|
|
|
|
|
|
|
|
|
Strigătul din mine |
|
|
Text
postat de
Iulian Lorincz |
|
|
Tristeţea e cumplită, în astă seară-nchisă
Durerea-ncet mă cheamă, mă-mbraţisează lin ...
Trăiesc cosmaru-aievea şi mintea mi-e încinsă,
Aş vrea să plâng măcar, dar lacrimi nu mai vin.
Doar norii pe trotuare îşi varsă-ncet şuvoiul,
Spre cer eu nu mai pot să îmi ridic privirea,
E-nchisă şi natura şi geme-ncet noroiul
Şi peste toate-acestea e-nchisă toată firea.
Un strigăt se ridică din sufletu-mi nevrednic
Şi în năvală cată să iasă la lumină ...
Dar se opreşte brusc lovit de-un gând vremelnic
Şi se topeşte-apoi - copil ce-şi poart-o vină.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|