|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Vladimir Negru |
|
|
o femeie îºi dezgroapã bãrbatul cu palmele
îi numãrã oasele cu aceeaºi grijã
cu care i-a spãlat veºmintele
în ziua aceea a nins
ºi parcã cerul se acoperise cu leprã
aº fi putut sã mã obiºnuiesc ºi cu asta
cu degetele tale reci
ce-mi cântã mereu acelaºi adagio
rãsfirându-se în evantai
ca o cortinã din sârmã ghimpatã
ai aparenþa unui animal sacrificat
sângele cald þi se risipeºte pe coapse
probabil cã mã visezi
dispreþuind spaþiul ce ne desparte
trag piedica aºezându-þi pe pernã o floare
de la o vreme în piept mi se desfatã o molimã
apãs trãgaciul ascultând viaþa cum mã ascunde
de oameni într-o mirazã cu gust de metal
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sorin... asa este, poezia mea e pictata, cred ca uneori e un calvar al simturilor pentru lector dar imi propun sa las ideii doar atata teritoriu cat sa incapa... nici mai mult si nici mai putin... in rest recursul la senzorial si la o "gestualitate" cu trimiteri tulburi (mistico-magice cum spunea cineva candva lunadu-ma in ras). Dunt bucuros sa aflu in tine un lector de calitate si care dispune de capacitatea de a recepta corect un text.
Elia... tu ai intrat in carnea poeziei mele si ai inteles inductiv... probabil ca asa e modul tau de a actiona si nu-i nimic gresit in asta... ba mai mult cred ca ai reliefat si parti pe care am sa le modific mai tarziu.
Va multumesc. |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2005-12-09 18:47:21 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
oglindã...
Acum pot sã spun fãrã sã simt cã mã strînge un cerc de fier pe piept.
Vlad, poezia de faþã e un film întreg. Prima strofã mi se pare cã ar ascunde un fel de pîndã. Un fel de plînset. Ca atunci cînd femeia îºi îngrijeºte bãrbatul cu orice preþ.
Apoi...ninge. Treci într-un alt plan, al altui personaj. Ninsoarea, atît de curat fenomen, devine leprã. Tu (te ºtiu, nu ai cum sã te ascunzi) contopeºti imaginile dulci cu cele dure cu foarte mare uºurinþã. Uite - ninsoare-leprã, adagio-sîrmã ghimpatã, degetele le faci sã fie reci...
La tine ºtiu sigur cã existã în versuri o dozã de erotism pe care nu prea am întîlnit-o la mulþi. Amestecul acesta de iarnã cu coapse, visele cu flori pe pernã plus molima care se simt în voie în piept...
Oglindã... |
|
|
|
Postat
de catre
Name Old la data de
2005-12-09 16:42:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Imagini, multe imagini, asa cum ne-ai obisnuit in opera ta, Vladimir. Si imaginile se imprima in noi aidoma vaduvei ce-si dezgroapa barbatul cu palmele si-i numara oasele...
Ninsoarea vine ca o izbavire, albul acopera precum cortina uratul vietii. Culorile se suprapun firesc: negrul pamantului, albul ninsorii, rosul sangelui animalului sacrificat.
Felicitari Vladimir,
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-09 10:36:03 |
|
|