PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
PORNIND DE LA DOUĂ TEXTE TOTAL DIFERITE Text postat de Emanuel Cristescu „Considerînd că atitudinea celor care împart între ei clipuri publicitare gratuite este reprobabilă.” [1] Observaţie corectă. De multe ori, orgoliul poetic satisfăcut efemer repezintă pentru unii dintre colegii noştri aspiraţia postării. Raţiunea conceperii site-ului astfel încât înstelarea să poată fi făcută anonim a fost gândită tocmai în ideea ca acordarea steluţelor să nu devină un troc, un fenomen tranzacţional de tipul „îţi dau-îmi dai” . O altă raţiune a fost valorizarea textelor în condiţii de o deplină obiectivitate a „subiectivităţii personale”, respectiv fără presiuni de natură psihologică de tipul „X mi-a acordat o steluţă. Deşi textul lui X nu-mi place trebuie să-i acord o steluţă că altfel nu-mi mai acordă nici el.” Acordarea anonimă a steluţelor vizează un mod de detaşare a „evaluatorului” de contextul personalităţii autorului şi raportarea doar la text şi „contextul textual”, dacă mă pot exprima astfel. Am constatat şi eu că în practică apare un fenomen de „steluţiadă reciprocă”. Acesta nu face bine, în primul rând, autorilor care se complac în astfel de „circumstanţe valorice”. Dacă şi-ar dori cu adevărat să afle părerea obiectivă asupra textelor proprii autorii ar trebui să utilizeze facilitatea pe care Europeea o oferă, respectiv aceea de a posta sub pseudonim. (Valabil pentru autorii care ]nc[ nu pot emite pretenţia de a fi recunoscuţi după stil) (Unii utilizează această facilitate pentru a insulta!!!) Mă gândesc la o altă modalitate de a avea dreptul la înstelări în viitorul site. Ceva de genul: fiecare user să aibă dreptul la a acorda o stea. Apoi, în funcţie de capacitatea de a evalua texte pe site, demonstrată printr-un număr de texte, eseuri, etc. să existe o diferenţiere în numărul de stele pe care îl poate acorda cineva. Un fel „cenzitarism docimologic”. Până atunci propun un experiment. Userii pot acorda în subsol steluţe sub forma „*” , “**”, “***” etc. Iar după o anumită perioadă de timp acestea să fie totalizate. Analizez şi posibilitatea evaluării textelor de către evaluatori profesionişti. Însă aceasta ar presupune costuri Şi, deocamdată, nu am resursele necesare. „Am mai zis eu că aceea sunt responsabili de lăţirea mediocrităţii de pe aici. (De fapt, mai corect era să spun că sunt iresponsabili. Responsabilitatea presupune atitudine conştientă.) Căci, astfel, se induce ideea unei false credinţe despre scriere. Înţeleg că aici este un atelier, dar nici chiar unul de tinichigerie. Ar fi cam… prea mult pentru pretenţiile unui sait respectabil.” [1] Aici sunt multe erori. Nu există „responsabili de lăţirea mediocrităţii pe aici” Una dintre valorile fundamentale ale Europeei o reprezintă dreptul la exprimare liberă. De nenumărate ori am spus că este de preferat să publice zece nonvalori decât să nu poată publica o valoare adevărată. Evident există o regulă: aceea a limbajului ecoliterar. Care opreşte, atenţie, opreşte, adică barează, pornirea unora către limbajul licenţios, vulgar, promiscuu. Această regulă, în fapt, trebuie să reprezinte opţiunea celor care postează aici. Adică într-un spaţiu cu o anumită igienă a exprimării însă nu un spaţiu sterilizat. Un spaţiu viu, complex, în care tot ce este omenesc şi nu numai, să-şi poată găsi loc însă în condiţii de civilitate, eleganţă a expresiei şi profunzime a semnificaţiei. În care varietatea şi diversitatea să se simtă acasă. Atelierul reprezintă potenţialitatea textuală nudă, aş putea spune. Elitismul textual se poate manifesta în revistă. Însă în loc să ne ocupăm de revistă (secţiunea „literatură” adică aceea în care textele sunt selectate şi postate de către redacţie” ne pierdem timpul cu mize mici şi dispute sterile. Aşadar expresiile „lăţirea mediocrităţii de pe aici”, „iresponsabili”, „tinichigerie” „pretenţiile unui sait