PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
ABOMINABILA CRIMĂ DIN TRENUL CURSĂ DE PERSOANE APAHIDA - CLUJ- NAPOCA Text postat de Liviu S. Bordas ABOMINABILA CRIMĂ DIN TRENUL CURSĂ DE PERSOANE APAHIDA - CLUJ- NAPOCA După o idee şugubeaţă a Sabinei Datcu Ştirea brută. Corespondentul unei agenţii de presă a transmis că în judeţul Cluj s-a produs o catastrofă. Un avion aparţinînd unei companii aeriene deocamdată neidentificate s-a prăbuşit peste trenul cursă de persoane Apahida – Cluj-Napoca, într-o zonă nepopulată. Se pare că în accident şi-au pierdut viaţa doar două persoane. Gazeta de est (cotidian antiguvernamental, antiNATO, antiglobalizare) Surse demne de încredere ne-au comunicat că astăzi s-a produs încă o gravă încălcare a suveranităţii naţionale a statului român, o neruşinată şi oribilă crimă împotriva unor cetăţeni nevinovaţi. Subliniem, crimă, pentru că, aşa cum vom dovedi, sunt implicate agenturile de spionaj ale unui stat străin iar actul a fost unul premeditat. Un avion fără pilot, aparţinînd CIA, s-a prăbuşit astăzi, la orele 6.13 AM, peste trenul cursă de persoane Apahida – Cluj-Napoca, în urma monstruosului act pierzîndu-şi viaţa cunoscutul om de afaceri T, avînd dublă cetăţenie, şi soţia sa M, ale căror corpuri au fost sfîrtecate de suflul exploziei, nefiind identificate pînă la această oră. Cei doi călătoreau singuri, alţi călători nemaifiind la acea oră în tren, singurul vinovat de aceasta fiind guvernul, care, prin măsurile economice şi politice antinaţionale, a reuşit să închidă întreprinderile care altădată făceau mîndria industriei romîneşti şi să trimită în şomaj miile de navetişti care umpleau, de la primele ore ale dimineţii, gara Clujului cu albastrul salopetelor lor. Un fost general din serviciile secrete române, un brav oştean şi patriot, ne-a pus la dispoziţie documente din care rezultă că cei doi oameni de afaceri erau de multă vreme în vizorul CIA, fiind suspectaţi de acte de terorism şi de sprijinirea unor organizaţii antidemocratice din Afganistan, cărora le-au furnizat armament de ultimă generaţie fabricat în România. Adevărul este cu totul altul. Cei doi oameni de afaceri fiind şi copreşedinţii unei organizaţii filantropice, au hotărît să doneze unor organizaţii similare din statul de origine al domnului T componente electronice pentru confecţionarea unor dispozitive antirachetă capabile să detecteze aceste arme de distrugere în masă de la o distanţă suficientă pentru alertarea la timp a copiilor din şcoli şi a bătrînilor din azile, a bolnavilor din spitale, pentru a-i putea pune la adăpost. Surse răuvoitoare, antinaţionale, vîndute unor interese străine de cele ale poporului român, au afirmat însă că acele componente pot fi folosite şi la dirijarea rachetelor şi că ele au fost de fapt trimise gherilelor antiguvernamentale. Afirmaţii mincinoase, total nefondate. Faptul că acele donaţii au căzut în mîna insurgenţilor se datorează unor factori pe care copreşedinţii organizaţiei de caritate nu puteau să-i prevadă, iar ei au declarat că regretă profund cele întîmplate. Neputînd dovedi acuzaţiile total nefondate pe care le-a adus celor doi oameni de afaceri şi dorind să-i înlăture, CIA a hotărît asasinarea acestora, trimiţînd în acest scop un avion fără pilot pe care l-au prăbuşit asupra trenului cu care se deplasau cei doi. Mîrşavul atentat nu putea fi săvîrşit fără largul concurs al autorităţilor române, aceleaşi care sunt vinovate de tratamentul inuman aplicat prizonierilor în avioanele CIA aflate pe teritoriul ţării noastre, fapt care a scandalizat la vremea respectivă o lume întreagă. Că este vorba despre o crimă o dovedeşte relatarea telefonică a unui corespondent aflat întîmplător la faţa locului, care a surprins totul pe viu şi pe care îl cităm: în tot acest timp un avion cu probleme se prăbuşeşte peste trenul în mers Relatarea dovedeşte că prăbuşirea a fost premeditată şi controlată, avionul