|
|
|
|
|
|
|
|
|
Ridica-te |
|
|
Text
postat de
Stelian Craciun |
|
|
Ridica-te si mergi in calea ta spre oameni
prietene , doar spune , cum pot sa te ajut
cand crangurile-s gri si prafuri selenare
se-ntind atat de lesne pe-acest uitat pamant.
Ridica-te si umbla, ti-e radacina mama
si fluturi fara corpuri de-ai sa culegi din roua
inseamna ca pe aripi purtam aceeasi teama
si le-agatam, uitate, atunci cand fruntea-mi ploua.
Ridica-te, priveste; si de mai poti - saruta
gingasa mostenire ce pana maine-apune
si piatra daruita declar-o iar pierduta,
prietene , sunt nuferi ce vreau sa-i iei cu tine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumoasa poezie, mi-a placut felul in care curg versurile de la inceput pana la sfarsit. Multa armonie in poezia ta.
O zi frumoasa, Monica |
|
|
|
Postat
de catre
Monica Trif la data de
2008-04-09 11:15:19 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|