|
|
|
|
|
|
|
|
|
Bilet de călătorie |
|
|
Text
postat de
Monica Trif |
|
|
M-am trezit de dimineaţă, am băut o cafea, m-am îmbrăcat şi am pornit spre birou. Ca în fiecare dimineaţă, m-am îndreptat spre staţia de taxi. Însă pe stradă m-am răzgâdit. Strada era neobişnuit de liniştită, aşa că m-am hotărât să iau tramvaiul.
Mi-am cumpărat un ziar să citesc ştirile în drum spre birou, apoi mi-am cumpărat bilet pentru tramvai.
'Bilet cu două călătorii sau cu o singură călătorie? ' m-a întrebat femeia de la ghişeu plictisită.
M-am gândit un moment ca şi cum ar fi ceva important.
'O singură călătorie' am răspuns eu.
Mi-a dat biletul şi restul. M-am uitat la bilet, se pare că s-au schimbat de când am fost ultima oara cu tramvaiul. Femeia de la ghişeu s-a uitat la mine iritată:
'Nu vă place, vreţi să-l schimbaţi? '
Am privit-o mirată, m-am întors şi m-am urcat în primul tramvai.
Mai erau trei persoane în tramvai. Un băiat de vreo treisprezece ani care mergea la şcoală, un bărbat cam de cincizeci de ani, nu avea nimic la el ca să-mi dau seama unde merge, şi mai era o femeie care era evident grăbită să ajungă la serviciu.
La urmatoarea staţie toţi cei trei au coborât. Femeia s-a ridicat brusc de pe scaun şi s-a repezit să coboare prima, bărbatul mi-a zâmbit galant şi mi-a spus:
'O zi bună'
Am zâmbit fără să spun ceva. Băiatul m-a privit timid, mi-a făcut semn cu mâna şi a coborât. Uşile s-au închis şi am rămas doar eu în tramvai. Am deschis geanta, telefonul... Of, mi-am uitat telefonul acasă. Se pare că ziua nu începe prea bine. Ceas nu aveam că nu eram obişnuită să port ceas. Nu poate fi prea târziu. Poate voi ajunge prea devreme la birou. Am deschis ziarul. Primul lucru care mi-a atras atenţia a fost Horoscopul.
'Fecioara- 10 Aprilie 2007-
Azi vei pierde ceva, vei găsi ceva nou şi s-ar putea să ai o supriză foarte mare. Încearcă să te relaxezi, pregăteşte-te pentru orice...'
Ei da, cine ştie ce se va întâmpla la birou, oricum fiecare zi e la fel. Dintr-o dată tramvaiul a mărit viteza. Privind afară totul era diferit. Copaci pe marginea străzii, înfloriţi, totul strălucea de curăţenie, iar casele... m-am ridicat speriată şi m-am dus lângă geam.
'Oare unde am ajuns, nu am mai fost niciodată pe aici! '
Am apăsat pe un buton, lângă care scria 'alarmă' . Dar tramvaiul mergea cu viteză, nu s-a oprit. M-am lipit de uşă aşteptând următoarea staţie. Străzile erau frumoase, aroma copacilor se simţea din interiorul tramvaiului. Dar era ceva neobişnuit. O tăcere asurzitoare. Oamenii... nu erau oameni deloc.
Într-un târziu tramvaiul a oprit. M-am gândit un moment, apoi am coborât. Voi aştepta un tramvai care se întoarce şi voi pleca la birou, se pare că voi avea probleme serioase la serviciu. M-am aşezat pe o bancă. Aerul era atât de blând. Rondourile de lalele erau aranjate după culori. În dreapta, era unul cu lalele roşi, în stânga, unul cu lalele galbene, iar în faţa şi în spatele băncilor, câte unul cu lalele mov. Doi copaci mari înfloriţi, răspândeau o aromă îmbietoare. Nu ştiu ce fel de copaci erau pentru că nu mai văzusem astfel de copaci niciodată. Pentru câteva momente am uitat de toate şi am început să mă relaxez.
După o vreme am început să mă plimb în jur căutând un bar sau un loc unde aş putea servi o cafea. Nu era aşa ceva. N-am găsit nici magazine. Îmi era frică să merg departe.
'Poate va veni un tramvai între timp'
Însă au trecut ore şi n-a mai venit nici un tramvai. Locul era neobişnuit de curat dar liniştea era apăsătoare. Teama m-a cuprins încet. Priveam la casele pustii, singurătatea în care am pătruns. Nu mai aveam nici măcar ziarul, l-am lăsat în tramvai de grabă. Mi s-a făcut foame. Am încercat să intru într-o casă, am bătut la uşă. Nu a răspuns nimeni. Am aşteptat o vreme apoi am încercat uşa. Era deschisă. Casa era goală. Nu era nici mobilă, nici oameni, absolut nimic. Doar pereţii. Am intrat la următoarele case, totul era la fel. Am ajuns lângă un hotel. În sfârşit, poate aici va fi cineva, sau cel puţin voi găsi mâncare. Era închis, nu mai aveam răbdare, am spart geamul, am deschis pe dinăuntru şi am intrat.
Era plin de manechine de plastic. Arăta ca un restaurant. Erau mese, un bar iar manechinele erau aşezate la mese. Arătau oribil. Picioarele îmi tremurau. Dintr-o dată uşa s-a trântit. Nu mai era lumină. Căutam pe întuneric o cale să ies afară. Ceva m-a prins de mână. Am început să strig. Mi-am tras mâna cu forţă şi nici nu ştiu cum am ajuns la uşă , nu ştiu cum dar am ieşit afară. Uşa s-a închis la loc şi totul era la fel. Mâna stâgă îmi era rănită. Mi-am rupt o parte din rochie, oricum nimeni nu mă vedea. M-am legat la mână, şi am pornit iar spre staţie.
Aşteptând în staţie mi se părea tot mai disperată şi mai absurdă situaţia în care eram. Nu era scris nimic, nicăieri ca să ştiu unde sunt. Nu mai înţelegeam nimic, parcă era un coşmar din care nu mă puteam trezi. După ore în şir, am realizat că singura soluţie era să pornesc pe jos, în orice parte. Poate voi ajunge undeva unde sunt oameni, tramvaiuri, maşini, trenuri, orice să mă întorc acasă. Am luat-o pe o stradă care se părea strada principală. Am tot mers mai bine de o jumătate de oră, dar spre nefericirea mea, am ajuns în locul de unde am plecat. M-am aşezat pe aceeaşi bancă. Soarele a început să apună. Se lăsa seara şi liniştea era tot mai înfiorătoare. Eram slăbită de puteri, îmi era foame şi sete. Trecuse ceva vreme, nu ştiu cum am adormit.
----
Auzeam un sunet ca prin vis. Mi-am deschis ochii. M-am ridicat şi am fugit lângă linia de tramvai. Se apropia un tramvai. Am crezut că nu va opri, dar a oprit. Mergea în aceeaşi direcţie dar m-am urcat oricum. Tramvaiul era tot gol. M-am aşezat pe un scaun. Mi-am scos iar biletul din geantă, l-am privit.
'Mai bine îl schimbam' mi-am spus in sinea mea.
L-am pus iar în geantă. Am închis ochii.
După o vreme, cu frică, mi-am deschis ochii, am privit afară, erau oameni... str. Mihail Sadoveanu, strada cu cinematograful. Am respirat uşurată. La prima staţie am coborât. Voi merge pe jos mai departe. Oamenii mă priveau miraţi dar nu mai conta. Eram aproape de casă. Nu mă gândeam decât să merg acasă, să beau multă apa, să mănânc bine şi să fac o baie fierbinte. Am cumpărat totuşi un ziar şi surpriză:
'10 Aprilie 2010'
------------------------------
text repostat
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc pt vot, lecturare si trecere :)
o seara frumoasa, monica |
|
|
|
Postat
de catre
Monica Trif la data de
2008-04-18 00:50:05 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Iată un mod de a scoate capul din carapace!
Ecce!!
Ţine-o aşa!
Vot!
Cu drag,
Cristi |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2008-04-18 00:23:06 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|