|
|
|
|
|
|
|
|
|
Revelatie |
|
|
Text
postat de
Anca Maria Spiridon |
|
|
Când am aflat de ea pentru întâia oară
A fost ca un botez de clipă necesară,
Botez cu foc și nori, cu apa și cu soare,
Cu stele ce se nasc să se arunce-n mare.
Când am urcat la cer și am știut că este,
Eram un vis incert cu aripi de ferestre
Și uși pe care ea le-a dezlegat de șoapte
Și le-a izbit amar de-o margine de noapte.
Când din lumina ei mi-a dăruit și mie
Mi-a inundat simțirea cu sete de vecie
Și am crezut că eu, o mână de pământ,
Mă pot uni cu focul, pot fi un fel de sfânt.
Sădeam aripi în umeri, arzând să zbor spre ea,
Reinventam eu raiul, pe colțul meu de stea
Și-i căutam un nume, să știu cum să o strig,
Un nume profețindu-mi și ardere și frig.
Iar când pentru o clipă sau vreme de un gând
Ea a plecat lăsându-mi idei agonizând,
A fost ca o secundă de moarte necesară
Spre a-i sfinți fiorul pentru a două oară. |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|