respectabil”, „acestei nunţi cu lăutari de bodegă” trădează neînţelegerea misiunii şi funcţionării site-ului şi capătă proporţiile unei denigrări. Sper că după aceste precizări fenomenul să înceteze. În rest nici eu nu înţeleg ofuscările cu privire la comentariile lui X sau Y. Cine postează pe Europeea şi lasă bifată căsuţa cu posibilitatea de a primi comentarii trebuie să se aştepte la orice fel de comentarii. Proba de foc a încrederii în propriul text o reprezintă chiar lăsarea comentariilor maliţioase, incorecte, etc. Pentru că, în raport cu valoarea textuală, dacă este reală, astfel de comentarii devin ridicole. Evident fac apel ca opiniile comentariile să se refere la text, să fie făcute cu bună credinţă, să nu rănească, dacă acela care comentează este capabil, şi, mai ales, să nu fie ţâfnoase, arogante şi să vizeze autorul. De asemenea să fie la obiect. Am să vă prezint un studiu de caz: Vasilica Ilie revine şi postează „Să-ţi spun... niciodată nu ţi-am vorbit despre cum pot să iubesc; dacă vreodată vrei să afli adulmecă-mi urma paşilor sfredeleşte-mi privirea şi pătrunde-mi în suflet... aici vei găsi vulcanul activ a cărui lavă curge în cascade maci roşii înfloresc în urma ei iar pomii dau în roade!” [2] Textul în sine nu se ridică la un nivel valoric acceptabil pentru a-l face publicabil în Europeea însă faptul că acest user , în ciuda tuturor celor care i s-au întâmplat pe acest site, revine poate fi interpretat ca o dorinţă de a învăţa de a se perfecţiona. O multitudine de atitudini poate fi luată faţă de acest text. 1. Pur şi simplu textul poate fi ignorat ca fiind nonvaloare. Autoarea, activând pe site ori citind şi studiind, poate va înţelege despre ce este vorba. Poate nu. Pierderea este în principal personală. O reacţie inteligentă a autoarei ar fi să solicite cu deferenţă explicaţii, îndrumări, etc. Nimeni nu este obligat să i le dea însă nu este exclus să fie cineva dispus la acest efort. 2. O atitudine tranşant ironică însă nu ghilotinantă. Ilustrată de comentariul lui Liviu Bordaş. Ce spune în esenţă acest comentariu? Literatura nu este un pension ori spaţiu pentru asistaţi. Pune mâna pe carte şi vezi ce-i cu „pomii dau în roade” că dacă scrii aşa nu poţi avea pretenţia că scrii poezie. Apoi mai vorbim. Autoarea, în loc să se simtă ofuscată, ar trebui să fie fericită că, textul ei a fost într-un fel remarcat. Deşi textul este slab, Liviu şi-a rupt din timpul său şi i-a dat o indicaţie. Care îi va fi pricinuit autoarei o posibilă stare de frustrare. Atitudinea inteligentă ar fi aceea de a privi observaţia lui Liviu ca pe un fel de diagnostic pus de un specialist şi să încerce singură tratamentul. Dacă nu poate ar putea solicita iarăşi precizări. Şi să transforme starea de frustrare în creaţie. 3. O atitudine tranşant ghilotinantă. Adică o atitudine de a-i lua capul printr-un comentariu dur distructiv şi neadecvat la text. Ca în comentariile lui Radu Ştefănescu. În opinia mea este un exemplu de neadecvare situaţională. Nu tragi cu tunurile în vrăbii. Sigur Radu îşi asumă rolul unei instituţii de „ecarisaj textual”. Acest tip de atitudine subliniază duritatea „vieţii unui autor în jungla literară” Care nu menajează. Însă dacă în jungla reală astfel de manifestări sunt motivate de lanţul trofic, în jungla literar virtuală, mi se par excesive. Este dreptul lui Radu să se exprime. Europeea nu este şi nu se doreşte a fi o seră. Cum spuneam cândva aici intră cine vrea şi rămâne, literar vorbind, cine poate. În limitele regulilor. Dacă subtilitatea sarcasmului din fraza „Eşti o impostoare, adevărata Vasilică tocmai s-a reîncarnat zilele trecute! Prea multe Vasilici.” poate fi acceptat atacarea autoarei nu este permisă. 