PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Lumină, penumbră şi-ntuneric Text postat de Adrian A. Agheorghesei Trufaşul bocet sparge lipsirea de-ntuneric Şi tulbură tihnita latenţă de nimic; Un braţ de carne vie şi dorul său isteric, Răzbi spinarea tinei şi darul său calic. Curata-nsufleţire îşi flutură văpaia Cu margini luminate şi centrul stins deja Pe calea bucuriei simpliste... şi dup-aia O leapădă cu scârbă pornind pe urma sa. Aşa în coasta vieţii se-mplântă primul cui - Gonind precum goneşte un fulger raza lui. De-aşa habotnicie în rasa omenească, Icoane hrăpăreţe de vene se ascut, E drept divin -păcatul- spre logos ca să crească Scheletele-mplinite din iederă şi lut. Pământu-ntotdeauna recheamă mila până Ce se împarte-n două greşeala-i. De tumult, Când trupul se chirceşte c-urechea în ţărână, A umbrei închinare s-a prăpădit demult. Numai păgâna limbă, final, în cruci s-a rupt Aflând în aer hăul şi cerul dedesubt. Se-nlătură potrivnic şi roase de căinţă Ospeţele vierminei, şi suflu’ a-mpietrit. Caverna îşi deschide eterna biruinţă, Adâncu-i cercuri negre le şuieră-aiurit. Bufneşte simplu lemnul şi solitar se-ngână Cu frântul lumânării şi tremurul de-atlaz, Încătuşări de ceară topeşte mâna-n mână, Linţoliul de păianjen sugrumă un grumaz. Şi-apoi, în cubul plumbic crescând eternul mic... Doar lipsă de-ntuneric, de tihnă, de nimic. mart. 09 2008 Iaşi Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23945 Comentarii: 120070 Useri: 1426
ADMINISTRARE