FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Pornind de la un text al Domnului Kosta Vianu,
Text postat de Emanuel Cristescu
"Domnule,
Omenirea se conduce după semne și simboluri.”

Dacă prin aserțiunea de mai sus înțelegem că se conduce după LEGI sunt de acord. Altfel Mama Omida excede în semne și simboluri după care unii, nu lumea se conduc. Rezultatele însă....

„ Există de tot felul si nimeni nu le neagă utilitatea.
Există simboluri religioase pentru care s-a murit de veacuri intregi și din păcate se mai moare. Nu eu sunt cel chemat sa spun dacă e bine sau e rău. Răul cel mai mare este însă nesocotirea și batjocorirea semnelor și simbolurilor, pentru că ele sunt gândite ca reprezentări ale unor concepte.”

Cum decelăm „batjocorirea” de concepte de „închipuirea” de batjocorire de concepte?

„Imaginati-vă că vă aflați pe un traseu montan marcat, traseu ale cărui semne un tembel le-a mânjit cu catran sau și mai rău, iar semnele au devenit ilizibile. Vă paște sau nu rătăcirea pe munte sau căderea în prapastie?”

Ditinse Kosta ATENȚIE: ați folosit ca argument ce? O analogie. Aceasta poate fi utilzată pentru a explica elevilor anumite fenomene, pentru demonstrarea unor fapte relativ simple, etc. Nu aici. ȚINEȚI MINTE: CU METODA ANALOGICĂ VĂ DEMONSTREZ ORICE TEZĂ însă tot cu această metodă vă DEMONSTREZ ȘI ANTITEZA ORICĂREI TEZE DEMONSTRATE CU METODA ANALOGICĂ. De unde limitele, ca să nu spun inoperabilitatea metodei. Și ca să răspund și la întrebare: probabil da, dacă aș fi o oaie într-o turmă care ar intra în prăpastie. Nu în cazul meu, și prin extensie în cazul oamenilor, pentru că noi avem, cel puțin unii, un "instrument" care ne ajută să analizăm și să judecăm.

Continuați cu: „Nu știu de ce sunt în felul acesta de didactic cu dvs. Știu doar că vreau să îmi cer iertare pentru felul în care am început această epistolă. Am lăsat să treacă suficiente ore încât ea să nu pară patetică, dar se vede clar că nu am reușit.”

Exact, nu ați reușit. Este patetică, poate prea patetică și nu așa se poate purta o discuție fie și polemică. O discuție având ab inițio concluzia ca dreptatea este de partea ta este o discuție neștiințifică, dogmatică având o conotație de fanatism. O discuție, care nu este solilocviu propagandistic, trebuie să pornească cel puțin de la principiile următoare:
Partenerii să se respecte reciproc
Să existe o egalitate de tratament
Să nu existe condiții de fond impuse , adică rezultatul discuției, să poată fi acceptat ca putând fi oricare va rezulta pe baza expunerii argumentelor fiecărei părți.
Discuția să vizeze problematica supusă dezbaterii și nu persoanele ori elemente care nu au de-a face cu subiectul.
Să fie detașată, adică scopul discuției să fie lămurirea unei situații, stabilirea adevărului oricare ar fi el și nu îndoctrinarea celuilalt.
Să se pornească de la ideea că la sfârșitul discuției pot exista oricare dintre combinațiile posibile cu privire la convingerile referitoare la subiectul discutat.
Procedurile și argumentația să fie logice.
Și altele.

Ei bine ce-mi propuneți este o încercare nereușită de a mă convinge respectiv de a m㠄îndoctrina” cu „adevărul” dumneavoastră.

Spuneți: „Vreau să vă asigur de la început de întreaga mea compasiune pentru situația jenantă în care vă aflați prin susținerea necondiționată și împotriva oricărei evidențe a ipochimenului extinctescu.”

Asta ar putea presupune că domnia voastră deține adevărul în cauză iar eu sunt „ereticul” adică acela pe care îl copleșești cu întreaga compasiune (presupun că dacă mi-aș dedica toată viața în scopul manifestării recunoștinței pentru că-mi dedicați această compasiune, și poate tot nu ar fi de ajuns!) care dacă nu-și va însuși acest adevăr ar putea avea oarece repercusiuni. În veacuri mai conservatoare și mai divergente de știință, rugul era un instrument izbăvitor. Ar putea oare fi reactivat?

Așadar de unde axiologicul „jenant㔠? De unde acuza nefondat㠄susținerea necondiționată”? (Doar ce i-am invalidat un text) Care evidență? A dumneavoastră domnule Kosta? Cine va fi validat această evidență? În virtutea căror prerogative vă permiteți să faceți aceste afirmații? Haideți să analizăm. Să argumentăm. Și apoi să tragem concluzii. Puteați cel mult să spuneți „în opinia mea, Kosta Vianu”. Așa cum ați făcut-o este atât de ușor de demontat și de către un elev încât invocarea ca argument a nu știu căror facultăți, prima lectură, etc. în loc să vă ajute vă discreditează. Învățați exercițiul dialogului și apoi manifestați-vă compasiune față de cineva. Dacă nu aș fi un om tolerant și echilibrat aș putea să spun că eu îmi manifest compasiune pentru argumentația jalnică a domniei voastre și să întrerup aici această discuție care nu are anvergura necesară unei adevărate discuții.

Însă pentru că sunt tolerant și pentru că sunt deschis polemicii și pornesc de la premisa că este posibil chiar să mă convingeți la final de „adevărul” domniei voastre voi continua.

Spuneți mai departe:
„Care este un june imberb, incăpățânat, imoral și vicios, admițând, nu-i așa, că băutura în exces e un viciu.”

Acestea nu sunt argumente. Și dacă ar fi sunt argumente împotriva persoanei. Și noi aici avem pretenția unor intelectuali care discută texte. Ca să nu mai vorbesc de faptul că atributele respective pot fi încadrate la „calomnie” care ar putea face trimitere la unele articole de lege. Este corect ceea ce ați făcut dumneavoastră?


„ Poate că extremele pe care a ales să le cultive și să le îmbrățișeze cu ardoare să vă fascineze, cum să zic, cu puterea de atracție a unui drum pe care nu l-ați putut la rândul dvs alege? Tinerețea lui vă face cu ochiul înspre excese respinse cu apriorică fermitate cândva? „

L-am certat, l-am admonestat chiar. I-am invalidat texte. Iar dumneavoastră veniți cu insinuări calomnioase. Este jenant. Vedeți cum maculați? Ce credeți că m-ar putea opri să fac și eu insinuări la adresa dvs. Vorbeam de texte și tot la persoane ajungeți. Trageți singur concluzia.


„Unde, pentru numele lui Dumnezeu, vedeți dvs laude la adresa creației în textul incriminat?
De ce credeți (se pare cu sinceritate, după îndârjirea cu care o spuneți) că alăturarea numelui Maicii Domnului cu simbolurile depravării ar fi o lucrare demnă de laudă? De ce credeți dumneavoastră că explicitarea modului în care ar fi fost inseminată Sfânta Fecioară ar aduce oarecari beneficii literaturii?”

Cu aceasta trebuia să începeți. Aceasta este fondul problemei. Și aici putem discuta.
Răspunsul meu: chiar în textul scris de către ecsintescu. (pe care neelegant îl tot stâlciți) Am spus că poate mai trebuie lucrat însă textul acela este UN ELOGIU ADUS LUI DUMNEZEU, CREAȚIEI SALE și IUBIRII; Vă spuneam un Dumnezeu umanizat „care ia notițe” de la creația sa și un om Îndumnezeit care recrează ontogenetic lumea. Chipul și asemănarea. Asta spune îndumnezeire. Asta spune libertate. Asta spune creație. De ce vă lăsați pradă tradiției religioase culpabilizante care avea și are ca scop ținerea omului în ignoranță și vinovăție, așadar ușor de dominat și ținut în frâu. Omul este CREAȚIA LUI DUMNEZEU DUPĂ CHIPUL ȘI ASEMĂNAREA SA. Cine ne dă dreptul să culpabilizăm omul. Cine ne dă dreptul să luăm atributele dumnezeești ale ființei umane? Cine ne dă dreptul să acuzăm? Dumnezeu este bun și iubitor și dorește iubire și îndreptare. Și orice ELOGIU adus creației lui Dumnezeu este un ELOGIU ADUS LUI DUMNEZEU ÎNSUȘI. „Ne trăim unul altuia si Dumnezeu ia notite. L-am vazut pe Dumnezeu, imi spune. Eu am vazut-o pe ea. Habar nu am cum a facut lumea in 7 zile.” Oare nu este acesta un ELOGIU adus iubirii creației lui și lui Dumnezeu însuși?
De ce maculează domnia voastră un elogiu cu supoziții, presupuneri dogme? Frumosul și binele sunt în noi distinse Kosta.
Spun acestea ca o extrem de mică părticică dintr-un exercițiu de lectură mult mai amplu pe care textul l-ar putea presupune.

„Însă, ca să fim consecvenți cu planul în care, convențional, ne aflăm, există și răul în personificarea lui Satana. Și textul lui ecsintescu, este adevărat nedidactic, adică mai greu de înțeles, face trimiterile corespunzătoare.

Așadar aici putem avea păreri interpretări variante diverse. Așadar pe text. Aș vrea să analizați și să vă spuneți părerea pe text în ansamblu sau pe secvențe de text. Să văd și să înțeleg ce obiectați, ce incriminați, unde este blasfemia. Dacă mă veți convinge să fiți sigur că voi recunoaște. Dar fără patetisme. Cu text. Adică pasaje prin care să-mi demonstrați blsafemia ori blasfemiile.



„Vă asigur, domnule, că bunii mei profesori de la facultate mi-au pus adesea note mari pentru interpretarea unor texte la prima citire.”

Superfluu. Argument de grădiniță. Și lacrimogen „bunii mei profesori” și laudativ „mi-au pus adesea note mari pentru interpretarea unor texte la prima citire.” Ce relevanță au acestea în argumentarea blasfemiei săvârșite de către ecsintescu pe care mă obligați astfel să-l apăr deși ar trebui să-l cert că a încălcat regulamentul și a postat un text incompatibil ce Europeea?


„Am, încă odată vă spun, probitatea profesională certă de a înțelege ce se ascunde în spatele oricărui text, literar sau nu, credeți-mă. Dar textul pe care cu atâta ardoare îl apărați este o blasfemie, în cel mai pur înțeles al acestui cuvânt, vă asigur.”

Nu mă asigurați DEMONSTRAȚI. Cu subiect și predicat. Aveți textul în față.


„Faceți, vă implor, un apel la un terț, specialist în simboluri religioase creștine, să citească textul. Cereți-i ipochimenului să vă spună părerea sa sinceră, despre text, dacă modul absolut sincer în care eu am veștejit acea ignobilă făcătură vă pute. Nu vă cer să-mi comunicați rezultatul. Păstrați concluziile pentru dumneavoastră. Eu, oricum nu voi mai face nici un demers în ceea ce vă privește, chiar dacă nu-mi voi retrage textele de pe site în semn de protest.”

Nu am o bună părere despre mulți dintre ipocriții „slujitori” ai religiei. Dumnezeu mă fascinează. Rațional nu l-am putut descoperi. Îl simt intuitiv știu că lumea nu poate fi chiar așa o întâmplare, un haos, am și ceva argumente. Însă nu am avut Revelația. Și nici nu mă pot mulțumi cu ipocrizia unora care au mers până acolo încât au lăsat mortul în casă fiindcă rudele defunctului nu au avut suma cerută. Prefer să fiu onest cu mine și să caut să mă apropii de Dumnezeu fără intermediari comisionari.

„Iarăși, nu înțeleg prin care minune texte de o reală valoare artistică n-au fost demne de minimul dvs. interes, în vreme ce clamați cu ardoare talentul băutorului de votcă.”

Am scris apreciativ, de-a lungul timpului, despre peste două sute de autori. Am scris „exerciții de lectur㔠pe marginea unor texte valoroase. Evident am selectat după criteriile mele. De ce mă acuzați fără temei. Nu pot să citesc și să scriu despre toți. Vedeți frustrarea ? Și ziceți că mă înșel!!!

„ E dreptul dumneavoastră, e pagina dvs, dar singurul cuvânt care-mi vine în minte ca să ilustrez situația e “straniu”, dacă nu cumva “ridicol”. Și ca să nu credeți cumva că mă refer la propriile-mi aberații, vă reiterez: nume ca Vasile Munteanu, Adriana Lisandru, Radu Ștefănescu și alții mulți pe care i-am apreciat la locul cuvenit, fac cinste paginii dvs și nu merită să fie tratați cum sunt tratați. Ce vină are CTA sau Peia că sunt bătrâni? Ce legătură pot avea bolile lor de rinichi cu talentul lor literar? „

Aduceți-mi o probă o singură probă că eu am tratat nepoliticos vreunul dintre membri. Am spus-o și o repet EU VĂ IUBESC PE TOȚI. Și mă bucur că în ciuda nenorocirilor informatice care s-au abătut peste Europeea ea continuă să existe. Probabil va fi având ceva valoare. Pe ecsintescu l-am admonestat, l-am certat i-am redus nivelul. Și nu mă voi simți complexat să o fac ori de câte ori va fi nevoie dacă va încălca regulamentul. Acum mă siliți, aproape împotriva voinței mele, să-i iau apărare pentru că sunteți nedrept cu el. Eu îi invalidasem un text, un fel de sancțiune. Efectul ei s-a dus pe apa sâmbetei din cauză că, deturnând sensul măsurii mele și acuzându-l de grozăvii nesăvârșite, m-ați obligat să-i iau apărarea. Amicus Plato sed magis amica veritas. (Dacă voi fi citat bine din memorie!)


„De ce este un text care evocă exacerbat și nedemn sexualitatea atât de valoros din punct de vedere literar încât să merite să vă bateți, literalmente, pentru el, vor rămâne pentru mine întrebări la care, desigur, nu veți catadixi să răspundeți, și nici nu vă pretind.”

Am încercat ieri și astăzi mai sus un răspuns. În opinia mea convingător. Aduceți contraargumente. Nu vă mai limitați la „aprecieri” generale și impresioniste. Disecați. Analizați pe text. Aștept.


„Am facut-o adesea și singurele răspunsuri au fost acuzațiile de frustrare. Eu nu sunt frustrat, domnule, deoarece nu militez pentru valoarea textelor mele,”

Eroare logică. Frustrarea nu intervine numai atunci când s-ar milita pentru textele proprii. Frustrarea poate avea multiple cauze. Dacă mai investighez un pic textele Dvs le pot și identifica.



„dacă ea o fi existând, ci pentru tot ce am obosit până acum să vă tot spun: din exterior așa se vede, mai întrebați și pe alții, ridicol. Caraghios. Fără justificare în linia logicii curente, simpliste chiar.”

Până acum nu ați fost convingător. Mai încercați. Că textele domniei voastre, pe această temă, conțin erori de abordare care mă obligă să fiu circumspect în a vă lua de bune și pe nefiltrate aserțiunile. Iar eu am prostul obicei să gândesc singur și cu propriu-mi cap.

„Poate că tânărul are talent.”

Ei, domnule Kosta, domnule Kosta. Vedeți că se poate? Așa trebuia gândit. Teoretic există și această premisă cum teoretic există și antiteza ei. Evident și diverse nuanțe sau tonuri. Abia aici suntem pe drumul bun. Argumentați sau contraargumentați. Să vedem ce o ieși.

„Poate că eu sunt orb, iar notele primite la facultate le-am obținut pe zâmbete sau pe bani. Dar tânărul își exprimă așa-zisul talent în maniera celui pe care tatăl său l-a învățat ce să-i spună iubitei, când îi va cere mâna : “draga mea, când te privesc, timpul stă pe loc!”. Iar nefericitul a venit acasă trist, cu un ochi vânăt și cu explicația că, uitând întocmai expresia învățată de tatăl său a exprimat aceeași idee, dar în felul său :” fă, ai o față, de-mi stă ceasul!”. Poate că parabola mea vă pare nepotrivită și bizară dar vă asigur că nu este. Adio, domnule Ioan Corbu, nu mă voi mai obosi în veac să vă arăt ce greșiți, deși îmi voi permite, până când veți da dispozițiile necesare, să mai postez ici-colo câte un comentariu, câte un text, așa, de plăcere.”

Pasj superfluu, nerelevant și, de ce nu, nebărbătesc. Procedați cum credeți. Rămâneți plecați este decizia SUVERANĂ a domniei voastre. Pentru ce acest „Adio” cu încărcătura de dramatism pe care o presupune. Plecați și gata.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Te rog ramai la mine domnule Kosta.
Martirizeaza-ma. Uite serios. Eu cand fac dragoste, Dumnezeu isi ia notite. Mi-a spus ca le va posta pe un site literar. O fi blasafemie?
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-03-23 01:43:11
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23945
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE