între frumos si adevãr e un regat de no man's land. ..... (Nicolae Alexandru Isaia) thanx saab... meritoriu efortul tau!!! regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-07-01 03:14:24               " O pala de vant mi- a luat o rana de gand ..." "Mulaje-n ceatã, oameni de vapori, Fugim de-atâta viatã uneori, Cu pasi pierduti, pe urme-atât de sterse, Pe vânt de fum, pe cãi atât de merse ..." ... si merse! Dumnezeu sa-i lumineze pasii "Pe peronul gãrii linistite " Odihnească-se în pace...   Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-06-30 21:54:08               Pentru cei ce doresc a citi scriitura Domnului Isaia: Părintele Galeriu L-am condus acum o oră pe ultimul drum pe Părintele Galeriu. Un drum deopotrivă foarte scurt şi foarte lung. Scurt, pentru că locul de veci al Sfinţiei Sale este lângă zidul bisericii pe care a slujit-o, ca să o sprijine În continuare, aşa cum a spus Părintele Bordaşiu, lung pentru că Părintele Galeriu a plecat spre curcubeul perfect circular, cu soarele în mijloc, care s-a arătat către sfârşitul slujbei şi a rămas deasupra bisericii până după înmormântare. Am avut privilegiul să locuiesc în aceeaşi curte cu Părintele vreo câţiva ani. Deci am fost vecini. Aş putea să mă prevalez de această poziţie si să mă refer la Părintele Galeriu, vecinul, civilul. Ei bine, nici vorbă de aşa ceva: omul şi preotul erau o singură fiinţă, un singur suflet. Intotdeauna îmbrăcat în straiele preoţeşti, niciodata altfel, părintele avea o vorba bună, un gând bun pentru fiecare, interesându-se de el si ajutându-l. Când peste drum de biserică, s-au instalat nişte oameni "nu-prea-duşi-la-biserică", scandalagii şi periculoşi, deranjând slujbele cu petreceri deocheate şi cu muzică grotescă dată la maximum, ce credeti că făcut Părintele Galeriu ? S-a dus la ei, le-a binecuvântat casa, le-a botezat copiii, i-a invitat la biserică ... Fiarele s-au mai îmblânzit. In perioada de restaurare a bisericii, l-am admirat pe Părintele Galeriu cum urmărea personal stadiul lucrărilor. Ieşea pe stradă şi privea turlele, zidurile bisericii, din diferite unghiuri, mai de aproape, mai de departe, să nu-i scape nici un amănunt. Rezultatul lucrării: magistral. Fără îndoială, s-ar putea spune multe despre Părintele Galeriu, dar aproape sigur s-au mai spus. Pentru că părintele a fost omniprezent şi sunt mulţi aceia care au un gând, o amintire legate de sfinţia Sa. Ne rămâne imaginea Sfinţiei Sale, din fericire înregistrată În emisiuni de televiziune şi am convingerea că Îl vom mai vedea şi auzi. CĂ n-a plecat de tot. Drum bun, spre curcubeu, Părinte Galeriu ! Nicolae Isaia/ 13 august 2003 ------------ O evocare Am avut privilegiul să frecventez, vreme de doi ani (1987-1989), un cenaclu literar de mare forţă: Cenaclul "Mihai Eminescu", găzduit de casa de cultură cu acelaşi nume, de pe strada, evident, "Mihai Eminescu" din Bucureşti. Cenaclul fusese fondat-legenda spune-de Ioan Iacob. La data venirii mele era moderat alternativ de Mircea Ştefan şi Ion Corbu. Aceştia nu aveau drepturi suplimentare, ci obligaţii suplimentare. Ei programau, pe baza opţiunilor membrilor, citirea textelor, organizau înregistrarea dezbaterilor Într-un registru de procese verbale, dădeau cuvântul, luau cuvântul, etc. In timp, către sfârşitul intervalului, cenaclul a mai fost consiliat de către poetul Aurelian Chivu şi prozatorul Nicolae Iliescu. Printre membrii de bază se mai numărau Beatrice Diaconu, Mihai Antonescu (supranumit Dostoievski), Varujan Vosganian (evoluând de la sensibilele