|
|
|
|
|
|
|
|
|
Scrisoare unui bun amic (de pe Europeea) |
|
|
Text
postat de
Valeriu Cercel |
|
|
Pe vremea când eram flăcău în sat
Și apăream la horă mândru, frate,
Se minunau, zicând, fetele toate :
Măi, ce frumos și ce chipeș băiat ! ;
Le-am auzit și-apoi, find însurat,
Când ne plimbam la braț în parcuri seara,
Prin București, de-acolo-i Mărioara,
Aceeași frază pân m-au deocheat,
Însă de când , și eu, m-am pensionat,
Două femei în lume, o pereche,
Le mai aud zicându-mi fraza veche,
Măi, ce frumos și ce chipeș băiat ;
Cred c-ai ghicit cam cine-s, imediat !
E mama, ce în viață încă este
Și Mărioara, prima mea poveste
.
Când mă gândesc, m-apucă și-un oftat
De cum îmi zic, că d-aia-s ofticat,
Că una-mi zice cu semnul mirării
Și alta-mi zice cu semnu-ntrebării,
În rest, toate-s mișto, te-am salutat !
Valeriu Cercel
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|