4. O altă atitudine ar putea fi să-i zicem generos constructivă. Faţă de alte texte ale Vasilicăi din acest text se mai poate salva câte ceva. Fără să devină un text de excepţie, textul poate deveni unul acceptabil. Explicându-i-se faptul că dacă din text se „scot” balastul textual, verbiajul, mesajul prea personal, pletora de „mi” „şi”, explicativismul şi gafa „pomii dau în roade” textul poate lua alura unui poem. Fără pretenţia de infailibilitate, în viziunea mea textul s-ar putea esenţializa ca mai jos. Poezia nu este epistolă, nu este mesaj comunicaţional propriu zis, nu este explicaţie, nu este banalitate. Poezia este şi trebuie să fie noutate, originalitate, inedit. Ea trebuie doar să sugereze, să antreneze lectorul să-i lase imaginaţia liberă. Şi nu numai. Să-ţi spun... niciodată nu am vorbit despre cum pot să iubesc; dacă vrei să afli adulmecă urma paşilor sfredeleşte privirea pătrunde în suflet... vei găsi un vulcan lavă maci pomi.” 5. Evident pot fi luate orice fel de atitudini faţă de orice text. Tolerante, Intransigente, apreciative, polemice, depreciative, de ignorare. Etc. Esenţiale ar fi, în opinia mea, buna credinţă şi civilitatea. Şi toate acestea puse în slujba propriei perfecţionări şi în subsidiar pentru „ridicarea calitativă a acestei mici întreprinderi de ordin spiritual” [1]. [1] Ioan Peia „Către Raluca Opriţa şi alte considerente” [2] Vasilica Ilie „Să-ţi spun...” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vorbe multe,fapte putine! Masuri luate,asta vrem de mult timp...   Postat de catre Bun Tare la data de 2008-06-16 23:52:57               Daca imi ingaduiti, domnule Corbu: am fost chiar prea bland. Unii dintre distinsii mei colegi nu stiu nici macar sa-si scrie numele; si sunt din ce in ce mai multi, mai vehementi, mai agresivi, si desigur, solidari... ati spus: ''Analizez şi posibilitatea evaluării textelor de către evaluatori profesionişti. Însă aceasta ar presupune costuri Şi, deocamdată, nu am resursele necesare.'' ma ofer sa contribui la completarea sumei necesare; cu siguranta nu voi fi singurul contribuabil (chiar daca la prima evaluare un critic profesionist o sa ma faca praf, macar sa stiu cum stau)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-06-16 16:12:10               "fiecare user să aibă dreptul la a acorda o stea. Apoi, în funcţie de capacitatea de a evalua texte pe site, demonstrată printr-un număr de texte, eseuri, etc. să existe o diferenţiere în numărul de stele pe care îl poate acorda cineva" (E.Cristescu) Propunere: 1. Stelele ar trebui să reprezinte doar un mod de a atrage atenţia asupra unui text; 2. Evaluarea propriu-zisă s-ar putea face printr-un sistem asemănător votului, cu condiţia să existe un număr egal de "voturi pozitive" şi "voturi negative". Repartizarea numărului de voturi s-ar putea face: a) în funcţie de nivelul de acces (de ex. - nivel 10 : 1 vot; nivel 20,50 : 2 voturi; nivel 100 : 3 voturi; nivel 200 sau mai mare : 4 voturi); avantaj = implementare rapidă şi simplă; dezavantaj = un număr semnificativ de clone ar putea altera rezultatul evaluării, însă impactul poate fi redus prin atribuirea automată a dreptului de vot doar după postarea unui anumit număr de texte; b) în funcţie de capacitatea de evaluare, fără a fi corelat cu nivelul de acces; avantaj = clonele ies din ecuaţie; dezavantaj = volum de muncă (voturile acordându-se individual) + subiectivismul celui care acordă dreptul de vot şi/sau numărul voturilor; c) o combinaţie a celor două sisteme, ceea ce presupune că pentru anumiţi useri dreptul de vot poate fi retras sau numărul voturilor diminuat, iar pentru alţii suplimentat faţă de numărul "standard". Cei care au mai multe voturi, le pot acorda pe toate sau doar o parte dintre ele, însă odată acordat(e), opţiunea de vot dispare pentru textul dat. Sistemul fie însumează algebric voturile şi afişează rezultatul, fie contabilizează separat voturile pozitive de cele negative, caz în care vor fi afişate în dreptul textului ambele valori (eventual colorate diferit).   Postat de catre Al Trep la data de 2008-06-16 13:21:43	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE