|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Tania Ramon |
|
|
Ne-nmuguriți copacii-n săbii se ridică
Și platoșă e cerul gândului salmastru,
Tendoane lungi de rădăcini abdică
Prin solul negru. Luna, ca un astru,
Docil își urmărește ținta și nu uită
Să-nghită miezul nopții gălbenindu-l
Cu toată primăvara asta involută.
Sinistru îmi e pasul când de-alungul
Cărării de pe suflet brațele întinse
Din bulbii înghețați ca două lacrimi
Atârnă parcă-s flamuri roșu-aprinse
`N războiul care s-a pierdut. Doar ochii-mi
Mai fulgeră spre roze tatuate-n pânze.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23972 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|