versuri închinate bunicului său la proza, de un umor bine controlat, subversiv şi parşiv, regăsită în volumul "Statuia comandorului", apărut după revoluţie), Paul Ghiţiu (o proză bărbătească, solidă, sobră), Adrian Socaciu (la citirea textelor lui am avut imaginea a ceea ce se numeşte "să mori de râs"), Mihai Gălăţanu, Diana Barbu, Daniel Iacob Vorona, Anca Mizumschi şi, cu scuze, mulţi altii. Din când în când, veneau şi consacraţii Florin Iaru şi Gheorghe Iova. Printre invitaţii speciali la şedinţele cenaclului s-au aflat profesorii Melian (care a conferenţiat despre concepţiile socio-politice ale lui Mihai Eminescu) şi Ştefan Cazimir (despre umor în poezia lui Eminescu), cercetătorul Andrei Nestorescu (despre istoria secretă a Junimii), şi alţii. S-au rătăcit prin clădire şi au intrat la cenaclu Radu George Serafim şi Paul Everac. Au ascultat şi au cuvântat. Şedinţele se ţineau luni seara, odată la două săptămâni. Cei programaţi citeau şi după aceea urmau dezbaterile. Când am spus, la început, "cenaclu de mare forţă", am vrut să definesc de fapt caracterul dezbaterilor. Deşi prieteni, membrii cenaclului nu se menajau deloc atunci când luau cuvântul. Critica, atât la modul general, cât şi la detaliu pe text, era foarte energică. Nimic nu se ierta, dar caracterul obiectiv se păstra În orice caz. Discuţiile continuau şi după terminarea şedintei de cenaclu, de obicei la un pahar. De cele mai multe ori, acest lucru se petrecea la Beatrice acasă, gazdă foarte generoasă, locuind relativ aproape de locul desfaşurării şedintelor de cenaclu. Aici taifasul continua până târziu şi oamenii plecau cu sufletul fericit, În grupuri, până casa se golea. Varujan a comparat-o pe fetiţa lui Beatrice cu Monica Lovinescu mică, asistându-l pe Eugen Lovinescu la cenaclu. Intr-o seară, Florin Iaru a venit însoţit de un prieten cu chitara, care îi pusese pe muzică vreo două -trei poezii din ciclul "High fidelity"; a sunat foarte-foarte bine. Au fost şi situaţii nostime, de un umor neelaborat, dar excelent. Intr-un decembrie (1988, cred), la o şedinţă vin doi batrânei -bărbăţi-deci nu ca-n "oraşu-n care plouă, de trei ori pe săptămână". Cineva îi abordează, întrebându-i cu ce ocazie se află acolo. Oamenii răspund că au venit să citească versuri în cenaclu. Fac o paranteză: nimeni nu citea în cenaclu neplanificat şi, oricum, nimeni nu citea la prima sa intrare pe uşă. In urma unui rateu, Paul propusese chiar ca noii veniţi să fie cenzuraţi de unii mai vechi. Închis paranteza. În acest context cei doi picau cam prost. Dar să vedem ce voiau să citească. Omul nostru, nu mai ştiu cine era, după ce răsfoieşte hârtiile, vine speriat: "Mă, ăştia au venit cu omagii conducătorilor iubiţi !!!". După o ezitare de grup, vine soluţia salvatoare: " Du-te tu, Varujane !" Varujan, om de echipă şi fin diplomat, se duce, le ia versurile, se extaziază, le spune de câteva ori că sunt de prima pagină în "Scânteia", după care îi sfătuieşte să renunţe la citirea în cenaclu. "Aici e cenaclu-atelier, zice, se critică orice virgulă, Ăştia sunt răi, e păcat de aşa nişte poezii să vi le calce ăştia în picioare. Duceţi-vă repede la "Scânteia", vi le publică. Bătrâneii erau aproape de uşă, cu protectoarele braţe ale lui Varujan pe umeri. La plecare, Varujan, îndatoritor peste poate, adaugă: " Si grăbiţi-vă, ianuarie bate la uşă !". In ianuarie era ziua omagiaţilor. şi mie mi s-a întâmplat una nostimă. Am citit o poezie cam dadaistă, În care un câine lătra în deal la Cluj deoarece "nu mai voia să facă sluj". La acest vers, toată lumea a izbucnit: "Ne-am prins, e Doina Cornea". Evident, am negat, pentru că nici prin cap nu-mi trecuse aşa ceva. Dar, acum, mintea românului cea de pe urmă, cred că dacă eram deştept şi confirmam, aveam şi eu o legitimaţie de disident. Cenaclul a murit în ianuarie 1990, subit, nespovedit neîmpărtăşit. Mi-am exprimat cu voce tare nedumerirea: "şi acum ce o să facem ?". "Acum fiecare o să scrie, o să publice", mi-a răspuns Beatrice. Am avut bucuria să văd prin rafturi de librărie, pe unele cărţi, pe articole de ziar, numele colegilor mei de cenaclu. Varujan şi Paul au intrat în politică. Mihai Gălăţanu face literatură şi ziarisitică. Ion Corbu face carieră universitară şi, iată, ne găzduieşte pe noi în acest atelier literar. Adrian Socaciu, deopotrivă scriitor, grafician, caricaturist, expune. Dar ceilalţi ? Pe unde o mai fi registrul de procese verbale ale cenaclului ? Sper că n-am deschis cutia Pandorei, ci doar cutia poştala: postaţi, vă rog ! Nicolae Isaia 5.09.2003 --------------- TABLOU MISCAT Pe peronul gãrii linistite el o cautã; personaje transparente se perindã; bãnci, ghisee, afise si bãtrânul ceas oprit la ora ultimei speranţe. --------------------- Hoţii de vise Mi-am pãzit noaptea Cu ochii deschisi, Sã nu-mi fure, hotii de vise, Clipele. Dimineata a venit pe furis, Pâş-pâş Si, tresãrind, am închis ochii: Am vãzut Cum visele mele, In sacii lor peticiti, luaserã drumul Gropii de gunoi A clipelor nopţilor viselor. ------------------- Obosite cohorte de Ferentari Cutreierã-n colbul cosmarelor mele, Cãlcând sub sandale tocite de piele, In haine prea strâmte, iluzii prea mari... --------------------- Mi-e somnul un zbor în abisul de mare, Prin alge si sepii, pãduri de corali, Mi-e veghea o pradã, festin de sacali, Mi-e somnul o veghe, iar visul mã doare. ---------------------- Mulaje-n ceatã, oameni de vapori, Fugim de-atâta viatã uneori, Cu pasi pierduti, pe urme-atât de sterse, Pe vânt de fum, pe cãi atât de merse ... ------------------------- La masa succesoralã a sentimentelor, «Deinde venientibus, amor » *** De la Alfa la Omega Un epsilon de iubire. ------------------- Septembrie, dor de vechi prieteni rãspânditi pe tot mapamondul inimii mele; de umbrele pasilor mei pe frunzele anilor saizeci; de mine însumi, rãsfrânt in vechi fotografii ca-ntr-o oglindã strâmbã. --------------------- Se fãcea cã Dumnezeu însuşi pusese la loc, În mijlocul pieţei, statuia lui Brãtianu şi, ceva mai jos, Turnul Colţei. Tramvaie electrice clopotind cu foc şi trãsuri cu cai tropotind deasupra metroului, fãceau o hãrmãlaie pe care nici taraful de pe terasa de la colţul colţei, nu reuşea sã o acopere. Dinspre Circul Krateyl, o muzicã de trapez şi salturi mortale fãcea sã-ţi sarã inima din loc, iar celebra dresurã de cai a domnului Krateyl se mutase În mijlocul pieţei, spre deliciul bucureştenilor, sensibili la eleganţã şi rigoare, iar Mihai Viteazu era gata sa treacã bulevardul cãlare, sã arate şi el ce poate. Bãtrânul Gheorghe Lazar stãtea cu mâna întinsã, ... "sã mai cerşesc un pic de minte, pentru deştepţii de peste drum", aşa cum un hâtru interpretase cândva. Se fãcea cã Teatrul Naţional îşi pusese vechiul sombrero de dinainte de schimbarea la faţã şi îşi fãcea ocheade cu studenţii care ieşiserã pe acoperişul Universitãţii, ca de obicei, direct din sãlile de curs. Grãdiniţa batiştei ţâşnea de sub Intercontinental cu amintirile pãrinţilor noştri. La Şcoala de Arhitecturã, celebrul bal al bobocilor adunase, ca de obicei, boboci de toate vârstele şi specialitãţile. Bãtea clopotul cel mare de la Mitropolie şi rãspundeau cele la Colţea, Sfãntul Gheorghe, Doamnei, Sãrindar. Se fãcea cã, dincolo de Arhitecturã, un milion de români trãgeau cu frânghii şi bârne sã punã Biserica Enei la loc. La ceasul tuturor întâlnirilor, o mie de vise cu flori în mâini. Buchiniştii de la zidul universitãţii, zeloşi şi înzestraţi ca şi cei de pe malurile Senei, dãdeau culoare şi pitoresc, iar florãresele pitoresc dialogului. Curcubee din lacrimi de copii pe la Dalles ... In rest, popor, târgoveţi, soldaţi, ortaci, sacagii, civili, mãicuţe, oameni de bine ... Intercontinentalul privea de sus acest furnicar, cu superioarã înţelegere. Se însera, iar la palatul Şuţu se aprinseserã felinarele şi trãsurile cu invitaţii la petrecere nu mai conteneau sã intre dinspre Universitate şi, dupã ce îşi lãsau distinşii cãlãtori la scara palatului, sã iasã spre Sfântul Gheorghe. Fãclierii o porniserã sã aprindã felinarele în oraş. Se fãcea cã era miezul nopţii şi garda ce sta de veghe în Turnul Colţei striga cã în oraş e linişte iar cea de la Foişorul de foc rãspundea cã şi acolo e la fel de linişte. Un suspin cu aripi de înger a trecut ca o idee pe la troiţe. ---------------------- Luãm vorbe de la altii pe datorie- Pe ale noastre le-am ostoit, le-am mântuit- Luãm vorbe cu dobândã de la cãmãtari, slovari, snovari, pozari, bizari- Timpul macinã-n gol, Îi mai aruncam cate o frazã, sã nu-i rugineascã orele ... Vorbim cu vorbele altora, Într-un dialog second hand Cine mai suntem noi ? ------------------------------ M-am sprijinit în cârja unui vis Sã traversez mocirla unei clipe Si-am adãstat pe-un tãrm de paradis Nãscut din rodnicia unei pripe ... Pluteam usor deasupra unui mit, Hoinar, prin ataraxul din Eden, Un nor din flori de mãr la rãsãrit, In cupe o betie de polen. Un stol de îngerasi lepidopter Roia pe-aureola unui sfânt, Adami si Eve se iubeau pe cer, Un sarpe împãiat plutea pe vânt. Pluteam distrat pe patul meu de fum, Dar am simtit tãrâna cum mã cheamã Si m-am trezit în colbul de pe drum: Eram tot eu, dar mai bãtrân c-o seamã. --------------------- Stãteam în mijlocul drumului si case scorojite îmi întorceau spatele iar singurii trecãtori- doi pusti cu ghiozdane pe spate si pistrui pe fata- îmi rãspundeau cu semnul uluirii la semnul întrebãrii cã unde-i strada Falkon Rui ? Marian îşi lega si dezlega siret, sireturile bombãnindu-mã cã dac-o luam drept Înainte (de la garã), ehee ... Cã el în viata lui nu se mai ia dupã mine. Apoi pustii au sters-o, Marian si-a încheiat ultimul siretlic si am ridicat privirile constatând cã eram pe Falkon Rui, iar vârful Marii Catedrale din orasul diamantelor, ca o stea polarã, ne arãta harta orasului pe cer, de unde râul Schelde curgea pe oras. Si a-nceput ploaia pe Falkon Rui si ne-am ascuns sub o umbrelã din Grand' Place într-o inflorescentã de saboti din toate judetele Beneluxului, iar dincolo de vitralii Rubens râdea Grotesc. -------------------------- Aud mereu perfide rime de verb cu verb, ca un ecou misel; timpane trepanate de scalpel se bucurã acerb heteronime. Spirale orgi de catifea in zigurate de carton reverberante dau ocol, vibreazã aer în bemol, stârnind ecouri de tifon absorb dar nu pot sã redea. Extaz de aer inodor insuflã dulce happy end: între frumos si adevãr e un regat de no man's land.   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-06-30 12:28:01               Cu fiecare poet care pleacă, Lumea e mai săracă cu o privire spre interior! Fie-i ţărîna uşoară şi călătoria spre stelele veşnice, spornică!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-06-30 12:20:22               Odihnească-se în pace...   Postat de catre Ionuţ Popa la data de 2008-06-30 12:10:04               scuye ! odihna vesnica ! amintindu-mi ca in urma... etc. cu gandul trist, aiurea, am scris.   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-06-30 11:47:23               odihna vesnica ! cand ma gandesc ca in urma cu o luna eram la un pas de cer, ma trec fiorii. l-as fi asteptat cu bratele deschise pe distinsul coleg Isaia. sa fim mai buni, mai concilianti, nu descoperim lumea prin cuvintele scrise, fiecare are locul sau, timpul sau pentru toate. omagiu ! E.T   Postat de catre ambigua departare la data de 2008-06-30 11:29:45               "PS. Acum apare şi mai hidos gestul iresponsabil al lui Cârlea. " Emanuel Cristescu Sunt foarte trist, intrucat eram convins ca dumneavoastra ati inteles ce s-a intamplat. Pt cine nu a inteles, mai spun o data, spre ca pt ultima data: nu am facut decat sa operez modificari in paginile mele, incercand diverse formatari HTML si, dupa un timp, platforma a generat acea eroare regretabila. Aceleasi teste (avand ca scop invatarea limbajului HTML) le-am facut si in paginile mele de pe agonia si a blogurilor personale. Consideram graitoare comportarea mea de dupa acest accident, constand in postarea a ce aveam mai valoros, articole care au aparut in presa si texte literare, plus implicarea sporadica in "duelurile" catrenistice purtate de specialistii site-ului. Numai bine si Dumnezeu sa-l odihneasca pe domnul Isaia.   Postat de catre © Dan Carlea la data de 2008-06-30 07:59:19               Ma alatur si eu celorlalti(desi nu il cunosc)sa transmit familiei sincere condoleante si un gand pios. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Numai cand moare cineva ne aducem aminte ca suntem trecatori prin aceasta lume si ca trebuie sa fim mai buni... Un gest frumos din partea d-lui Cristescu de a-l pomeni pe site.   Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2008-06-30 06:16:00               Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace ! Nu l-am cunoscut, dar candva ne vom intalni. Minunat gestul dumneavoastra, domnule Cristescu, de a-l pomeni pe siteul Europeea.   Postat de catre Valeriu Cercel la data de 2008-06-30 00:34:01               Impresionanta plecarea acestui poet si trista, dar poetica, evocarea. Fiecare asemenea despartzire ne prezinta dimensiunea reala a ceea ce credem noi ca ar fi, uneori, important. Odihneasca-se în pace! VPL.   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 00:30:39               Mulţumesc Gina. Gândul meu trist a luat forma unui mare gol. Sabina, mulţumesc pentru recuperarea textelor. Suntem atât de fragili şi efemeri!   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2008-06-30 00:20:40               textele se pot recupera... timpul insa, nu ni-l mai intoarce nimeni. Dumnezeu sa-l odihneasca!   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-06-29 23:44:49               reflexiv am vrut sa intru 'autori' inainte de a termina de citit textul... si din memorie mi-am amintit ca 'arhiva europeea' disparuse... in situatia data raman versurile: „Mi-e somnul un zbor în abisul de mare, Prin alge si sepii, pãduri de corali, Mi-e veghea o pradã, festin de şacali, Mi-e somnul o veghe, iar visul mã doare.” ca un 'cordon ombilical': 'Sa-i fie odihna usoara!' gand trist, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-06-29 22:23:17	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE