|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Dana Banu |
|
|
la aproape 38 de ani într-un tren de noapte
am scris acest poem doar pentru mine
drumurile se îngustează
aș vrea să îți pot spune
despre cum intră soarele dimineața în bucătărie
se așează la masă și tace
e foarte ușor să pleci
e mult mai greu să te întorci
2 nopți pe tren și totul ia forma unui acvariu
ieri mi-am cumpărat din cluj
ziare o brichetă un pix care cântă
cu ziarele voi șterge ferestra din spatele mesei mele de scris
asta pentru o primăvară curată
cu bricheta am să-mi aprind țigări școlărești
bucurându-mă sincer că încă mai ești
pixul care cântă am să-l așez în cutia de lemn primită de la anticarul matei
e foarte important să știi
cum să trăiești printre lucruri mărunte
drumurile se îngustează
oamenii se tot răsfoiesc prin biografiile lor
dacă ești atent îi poți auzi
cum se gândesc la tine |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
mulțumesc pentru lectură și semn |
|
|
|
Postat
de catre
Dana Banu la data de
2008-03-07 15:51:15 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un călător
prin
propria sa viață!
un călător
prin
viețile altora!
ai să alegi
un timp
sau altul...
citesc,
îți scriu
sau nu...
drag...
v&* |
|
|
|
Postat
de catre
Cristi Stanculeasa la data de
2008-03-07 14:41:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
goia, doar o poezioară cuminte aici, scrisă în tren și postată fără nicio revenire asupra textului inițial
mi-e bine să te știu aproape
cu drag,
elian |
|
|
|
Postat
de catre
Dana Banu la data de
2008-03-07 06:54:20 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
in sinceritate elian spune:'la aproape 38 de ani într-un tren de noapte
am scris acest poem doar pentru mine'...si eu cred...originea ori starea scrierii este intima...mai apoi consumata se desprinde de noi/ prin noi....prin simple si cotidiene detalii rascrucea de sine marcheaza intim starea de moment...lucruri marunte cantarind greu in cumpana existentei...in spatele lor reflexiv un deznodamant al eului...intrari si iesiri din sine...ca un exod personal...
regards,
goia
|
|
|
|
Postat
de catre
nula nada la data de
2008-03-07 01:39:18 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioan Peia, știi deja că orice semn din partea ta mă onorează, îți mulțumesc pentru apropierea față de aceste cuvinte, e aici un text fără mari pretenții;
Tea, îți mulțumesc pentru semn și apreciere
să ne citim cu bine |
|
|
|
Postat
de catre
Dana Banu la data de
2008-03-06 18:07:22 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
" e foarte usor sa pleci
e milt mai greu sa te intorci"...
si atunci iti permiti "jocul" e paleativ si....poate....optimist.
E curios, dar, intr-un fel poemul tau e odihnitor, Dana.
Aprecieri,
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2008-03-06 15:46:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Deși poemul începe cu o mică minciună: "am scris acest poem doar pentru mine", noi ne facem că nu observăm falsa declarație, chiar dacă optativul condițional de mai jos ar vrea să salveze încurcata situație.
În fine, enumerarea obiectuală care urmează vrea să reconstituie un tablou intim, încărcat de o anume tandrețe domestică, pe care plecările - mai rare sau mai dese, cu un tren metaforizat în "acvariu", sugerînd poate sentimentul de diluare a personalității în momentul depărtării de punctul de referință,- îi intensifică tușele și-l fac mai viu și mai dorit în minte. Tocmai de aceea întoarcerile sunt atît de violent dorite, chiar dacă mai dificile, remorcînd, odată cu ele, un mic arsenal de suveniruri comune, necesare anticipării momentului festiv al revenirii. Finalul are tentă cogitativă, - deși oleacă greșit, îmi face impresia: ("oamenii se tot răsfoiesc prin biografiile lor"? sau oamenii se foiesc...?) - mă rog, ceea ce-i cert e faptul că, personal, gust, cu o relaxare duminicală, genul acesta de scriere. Mă simt bine parcurgîndu-l, comunic, împărtășesc sentimente și - chiar dacă alții strîmbă din nas superior, uite că trebuie să recunosc că sunt și eu un biet consumator de artă comună, cumpărată la marketul de vis-a-vis. Că doar toți, indiferent de educația gustului nostru, arbitrar socotită mai mult sau mai puțin elevată, toți, zic, ne reclamăm dreptul de a circula cumva prin patria literelor, chiar dacă numai pe fîșia pietonală rezervată peripateticilor insignifianți.
Dana Banu, mă bucur că te reîntîlnesc pe aici, singurul loc,- deocamdată! - unde zbirii cazoni ai prostiei monumentale și ai aroganței înnecăcioase nu-și întind ghearele. Repet: deocamdată! |
|
|
|
Postat
de catre
ioan peia la data de
2008-03-06 14:38:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
vă mulțumesc pentru semnul de lectură |
|
|
|
Postat
de catre
Dana Banu la data de
2008-03-06 11:20:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumos si jucaus text, pe alocuri grav ca o zicere despre lucruri stiute in doi. Mi-a placut cum intra soarele in bucararie. Nici "oamenii care se rascolesc prin propria biografie" nu suna rau. Esti o doamna de 38 de ani interesanta si parca si un pic talentata, dar asta e doar parerea mea la prima citire. |
|
|
|
Postat
de catre
sters sters la data de
2008-03-06 11:18:05 |
|
|