|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet 158 (Pe fruntea mea) |
|
|
Text
postat de
Cristian Vasiliu |
|
|
Pe fruntea mea cu poduri de aramă
Trec lungile cohorte de cuvinte
Spre vârful unde ochiul tău cuminte
Se stinge de mirare și de teamă.
N-aduc pe tâmple zeci de jurăminte,
Nici lamentații și nici dări-de-seamă;
Nu le opri și nu le cere vamă
De parca-aș fi străinul care minte
Și trupul tău, în trista nebunie
A primăverii, a uitat să creadă.
Ascultă-le! Au haine de paradă,
Nu poartă săbii și aduc solie
De dincolo de hăul de zăpadă
Cu pasul cadențat de poezie.
20 III 2008
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mare placere a lecturii am avut, simplu si deosebit de emotionant!
*
Vero
|
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-03-20 14:48:07 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2008-03-20 01:34:19 |
|
|