PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Substantiv Text postat de Stelian Craciun Partea 1- Rostuiri substantiv : masca; verb : a (ritmic)... adjective : n-are ! Noptiera ramanea sprijin serilor in care singuratatea il imboldea sa mai arunce o privire fugara, fara continut, ultimei ramasite din viata in care crezuse. Asta era doar in primul plan existential...Pe al doilea era prezenta o masa de ruleta pe care cartile de tarot stateau in pachet. Pe cel din urma era vocea. 1 Substantivul isi acoperea din nou fata. Stia ca florile nu-i fac bine , dar nu se chinui sa le acopere - isi acoperi fata, mainile, ghinionul, speranta! Auzea clocotul cailor de a purcede in ceturile sub care se intindea zarea...asta era alta lume. Oglinda reflecta in interiorul semintunecat valurile de dorinta acerba, izbucnite din izolarea la care masca se supuse. Nu mai plangea, nu mai radea, o faceau atati alti subiecti...Citi : "coeficient de fericire 175%" si isi privi culoarea cenusie a incheieturii eliberate din stransoarea uniformei. Si-o acoperi repede, cu scarba, de parca pofta de libertate ar fi iesit prin porii neacoperiti si , sprijinit de noptiera, isi alese din nou tipul de somn - urma schimbul trei... 2 Trecuse inca un ciclu de eternitati peste somnul care , desi programat, nu vroia sa apara. Pielea aceea roz-trandafirie chinuia substantivul. Era mai ales o intrebare care presupunea raspuns cu da sau nu: laitmotivul raspunsului zacea, insa, in zeci de ipoteze pe care nu le acoperise. Pur si simplu nu avea cate o masca pentru fiecare. Si-l mai deranjau caii...Masa de joc era deja desfasurata, cartile stateau cuminti in locul ales de ...destin? De ...Dumnezeu? Facuse jocul in tropotul obositor al copitelor, care ritmau in respiratia sacadata, in zgomotul bilei rostogolindu-se pe verde. Iar acum urma sa extraga intaia carte... 3 Analogia ramanea singurul punct din care putea pleca pe o alee nu tocmai lina. Impletitura decibelilor nu lasa nimic la voia intamplarii...aceeasi voce era situata pe un ton baritonal, pe unul de soprana, aaa, mai era si unul comun. Dar situatia tragatorilor la caleasca somnului, detinatorul pielii albe care-si indrepta sistematic - din reflex, poate- privirea spre soarele de dincolo de ceturi, cititul panopliei de deasupra usii care acum arata: "coeficient de fericire - 14%", lipsa acerba a atingerii directe cu suprafetele inconjuratoare, duceau la aceeasi carte - prima extrasa. Gandea, poate pentru prima oara. Asta durea. Si durerea ii facea placere! Stia asta, asa cum stia ca e drept! Poate din aceasta cauza avea buzunare doar pe stanga ... Partea 2- Reverii Caii albi isi scuturasera ceramica opulenta si plecasera pe drumul visului. Arunca o privire grabita asupra urmei aburinde, asupra calestii negre, hotarandu-se daca sa participe, parca, apoi intra in trasura. Frapat , descoperi masca, iar sub ea pielea gri care-i apartinea! Nu-i ramase decat sa-si castige locul in propriul trup. Privelistea era incantatoare...Cand zburau peste o padure care-si agata copacii negri de varful norilor albi, prin care un parau uitat isi canta trecerea printre pietre cu sunete molcome, romantice, cand paraseau uscatul avantandu-se in intinderi cu valuri curgatoare, cu delfinii care-i conduceau cu spinarile in aer, suplinind , parca, lipsa unei carari batatorite...Si toate astea nu le vazuse vreodata... La un moment dat avu sentimentul trezirii...Ba nu! Era inca acolo, in trasura, doar maneca ii era trasa sistematic de cineva...Copilul! Recunostea in acest copil anii tineretii care trecusera ca un vifor si se terminasera prea devreme...Apoi incepu sirul intrebarilor. Scurte, cu o multidunine de intelesuri , mai ales personale, intrebarile venau fulger de parca ganditul raspunsului nu era necesar. Raspunsurile, adesea balbaite, se mutasera pe canapeaua alba, moale pe care era intins. Copilul , cu ochelari cu rama groasa, parea o caricatura severa a subiectului...asa...asezat pe fotoliul care nu-i lasa nici o portita de scapare. Nu-si dadu seama cand parasise trasura, unde disparusera caii, auzea doar tirul intrebarilor obositoare- mai ales- prin dependenta de ele...Il mira si mai tare pielea alb-trandafirie a copilului...a lui! Partea 3- Revelatii In faptul trezirii ii aparu din nou masa, cu bila care se tot invartea. Asternutul botit nu-i linistea cu nimic fruntea chinuita inca de intrebarile la care nu gasea raspuns. Din tot visul alb-negru asta ramase, incretind si mai mult fruntea transpirata. Deasupra usii, panoplia arata ultima legatura cu ce se intamplase : "coeficient de fericire -54%" Pe fereastra, dimineata isi facea loc - ca de atatea ori. Dar ceata disparuse! Era atat de senin , incat corola rosie a soarelui se vedea in toata plinatatea sa. Substantivul scoase din buzunarul - care bineinteles era pe partea stanga- o batista si-si sterse transpiratia de deasupra ochilor...Apoi , se aseza in fata ferestrei cu o bucurie copilareasca, molipsitoare. Rasaritul ii aducea raspunsurile! Rasaritul, soarele, il umplea de atata dorinta! Arunca masca, manusile, acoperamantul! Pipaia geamul cu degete tremurande, gasind in rugozitatea aproape perfecta rostul , esenta atingerii... Cercul rosu nu-i ranea ochii...Il privea lacrimand, induiosat de ceea ce-i putea transmite. La inceput, pielea lua o culoare albastra, nefireasca. Dupa un timp in care soarele isi reflecta puterea asupra corpului, aceasta deveni de un rosu incandescent. Parca razele intrau in corpul amortit si nu mai vroiau sa plece...ramaneau prizoniere imprumutand din culoarea lor pielii obosite...Iar in mijlocul incandescentei bila isi continua traseul pe masa verde in volute din ce in ce mai inchise... Asta pana cand substantivul, obosit de atata frumos, incepu o plimbare fortata in interiorul caruia ii cunostea fiecare pata, fiecare colt! Le pipaia pe toate , pe rand, bucurand simturile. Atasand sentimente lucrurilor care in seara le cunostea insuficient - reci, straine... Asa, pielea lua culoarea alb-trandafirie! Intelese! Aflase! Partea 4 - Retus Se imbraca stiind ca tebuie sa iasa, sa vada! Arunca o ultima privire in oglinda si - stupoare! Se opri sa observe indelung pielea ce devenise trandafirie..."Asta ramane doar pentru mine" gandi, si-si acoperi fata cu masca, mainile cu manusi... Se opri in parcul din apropiere uimit de frunzele cazute anul trecut. Incepu febril sa le culeaga, intai pe cele mari care-si pastrasera codita, apoi pe celelalte... Revenit in incapere, imprastie frunzele pe pat, pe noptiera -de pe care culese grabit singurul ornament - bibeloul cu trasura neagra si caii albi, pe care o depuse ca pe o ofranda pe birou. Se aseza apoi in scaunul acela ... Bila isi terminase ultima rotatie si se izbi cu putere in patratelul negru in care numarul 13, pictat in alb, aducea o domolire a culorii transformand-o intrun gri sters. Doar masa isi continua rotatiile...Alaturi, era cartea extrasa. O intoarse cu oarecare teama : reprezenta "Bufonul" ! Se desfacu din stransoarea hainelor fara a parasi scaunul. Apoi, mainile dezgolite le infunda in pieptul care astepta asta. Isi scoase sufletul si-l aseza in fata, pe masa. Incepu sa-l imparta : intai in doua, apoi in patru, apoi din ce in ce mai mic pana se transforma intr-o sumedenie de atomi jucausi. Ca sa-i linisteasca, ii aranja in litere... Apoi se intinse in patul plin de frunze vestede, sperand la un ultim vis. Partea 5 - Rest Dupa ani, un copil se apleca sa aseze floarea pe mormantul cu dale gri... Nuuuu, nuuu... Nu floare! Florile ii fac rau! Florile..., nu-i mai faceau nimic! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23972 Comentarii: 120095 Useri: 1426
ADMINISTRARE