PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Michael Crichton, despre maimuţa viitorului Text postat de Andrei Petre Michael Crichton, părintele thrillerului, revine în atenţia cititorilor cu un nou roman cult, analizând în stilul deja caracteristic o problemă foarte actuală. În “Next”, descoperim imaginea ascunsă a luptei pentru însăşi celula umană, care este tranzacţionată pentru milioane de dolari între instituţii, laboratoare sau universităţi. Crichton pleacă de la controversele legate de cercetarea genetică pentru a ataca industria ingineriei de acest tip din America. Construindu-şi povestea în jurul unor puncte fierbinţi, autorul american ne convinge de pericolele care se ascund în spatele acestor programe, reuşind ca prin exemple foarte concludente să ne facă să înţelegem problema la adevărata ei magnitudine. Fluent, romanul îl poartă pe cititor prin realităţi paralele, aruncându-l din junglă până în vârful zgârie-norilor şi de pe plajele din Hawaii în laboratoarele ascunse sub deşert. Folosind informaţii reale, Crichton construieşte cadrul romanului foarte bine, contextualizând informaţiile şi oferind numeroase puncte de plecare celor interesaţi de domeniu. Fără să evite subiectele deja tabu, scriitorul trage un semnal de alarmă, scoţând în evidenţă interesele imense care se învârt în jurul acestei industrii din ce în ce mai importantă. Cartea, prin acţiunea de multe ori halucinantă, scoate în evidenţă câteva dintre aceste posibilităţi, care pe cititor nu pot decât să îl pună pe gânduri. În curând, iepuri strălucitori ne vor zâmbi din fiecare copac: ”Un artist din Franţa crease un iepure strălucitor, inserând gene luminiscente de la un licurici sau ceva de genul ăsta. Iar alţi artişti schimbaseră culoarea părului animalelor, creând nuanţe de curcubeu, şi crescuseră ghimpi de porc spinos pe capul unui căţeluş drăguţ. Acele lucrări de artă provocau sentimente puternice. Mulţi erau dezgustaţi. Dar aşa şi trebuia, îşi spuse Sanger. Trebuia să simtă aceeaşi repulsie pe care o simţise el, urmărind măcelărirea unei ţestoase mamă de către un jaguar, pe o plajă din Costa Rica. Acea perversiune oribilă a naturii, acea sălbăticie respingătoare, pe care nu reuşea să şi-o alunge din minte. Şi acesta era, bineînţeles, motivul pentru care făceai artă. Nu artă de dragul artei. Ci artă în beneficiul lumii, artă ca să ajuţi mediul. Acesta era obiectivul lui Mark Sanger şi el era hotărât să îl atingă.” Concentrându-se pe acţiune, Michael Crichton construieşte personaje autentice, reale, reuşind să creeze adevărate tipologii. Fără să alunece în desuetudine, autorul american moralizează povestea, aflându-se de partea purităţii genetice într-o luptă inegală. Cititorul păşeşte alături de Dave, copilul maimuţă, într-o lume dură, o lume dominată de interese ascunse. Trăim alături de personaje drama descoperirilor şi, pe măsură ce aceştia înţeleg că lumea în care trăiesc nu este ceea ce credeau, acţiunea capătă proporţii neînchipuite. Un maestru al conspiraţiilor mondiale, Crichton nu se sfieşte să acuze, reuşind de fiecare dată să fie credibil. Lumea se află pe muchia unui cuţit genetic, iată concluzia pe care cititorul o acceptă în urma lecturii. “Next” impresionează prin multitudinea detaliilor şi prin forţa descrierilor. Personajele par oameni de lângă noi, iar asta adaugă poveştii o notă de dramatism. Crichton nu se referă ca în Jurassic Park la o realitate îndepărtată, o simplă ficţiune, ci vorbeşte despre ziua de mâine, când tot ceea ce cunoaştem ar putea să fie contrazis. Un pasionat al ştiinţei, autorul american oferă motive plauzibile şi explică foarte bine dezastrul pe care exploatarea genetică sălbatică îl poate aduce. Nimeni nu ştie până unde putem merge, iar în goana perpetuă după următorul brevet, omenirea s-ar putea să ajungă prea departe. Atunci, în clipa în care vom înţelege, va fi prea târziu. Maimuţele vor înjura probabil în toate limbile pământului, vor lovi cu picioarele, dar nu vor mai reuşi să schimbe încă o dată lumea: ”Într-adevăr, în ziua următoare, maimuţa începu din nou să vorbească, dar tuşind spasmodic şi scuipând urât, nişte cheaguri galben-verzui. Gorevici decise că era mai bine să filmeze animalul atunci, aşa că se duse să-şi ia echipamentul din maşină, se împiedică şi scăpă camera într-un şanţ cu noroi. Carcasa se crăpă. Şi toate astea doar la trei metri de uşa depozitului. Bineînţeles, în tot oraşul Medan nu reuşiseră să găsească nici măcar o cameră video decentă. Aşa că fuseseră nevoiţi să aducă una cu avionul, din Java. Iar acum aşteptau sosirea camerei, în timp ce maimuţa înjura, lovea cu picioarele, tuşea şi îi scuipa, din interiorul cuştii. Zanger stătea la distanţă, clătinând din cap. - Dumnezeule, ce temperament! Gorevici se întoarse din nou spre tânărul malaiezian şi întrebă: - Cât mai durează? Puştiul se mulţumi să clatine din cap şi să ridice din umeri. În cuşcă, urangutanul tuşea şi înjura.” Ca de obicei, Michael Crichton se dovedeşte a fi un autor foarte bine documentat, oferind în finalul romanului o listă bibliografică impresionantă, pe care un cunoscător nu poate să o considere decât foarte bună. Fără a avea pretenţia unei exhaustivităţi ideatice, Crichton rezumă filosofia romanului într-un eseu, scoţând în evidenţă probleme grave. Astfel, oricând de şocant ar suna, astăzi un om are drepturi mai mari asupra unei imagini a sa decât asupra unei părţi a propriului ţesut. Fără să evite cuvintele dure, Crichton condamnă companiile care nu se gândesc decât la profit şi explică cum această goană după brevete şi titluri de glorie nu face decât să împiedice cercetarea şi să afecteze bolnavii. Iar asta nu poate fi justificat printr-o lege. Stilul este rafinat, Michael Crichton reuşind să împletească acţiunea cu amănuntele ştiinţifice. Cartea oferă un mozaic echilibrat de dialog şi descriere, pendulând între diferitele viziuni ale personajelor şi reuşind să ofere o imagine de ansamblu a subiectului. Fără a altera credibilitatea poveştii, naratorul omniscient îl ajută pe cititor să înţeleagă mai mult, obiectivizând scenele şi folosind numeroase artificii stilistice pentru a dinamiza acţiunea. Oferind speranţă, Crichton se adresează cititorilor optimişti, explicându-le că ei pot schimba ceva. Fără a fi o odă mortuară, “Next” impresionează prin duritate şi detalii fascinante. Cartea oferă soluţii, fără a condamna însă fără drept de apel starea actuală. Până la urmă, goana după bani este înţeleasă şi acceptată ca o componentă naturală a fiinţei umane. Vrem mai mult, este normal să ne dorim nemurirea. Confruntate cu spectrul înfrângerii iminente, personajele recurg la gesturi disperate. Am fi gata să îi transformăm pe toţi cei din jurul nostru în sclavi doar pentru a reuşi să ne atingem idealurile... Şi cu toate că se întâmplă lucruri incredibile, în final totul revine pe un făgaş normal. Viaţa găseşte întotdeauna o cale: ”Una peste alta, lucrurile se rezolvară mult mai bine decât se aşteptase vreunul dintre ei. Familia era ocupată, dar toată lumea se descurca. Existau numai două motive de îngrijorare. Henry observă că lui Dave îi apăruseră câteva fire de păr argintii în jurul botului. Asta însemna că era posibil ca Dave, la fel ca majoritatea celorlalte animale transgenice, să moară mai repede decât era normal. Iar într-o zi de toamnă, în timp ce Dave mergea cu Henry la târgul local, ţinându-l pe Henry de mână, un fermier în salopetă se apropie şi spuse: - Mi-ar plăcea să am unul care să muncească la ferma mea. Un fior de gheaţă îi trecu lui Henry pe şira spinării.” Michael Crichton ne obligă în “Next” să ne reanalizăm principiile, fără să putem evita subiecte controversate. Abordând problematica ingineriei genetice dintr-o perspectivă nouă, romanul ne încântă prin însăşi pericolele pe care le anunţă. Lumea este un loc violent, iar greşelile costă mult. Impulsul oferit de scriitor ne convinge să analizăm mai atent propria filosofie asupra vieţii. S-ar putea să descoperim intrigaţi că problemele pleacă chiar de la noi. Iar în momentul acela, poate vom înţelege că la fel de bine putem să fim viitorul sau, de ce nu, trecutul... Michael Crichton construieşte în Next o lume fascinantă, o lume a viitorului în care orice este posibil. Cititorii sunt aruncaţi într-un carusel înnebunitor, un show pe care autorul îl regizează pentru a ne radiografia un viitor dur, lipsit de floricele emotive. Mai este doar un pas până la clipa când omenirea va fi capabilă să altereze ciclul viaţă-moarte. Şi abia atunci vom afla ce contează mai mult, banii, puterea, sau iubirea... Bibliografie Michael Crichton – Next – Polirom – 2007 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23946 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE