|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tradare |
|
|
Text
postat de
Anca Maria Spiridon |
|
|
Când norii mai coboară din ceruri pe pământ
Și mai ascund din patimi, din cuie și arginți,
Iar Dumnezeu devine din ce în ce mai sfânt
Și mai împovărat cu mii de rugăminți,
Când lacrima de dor ni-i singura povară
Și ultima privire ne e trimisă-n dar
Să rupă plânsul mort ce putred ne-nconjoară
Și să-l închidă veșnic în iad de gând amar,
Când suntem încă vii și ne hrănim cu vise
Și mai coboară încă iubirea dintre sfinți,
Să-ți amintești atunci iertările promise
Și tot de-atunci să uiți, să nu mai știi să minți.
Atunci să mă săruți arzând pe pleoapa stângă
Că să-mi învie zborul și gândul din noroi,
Să stai în preajma mea când mintea mi-e nătângă,
Să ne sfințim cu verbe, o clipă amândoi.
Iar când prin toate astea voi reuși să zbor
Am să-ți sărut ca Iuda obrazul și-am să fug,
Am să m-ascund de tine, din gânduri am să-ți mor
Căci lumea care-o caut tu o tot arzi pe rug.
Dar n-am să-ți uit privirea și am s-o duc în cer
S-o-nchin la cele sfinte, s-o rog să mă aline,
Să-mi fie ea icoană sau poate temnicer
Când vor rodi în minte dorințe asasine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|