neprăbuşindu-se brusc, ci într-un timp mai îndelungat, suficient de îndelungat ca să o poată face cu precizie maximă peste trenul aflat în mişcare. Cerem, prin urmare, arestarea reprezentanţilor CIA de pe teritoriul ţării nostre, demisia guvernului, a preşedintelui, a parlamentului şi organizarea grabnică a unor alegeri anticipate cinstite, în urma cărora forţele naţionale şi patriotice să se instaleze la putere şi să scoată adevărul la lumină. Vinovaţii vor da socoteală! Gazeta de vest (cotidian proguvernamental) Un straniu şi tragic accident s-a produs în cursul acestei dimineţi în apropiere de Cluj Napoca. Un aparat de zbor s-a prăbuşit peste un tren aflat în mişcare. Din fericire, trenul era fără pasageri, garnitura fiind alcătuită din vagoane care urmau să fie casate la un atelier de profil. Din relatările de la faţa locului rezultă că singurele victime au fost pilotul aparatului de zbor şi însoţitoarea sa, ambii cetăţeni străini. Criminaliştii sosiţi la faţa locului au declarat că, dată fiind starea de carbonizare a celor două trupuri neînsufleţite, procedurile de identificare se vor dovedi deosebit de anevoioase. Autorităţile au deschis o anchetă. Specialiştii caută la această oră, printre vagoanele contorsionate, cutia neagră a avionului, sperînd că datele de zbor vor conduce la elucidarea cauzelor prăbuşirii. Aparatul de zbor efectua o cursă de rutină, avînd la bord aparatura automată necesară efectuării de fotograme în cadrul Programului naţional de cadastru şi aparţine unei companii americane de specialitate, cîştigătoarea licitaţiei privind cartografierea zonei de nord-vest a ţării. Vom reveni cu amănunte. Spicuiri din raportul ofiţerului SRI (tot din ciclul “curcile şi aviara”) ……………………………………… Dat fiind faptul că aparatul de zbor nu a decolat de pe teritoriul statului roman, avînd doar acordul de tranzitare a spaţiului nostru aerian pe un culoar bine determinat, pe ruta Chişinău - Belgrad, nu se pot face decît presupuneri cu privire la existenţa sau inexistenţa personalului de bord. Ofiţerii noştri de legătură din Chişinău au fost deja contactaţi pentru amănunte. Nici starea aparatului nu permite, în urma expertizei tehnice, să se tragă concluzii cu privire la faptul că ar fi fost un aparat cu sau fără pilot. Analiza cutiei negre a avionului a relevant un singur crîmpei de conversaţie, fără a se putea determina dacă înregistrarea de pe banda magnetică este din data ultimului zbor. Nici conţinutul nu este relevant, el neputînd să aducă clarificările aşteptate: …ai di mini, ...seminea fe...aţîi ...u mi-o ...cut ni...nea di cîn... ...unt io ...ilot. ...rişico, stai o le...ţă cî intrî ...vionu’ ... vrii. Nu ...uni ...îna pi manşî ... aia ...u-i manşa, ...oasta dreacu’... Cît priveşte posibilitatea ca cele două cadavre să fie ale celor două obiective avute în urmărire, T şi M, sursele noastre de informare indică faptul că acestea ar fi fost văzute urcîndu-se în trenul în cauză, dar ofiţerul de teren nu poate confirma, fiind în acel moment indisponibil în closetul gării, din cauza alimentaţiei necorespunzătoare. Viaţa ca o paradă (din memoriile unei foste şi actuale femei de afaceri) ......................................................... Dacă T ar mai fi aici, ne-am scrie memoriile împreună. N-a fost să fie aşa. Se temea de CIA, de SRI, de parchet, şi a hotărît că trebuie să fugim. I-am spus că nu e bine să plecăm deodată. Să plece el, să aranjeze treburile acolo cu arabii lui, să pună de-o afacere cu vechii parteneri, după care aveam să vin şi eu. Iar ca să poată începe dincolo ca un adevărat om de afaceri, i-am propus să-i cos în căptuşala gecii cîteva sute de mii de parai. Săracul, ce mult m-a iubit. Şi cîtă încredere avea în mine. Dacă n-ar fi fost aşa, dacă nu m-ar fi privit mereu cu ochii lui ăia negri şi umezi, de bou credincios, n-ar fi azi taximetrist în Beirut... Ce-o fi fost în mintea lui cînd a descoperit în căptuşala hainei tăieturile de ziar, legate cîte cincizeci, în fişicuri strîns rulate? Ne-am despărţit la scurt timp după incidentul cu trenul. CIA era pe urmele lui, romînii la fel. Chestia cu trenul a fost ultima ţeapă trasă statului. Vagoanele erau cumpărate de noi, înşirate într-un tren care le ducea la tăiat. Banii pe fierul vechi ce urma să iasă din ele erau în contul nostru din bancă. Statul mai avea de aşteptat pînă să-i plătim ceea ce i se cuvenea. Nu era prima dată. S-ar fi putut învăţa minte. Dar parcă începuse să-i placă... Să tot faci afaceri cu el. I-am propus să însoţim trenul. Aveam doar un tren, al nostru, ce dracu’. Un tren numai pentru noi doi. Aşa că am scăpat de coada de ne-o agăţase SRI-ul şi iată-ne la drum. Bineînţeles că ne-am certat precum chiorii. Nu mai ţin minte pentru ce. Parcă pentru privirile prea languroase pe care mi le aruncase unul la hotel, înainte de îmbarcare. T era gelos rău. Iar mie îmi plăcea să-l aţîţ. Nu m-am gîndit că va sări din tren. Nu m-am gîndit nici că voi fi atît de nebună încît să sar după el. Mi-a spus atunci, plin de julituri şi de scaieţi în păr, după ce ne-am adunat oasele de pe taluzul căii ferate, că nu mai vrea să ne certăm vreodată. L-a liniştit răspunsul meu: fusese voia lui Alah. Dacă preaînţeleptul n-ar fi vrut asta, ne-am fi perpelit în flăcările ce cuprinseseră trenul la cîteva sute de metri mai încolo... Se dusese naibii fierul nostru vechi. Acum mai aveam pe cap doi creditori neplătiţi, pe lîngă zecile care stăteau la coadă. Statul şi arabul care aştepta fierul din vagoane. Cu statul ne-am fi descurcat noi. Nu era prima dată. Cu arabul era ceva mai greu. Cred că aşteaptă şi în ziua de azi minunea... Atunci a hotărît T că e mai bine să plecăm. Mai degrabă de spaima de coreligionarul lui decît de teama de poliţie şi de toate serviciile secrete care-l urmăreau. Fi-su a rămas în ţară. Ca şi al meu, de altfel. Hotărîsem cu T că îi voi lua cu mine. Cine-ar fi zis că un pilot moldovean, beat criţă, care făcea sex oral în avion cu blonda care-i era secund, le va hotărî soarta? Acu’ aud că se ceartă pe moştenire. Ne-au declarat morţi, după un proces care a durat mai bine de patru ani, şi se bat pe bruma de avere rămasă. Oricum, grosul l-am luat cu mine. E greu să trăieşti prin insulele astea fără un pic de cheag. Mă uit la mulatrul care a adormit alături, în şezlong. Şi îmi aduc aminte de T. Era mai grozav la pat. Nici cu ăsta nu mi-e ruşine, dar parcă prea stă pentru bani. N-are flacăra aia în priviri. Nu-i ard palmele peste sfîrcurile mele. Ce-i drept, nici eu nu mai sunt la treizeci de ani. Am cu zece ani mai mult. Şi cu tot atîtea milioane mai mult în cont. Viaţa ca o paradă... Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Vasile, mulţumesc pentru lectură. Am încercat şi eu o echilibristică literară. Dacă seamănă mai mult cu cea a unui urs decît cu a unei feline, nu sunt eu de vină. Sabina m-a îndemnat! :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-04-14 20:02:26               Liviule, am luat la cunostinta de imensa mediatizare pe care ai facut-o acestui tragic eveniment- via diverse fituici guv- si non guv-ernamentale, plus o carte tip "cartea de pe noptiera". Revin.   Postat de catre Sabina Datcu la data de 2008-04-14 10:32:43               Despre cardinalitate şi "figura frumoasă" a Politicii. Unirea (copulatio). Urziceni (Urtica urens). La 40 de ani, "viaţa e ca o paradă". A lui Bogdan. Stelea. Cu 10 ani mai devreme, ar fi fost Lobonţ. Pentru cunoscători, există o diferenţă între echilibristica unui urs biciclist (Est) şi a unei feline. Sălabtice (Felis silvestris). Gustat şi ironia (live & replay), dar despre asta las (tele)spectatorii să îşi dea cu părera; mie mi-e frică de Câini (canis dinamo). Cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu   Postat de catre Vasile Munteanu la data de 2008-04-14 02:31:44	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE