|
|
|
|
|
|
|
|
|
Sonet tropical (valerian) |
|
|
Text
postat de
Valeriu Cercel |
|
|
De aș fi fost eu stâncă lângă mare,
M-aș fi lăsat azi noapte sfărâmată
Ca-n zori, când te-ai ivit întâiași dată,
Nisip să-ți fiu, pe plajă, sub picioare ;
Salină de-aș fi fost, munte de sare,
Doar într-o clipă-n apa-nvolburată
M-aș fi topit, și-apoi, evaporată
Să mă renasc, pe sânii-ți, grăuncioare ;
De aș fi fost un fluturaș ce zboară,
De buze-ți mă lipeam, ca de o floare,
Să-mi îndulcesc, de dor, gura amară
Și la ureche-n strune de vioară,
Te întrebam urlând de disperare :
De ce-ai venit cu mă-ta, Mărioară ?
Valeriu Cercel |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...Ai mascat-o beton, Valeriu! Și cu tact transpunerea cititorului în amorțeala dulcegăriei:). Finalul... trosc! Mișto!
Vot!
A.A.A |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2008-03-14 01:09:44 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23945 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|